DECIZIA CIVILĂ NR.687/2009-
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în A,-,. 3, județul A, împotriva sentinței civile nr. 1027/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimatului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 15.04.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății, după care:
Reprezentantul intimatului contestator, depune la dosar concluzii scrise și întrebat fiind, arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului promovat de partea recurentă, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1027/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei capacitații de exercițiu a Casei Locale de Pensii B, și în consecință, s-a respins contestația față de aceasta.
S-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:
Intimata a fost obligată la recalcularea contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani și prin valorificarea concluziilor raportului de expertiză contabilă intocmit de expert contabil, care face parte integranta din hotărâre, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începand cu data de 01.07.2005, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
De asemenea, intimata a fost obligată să platească contestatorului suma de 2700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 18235/12.07.2007 a fost recalculată pensia contestatorului obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 2.14407 puncte, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr.3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani.
astfel de concluzie s-a apreciat că este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluziă că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea nr.19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă având ca obiectiv modul de calcul al pensiei contestatorului, respectiv dacă acest calcul a fost realizat corect și cu respectarea dispozitiilor legale -filele 82-101 la dosar.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.3 din Legea nr. 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, a admis contestația conform dispozitivului hotărârii recurate.
Fiind în culpă procesuală în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanta a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 2700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate prin onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că întrucât contestatorul s- pensionat în baza Legii nr. 3/1977, stagiul de cotizare avut în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul pensionării potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004.
Mai arată că principiul invocat de instanța de fond “la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie” nu poate fi aplicat în cazul de față, în condițiile în care prin HG nr. 1550/2004 se stabilesc excepțiile de la acest principiu și anume în privința persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, în privința cărora arată recurenta, stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În privința art. 14 din Legea nr. 3/1977 arată că acest text nu reglementează stagiul de cotizare ci numai acordă persoanelor care au lucrat în grupa I sau II, sporul de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Subliniează în continuare recurenta că nu rezultă faptul că contestatorul să fi desfășurat activitate în zona I de expunere la radiații, și că în mod nelegal instanța a ignorat obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
De asemenea, la emiterea adeverinței nr.3982/13.09.2006 unitatea emitentă nu a respectat dispozițiile Legii nr. 3/1950 și a Legii nr. 57/1974 în sensul că “În unitățile în care procesul de muncă neîntrerupt sau unde condițiile specifice ale muncii o impune, programul din timpul nopții poate fi egal cu cel din timpul zilei. prestată în cadrul uni asemenea program în timpul nopții, se plătește cu un spor de 15% din salariul tarifar de încadrare, pentru orele lucrate în timpul nopții dacă aceste ore reprezintă cel puțin J din programul normal de lucru.
Consideră prin urmare recurenta că procentul sporului de noapte nu a fost menționat corect de unitatea nagajatoare, procentul corect fiind de 4,72%.
În ceea ce privește sporul de noapte pe care experta susține că recurenta trebuia să-l valorifice se arată că susținerile acesteia sunt nefondate.
În acest sens se arată că din adeverința nr. 3982/13.09.2006, emisă de unitatea angajatoare reiese că sporul de noapte a fost acordat în procente diferinte pentru fiecare an în intervalul 1961-1981, încălcând dispozițiile Legii nr. 3/1977, Legii nr. 3/1950 și ale Legii nr. 57/1974, motiv pentru care recurenta a fost în imposibilitatea de a valorifica acest spor de noapte astfel cum a fost menționat în acest document.
În continuare recurenta a reiterat obiecțiunile care au fost aduse cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză, cu privire la care se arată că în mod nelegal nu au fost avute în vedere de către instanță.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța apreciază că acesta este nefondat urmare considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 19/2000, raportat la data deschiderii dreptului la pensie a contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speciale.
Astfel, din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1986, acesta fiind înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. 18235/22.07.1986.
Susținerile recurentei din motivele de recurs, potrivit căruia stagiul de cotizare utilizat în cazul contestatorului este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977 -sub imperiul căruia acesta s-a pensionat, nu poate fi acceptată, sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG nr. 4/2005, care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii, astfel încât să fie respectat principiul “la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Este adevărat faptul că prin art. 2 al. 3 din HG nr. 1550/2004, se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, însă această prevedere intră în coliziune cu prevederile ordonanței mai sus arătate, care este un act normativ cu forță juridică superioară, și care așa cum s-a subliniat în alineatele precedente, a fost adoptată tocmai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalizării de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
Prin urmare HG nr. 1550/2004, invocată în recurs privind efectuarea operațiunilor de recalculare, nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu foirță superioară, așa încât criticile recurentei axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii nu vor fi reținute.
Nefondate se constată a fi și susținerile cum că contestatorul nu a desfășurat activitate în zona I de expunere la radiații, din adeverința eliberată de Compania Națională a -Sucursala B (fila 7 din dosar), rezultând acest aspect.
De asemenea, nefondate se constată a fi și criticile aduse reportului de expertiză întocmit în cauză de expert, care a conchis prin concluziile acestuia faptul că la calculul pensiei nu s-a luat în considerare sporurile din adresele nr. 698/116.02.2006 și 3982/13.09.2006, inclusiv sporul de noapte, ceea ce atrage o modificare a cuantumului pensiei de la 467 lei la 852 lei în 30.06.2005 respectiv de la 1250 lei la 1679 lei la 08.04.2008.
Față de aceste considerente, criticile recurentei fiind nefondate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Întrucât cheltuielile de judecată solicitate de intimat nu au fost dovedite, acestea nu i se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în A,-,. 3, județul A, împotriva sentinței civile nr. 1027/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 11.05.2009
– dactilografiat grefier -11.05.2009-2 ex.
