DECIZIA CIVILĂ nr. 776/2008-
Ședința publică din 13 mai 2008
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în nr. 182 județul B, împotriva sentinței civile nr. 61/LM/2008 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie pensionare,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.61/LM/2008 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII B și în consecință s-a respins contestația față de aceasta;
Afost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 15595/01.07.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, cu privire la excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei Casa Locală de Pensii B, această instituție este o unitate fără personalitate juridică, conform prevederilor Statutului
Prin decizia nr. 15595/01.07.2007 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,48591 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului, ca fiind Legea nr. 3/1977, care prevedea o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” s-a concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pentru limită de vârstă.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii și respingerea contestației formulată de petent.
În motivarea recursului s-a susținut că recurenta a aplicat corect dispozițiile art. 2 din Normele Metodologice ale nr.HG 1550/2004, care au stabilit că stagiul complet de cotizare este cel stabilit prin Legea nr. 3/1977, astfel că este greșită hotărârea instanței de fond, care arbitrar a modificat cuantumul acestui stagiu de cotizare, reducându-l la 20 ani, în loc de 30 ani, cum este stabilit de Legea nr. 3/1977.
S-a mai invocat că instanța a motivat contradictoriu hotărârea, reținând că petentului i se aplică dispozițiile art. 2 din nr.HG 1550/2004, pe care le coroborează cu art. 14 din Legea nr. 3/1977, lege ce nu face referire la 15 sau 20 de ani ca stagiu complet de cotizare.
În plus, instanța de fond a aplicat retroactiv dispozițiile Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 4/2005, încălcând un principiul constituțional al neretroactivității legii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul s-a opus admiterii recursului.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, în consecință recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Criticile recurentei sunt nefondate.
Intimatul contestator a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții deosebite și a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, reducându-i-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie – Legea nr. 19/2000 – prevede la art. 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I, II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de art. 20 lit. “b” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani la grupa I și 20 ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că intimatului contestator i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut “neșansa” a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată a acestuia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
Pentru aceste motive, în baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, constatându-se că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratde recurenta intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în nr. 182 județul B, împotriva sentinței civile nr. 61/LM/2008 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R – – – – —
decizie: Fl./29.05.2008
Complet fond:,
în 2 ex.: /03.07.2008
