ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 78/2010 –
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R – – judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
– – – – JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată HG în, nr. 181, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1054 din 14 noiembrie 2008 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 2 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata contestatoare HG- personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată a comunicat datele solicitate de instanță, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Intimata contestatoare solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1054 din 14 noiembrie 2008 Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea în HG contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/1.07.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.09.2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o noua decizie de pensionare; s-au respins restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/31.08.2005 fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 25 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr. 27/1966.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, prima instanță a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 27/1966. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, care prevede că “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]”, ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 25 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din copia carnetului de muncă rezultă că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, respectiv 21 de ani, 8 luni și 22 de zile, în temeiul art. 20 alin. 1 lit. a, art. 43 alin. 1 și art. 77 din Legea nr. 19/2000 precum și art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 coroborat cu prevederile nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, a admis contestația potrivit dispozitivului sentinței.
Având în vedere că în cuprinsul deciziei de recalculare din 31.08.2005 este inserata mențiunea: “în situația în care în termen de 3 ani de la data de 1.09.2005 vor fi prezentate acte de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 1.09.2005”, instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 1.09.2005 și nu de la data deschiderii dreptului la pensia de urmaș (01.04.1994), așa cum în mod neîntemeiat a solicitat contestatoarea.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în același dosar, s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de Casa Județeană de Pensii B, instanța apreciind că în speță nu este vorba de o eroare materială în ce privește sentința pronunțată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii și respingerea contestației formulată de petentă.
În motivarea recursului s-a susținut că recurenta a aplicat corect dispozițiile art. 2 din Normele Metodologice ale nr.HG 1550/2004, care au stabilit că stagiul complet de cotizare este cel stabilit prin Legea nr. 3/1977, astfel că este greșită hotărârea instanței de fond, care arbitrar a modificat cuantumul acestui stagiu de cotizare, reducându-l la 20 ani, în loc de 30 ani, cum este stabilit de Legea nr. 3/1977.
S-a mai invocat că instanța a motivat contradictoriu hotărârea, reținând că petentei i se aplică dispozițiile art. 2 din nr.HG 1550/2004, pe care le coroborează cu art. 14 din Legea nr. 3/1977, lege ce nu face referire la 15 sau 20 de ani ca stagiu complet de cotizare.
În plus, instanța de fond a aplicat retroactiv dispozițiile Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 4/2005, încălcând un principiul constituțional al neretroactivității legii.
De asemenea, în termen a formulat recurs intimata și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, dată de Tribunalul Bihor la data de 2 februarie 2009, invocând că cererea de îndreptare a erorii este greșită, instanța de fond a aplicat retroactiv dispozițiile nr.OUG 19/2007, obligând pe pârâtă să recalculeze pensia cuvenită petentei, stabilită în baza actului normativ arătat începând cu 1 iulie 2007, retroactiv de la 1 septembrie 2005.
Intimata s-a opus admiterii recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este în parte nelegală și netemeinică, pentru motivele ce urmează a se reține.
Criticile recurentei privind stabilirea stagiului complet de cotizare de 20 de ani sunt nefondate.
Soțul intimatei contestatoare a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții deosebite și a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, reducându-i-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie – Legea nr. 19/2000 – prevede la art. 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și a II-a de muncă, de expunere la radiații, condiții prevăzute de art. 20 lit. “b” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani la grupa I și 20 ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că soțului intimatei contestatoare i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut “neșansa” a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată a acesteia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
Nu este vorba despre retroactivitatea legii cum invocă recurenta, scopul Legii 19/2000 fiind tocmai recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentului nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Cu privire de la data la care se cuvine recalcularea pensiei petentei, în lipsa unei mențiuni exprese în cuprinsul dispozitivului, se aplică dispozițiile art. 169 din Legea nr. 19/2000, recalcularea se va face începând cu luna următoare solicitării.
Prin Decizia în interesul Legii nr.40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2008, s-a statuat că pentru persoanele pensionate anterior anului 2000 stagiul complet de cotizare avut în vedere la calcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit nr.HG 1550/2004. De la data publicării în Monitorul Oficial, decizia pronunțată este obligatoriu de aplicat de instanțele din România.
Practica constantă a Curții de APEL ORADEAa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus invocate. Astfel, pentru persoanele aflate în situația petentului s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20 ori 25, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-au desfășurat activitatea. În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale, pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit respectiv în fostele grupe I sau a II-a de muncă, de la caz la caz.
Așa fiind, apreciem că la data introducerii acțiunii, anterioară publicării recursului în interesul legii, reclamanta avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins. Respingerea acțiunii sale ar echivala cu o încălcare a art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte tratarea diferită a reclamantei fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a prezentei Curți, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a reclamantei li s-a recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele prin autoritățile care le reprezintă să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în afară de cazul când tratamentul diferit este bine justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha contra România, Statul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-a aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de altor reclamanți în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acesta, este un bun în înțelesul art. 1 Protocolul I, acest drept a fost încălcat de Statul Român la fel cum a fost încălcat și dreptul stipulat de art. 14 din Convenție.
În concluzie, respingerea acțiunii reclamantei ar echivala cu o lipsire a reclamantei de un bun al său și cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul acesteia, ceea ce echivalează cu o încălcare a art. 1 Protocolul 1 din Convenție, coroborat cu art. 14 din Convenție.
Cum potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a stabilit acesteia un stagiu complet de cotizare special, conform Legii nr. 19/2000 coroborat cu dispozițiile din Convenție la care am făcut referire mai sus.
Sunt fondate însă criticile recurentei privind aplicarea retroactivă a dispozițiilor nr.OUG 19/2007.
Instanța de fond, modificând stagiul complet de cotizare cuvenit soțului defunct, a dispus modificarea deciziei de pensionare emisă la data de 1 iulie 2007 în baza nr.OUG 19/2007, începând cu 1 septembrie 2005. Este evident că nu pot fi aplicate retroactiv, din anul 2005, dispozițiile nr.OUG 19/2007, aceasta încălcând principiul constituțional al neretroactivității legii civile.
I se cuvine soțului defunct recalcularea pensiei cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, pentru motivele mai sus invocate, începând cu 1 septembrie 2005, această mențiune fiind corect inserată în cuprinsul deciziei de recalculare a pensiei din 31 august 2005, și i se cuvine acestuia aplicarea nr.OUG 19/2007, cum corect a procedat pârâta, doar de la data de 1 iulie 2007.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul, sentința de fond fiind rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor legale mai sus arătate și va fi modificată în parte numai cu privire la înlăturarea aplicării retroactive a nr.OUG 19/2007.
Urmare a modificării sentinței, potrivit cererii de îndreptare a erorii materiale formulate de pârâtă, recursul acesteia împotriva încheierii de îndreptare a erorii din data de 2 februarie 2009, rămas fără obiect.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată HG în, nr. 181, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1054 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, și în consecință:
Dispune modificarea în parte a sentinței, astfel:
Constată că petentei i se cuvine recalcularea pensiei și plata drepturilor, cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 de ani, începând cu data de 1 septembrie 2005.
Modifică în parte decizia nr. -/1.07.2007 în sensul că reține stagiul complet de cotizare de 20 ani în loc de 30 ani, menținând celelalte dispoziții ale deciziei de pensionare privind recalcularea pensiei în temeiul nr.OUG 19/2007, începând cu 1 iulie 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca rămas fără obiect recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B împotriva încheierii pronunțată în camera de consiliu din 2.02.2009 a Tribunalului Bihor.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – – – –
red.R
jud.fond. –
dact.
4 ex./29.01.2010
– 2 com./
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – O,-, județul B,
– domiciliată HG în, nr. 181, județul
