ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/2008-
Sedința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța judecător
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare domiciliată în,-, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 624/LM din 03.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatara recurentei contestatoare, numita, în baza procurii judiciare autentificată sub nr. 249 din 16.05.2007, de BNP, aflată la fila 9 dosarului de fond, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Mandatara recurentei contestatoare arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Mandatara recurentei contestatoare solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că instanța de fond nu ținut cont de dispozițiile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977, art. 44 și 77 alin. 3 din Legea 19/2000.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 624/LM din 03.09.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în,-, jud. B, prin mandatar, cu același domiciliu, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în O,-, jud.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.26736/14.12.2006 a fost recalculată pensia contestatoarei,obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,49074 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatoarea la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.3 din HG1550/2004 care prevede că: ” Pentru persoanele ale căror drepturi de s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977,” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatoarei ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatoarei, instanța constată că soțul acesteia nu a desfășurat activitate in condițiile limitativ prevăzute de art. 20 si 43 din Legea nr.19/2000,respectiv in zonă de expunere laradiațiio perioadamai mare de 15 anisau insubterano perioadamai mare de 20 de ani,ci doar o activitate de 19 ani 4 luni si 28 de zile ( perioadele 01.03.1954-01.02.1955,11.03.1955-01.12.1956,01.08.1972-01.07.1986-in subteran iar perioadele 01.02.1955-11.03.1955 si 01.12.1956-30.09.1959-în zona I de radiații).
În lumina acestor considerente expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestatoare ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de către intimata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, atunci când s-a stabilit punctajul mediu realizat de soțul său, s-a împărțit totalul punctelor realizate la 30 de ani nu la 15 ani cum era corect conform HG nr. 1550/2004, art. 2 pct. 1. Într-o situație similară, prin sentința civilă nr. 622/2006 s-a arătat că, potrivit art. 14 alin. 4 din legea nr. 3/1977, persoanele ce au vechime în muncă și au lucrat cel puțin 15 ani în locuri încadrate în grupa I de muncă, au dreptul la un stagiu de cotizare de 15 ani, vechimea prevăzută de lege la data pensionării. Cererea sa însă, a fost respinsă cu motivarea că nu-i sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 3/1977, făcându-se o greșită aplicare a art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 întrucât, dovedit că soțul său avea o vechime de 16 ani 6 luni și 20 zile în subteran, grupa I de muncă, acesta pensionându-se la vârsta de 57 ani.
Tocmai datorită condițiilor speciale în care a lucrat, legiuitorul a facilitat ieșirea la pensie prin reducerea stagiului de cotizare pentru a-l diferenția pe soțul său de cei ce au lucrat în condiții normale de muncă. Nu manifestat instanța rol activ în aplicarea legii, nu ținut cont de art. 49 din Legea nr. 19/2000 ce conform art. 77 alin. 3 ar fi determinat în baza anexei nr. 4, un stagiu de cotizare de 22 ani.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 299 – 316 Cod procedură civilă, art. 44, 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, HG nr. 1550/2004, nr. 4/2005, Legea nr. 3/1977.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit buletinului de calul, anexa deciziei nr. 26736/14.XII.2006, emisă de intimată, recurentei i s-au stabilit drepturile la pensie de urmaș, punctajul mediu anual realizat de fiind împărțit la 30 ani. Din buletinul de calcul, emis la 23.04.2007, reiese faptul că, defunctul lucrat în condiții speciale 19 ani, 4 luni și 28 zile, a avut un stagiu de cotizare de 45 ani și 5 zile, pensia fiindu-i inițial stabilită începând cu data de 1 noiembrie 1991.
Din adeverința nr. 5084/22.XI.2003 emisă de Compania Națională a – Sucursala B – fila 22 dosar fond, se reține faptul că defunctul a lucrat în perioada 01.03.1954 – 01.02.1955, 11.03.1955 – 01.12.2056, 01.08.1972 – 01.07.1986 în procent de 105% în subteran, grupa I de muncă, iar în perioada 01.02.1955 – 11.03.1955, 01.12.1956 – 30.09.1959, 100% în zona I de radiații, grupa I de muncă. Așadar, din calculul matematic efectuat se reține faptul că, soțul recurentei a lucrat în grupa I de muncă 19 ani, 4 luni și 28 zile.
Ori, conform prevederilor art. 9 lit. b din HG nr. 267/1990 pensionarea pentru limită de vârstă și vechime în muncă a personalului minier se poate face la vârsta de 50 de ani pentru cei care au lucrat minim 15 ani în subteran.
Așa fiind, soțul defunct al recurentei îndeplinea toate aceste condiții fapt pentru care la calculul pensiei trebuie să se ia în considerare un stagiu complet de cotizare de 15 ani și nu de 30 de ani cum greșit a procedat Casa Județeană de Pensii
Față de aceste considerente, recursul recurentei este întemeiat și va fi admis, în baza prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, iar hotărârea recurată va fi modificată în tot în sensul că se va admite contestația și se va dispune intimatei recalcularea pensiei de urmaș pentru contestatoare prin folosirea ca stagiu complet de cotizare unui nr. de 15 ani, drepturile rezultate urmând a fi acordate începând cu 1 septembrie 2005, dată de la care se încadra contestatoarea pentru recalcularea drepturilor sale de urmaș.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta contestatoare domiciliată în,-, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 624/LM din 03.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care modifică în tot în sensul că, admite contestația și în consecință:
Dispune recalcularea pensiei de urmaș a contestatoarei prin folosirea unui stagiu complet de cotizare de 15 ani, drepturile recalculate urmând a-i fi acordate începând cu data de 1 septembrie 2005.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat decizie în concept – judecător – – – 22.01.2008
– judecători fond -,
– dact. gref. MV – 22.01.2008 – 2 ex.
