ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 811/2008-
Ședința publică din 15.05.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare cu domiciliul în comuna, sat, nr. 174, județul B, împotriva sentinței civile nr.73/LM din 17.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație împotriva decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 07.04.2008, întâmpinare formulată de intimata contestatoare, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 73/LM din 17.01.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de contestatoarea în sat nr.174.jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. 32990/26.09.2007, emisă de intimată, pe seama contestatoarei și obligă intimata să recalculeze pensia acesteia, acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens în care obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatoarea a fost înscrisă la de urmaș în calitate de soție supraviețuitoare în baza deciziei nr. 32990/02.11.1994.Soțul contestatoarei a fost înscris la pentru limită de vârstă în anul 1984 dată la care acesta dovedea o vechime totală în muncă de 30 de ani 8 luni și 29 zile în grupa I de muncă și 8 luni și 14 zile în grupa a III a de muncă.
Examinând contestația formulată prin prisma dosarului de pensie al contestatorului și a actelor normative incidente în materie, tribunalul a constatat că modul de calcul care a stat la baza emiterii deciziei contestate este greșit.
Astfel, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie astfel încât să fie respectat principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie” precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public,provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 4 din 03.02.2005.
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă indubitabil că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001. determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii 19/2000. Ori, soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1984 fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii 3/1977.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechime integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, însă aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile întrucât pe lângă faptul că acest act normativ are o forță legislativă inferioară ordonanței de urgență este și anterior adoptării OUG nr.4/2005 care consacră principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie. Prin urmare normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 sunt implicit abrogate prin intrarea în vigoare a OUG 4/2005. Nu se poate vorbi despre o retroactivitate a legii civile prin aplicarea Legii 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ ci, este vorba de aplicarea principiului “aplicării imediate a legii noi”, recalcularea pensiilor realizându-se cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr.4/2005. De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG 4/2005 care face trimitere pentru toți pensionarii indiferent de data înscrierii la pensie la dispozițiile Legii 19/2000. Dacă s-ar aplica art. 2 din normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 care prevede aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor de a se uniformiza pensiile pensionarilor, nu va fi realizat niciodată întrucât s-ar aplica acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare.
În concluzie, tuturor pensionarilor indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii 19/2000.
Conform art. 43 al. 3 din Legea 19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit. și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Conform art. 20 lit. b din Legea 19/2000 locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații.
Din adeverința nr.3275/6.09.2007. aflată la fila 11 dosar rezultă că activitatea desfășurată de soțul contestatoarei în perioadele 3.10.1952 – 3.02.1959, 11.03.1959 – 01.07.1960, 01.06.1961 – 01.12.1970, 01.03.1971 – 01.01.1975. la Compania Națională a SA B se încadrează în zona I radiații grupa I de muncă în procent de 100%. Prin urmare, soțul contestatoarei îndeplinea condițiile prevăzute de art. 43 al. 3 din Legea 19/2000 și art.20 lit. b din Legea 19/2000.
Conf. art. 77 al.2. din L 19/2000în situația asiguraților prevăzuți la art.43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.Ori, art. 43 al. 3 din Legea 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 15 ani în zona I de expunere la radiații.
Prin urmare intimata Casa Județeană de Pensii a determinat greșit punctajul mediu anual al soțului contestatoarei și implicit pensia de urmaș al contestatoarei prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani încălcând astfel dispozițiile art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 3 și art. 20 lit. b din Legii 19/2000.
Față de aceste considerente instanța a admis contestația precizată formulată de contestatoarea și în consecință a obligat intimata să anuleze decizia de pensionare nr.32990/26.09.2007. emisă pe seama contestatoarei în sensul că la determinarea punctajului mediu anual realizat de asigurat să se țină cont de un stagiu complet de cotizare de 15 ani și a obligat intimata să-i acorde drepturile astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005 astfel cum este prevăzut și în cuprinsul deciziei contestate emise pe seama contestatoarei.
Văzând că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată din partea contestatorului prin prisma dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că soțul intimatei a fost înscris la pensie prin decizia nr. 14489/31.08.1982 în baza Legii nr. 3/1977, drepturile acesteia de urmaș fiind recalculate la 19.07.2007. Se găsește în eroare instanța cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004, aceasta opinând că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu ar fi cel impus de Legea nr. 3/1977, art. 8 ce reglementa vechimea integrală în muncă de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei ca și condiții pentru înscrierea la pensie, ci un alt număr de ani conform art. 43 alin. 3, art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000. Această lege a intrat însă în vigoare la 01.04.2001 și nu conține dispoziții ce să impună aplicarea sa la situații juridice anterioare ori, excepțiile de retroactivitate nu se prezumă, soțului intimatei astfel nu i se putea aplica dispozițiile art. 20 lit. b, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 întrucât s-a pensionat în baza Legii nr. 19/2000.
Este firesc ca trecutul să scape de sub imperiul legii noi. După opinia instanței, emiterea HG nr. 1550/2004 nu-și mai avea rostul câtă vreme prin OUG nr. 4/2005 se aplică principiul – la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, ori, printr-o hotărâre de guvern se stabilesc norme, măsuri administrative în condiții și în executarea legii.
De altfel, din motivarea instanței se deduce că întreaga legislație emisă în materia recalculării nu-și mai avea rostul întrucât de la 01.04.2001 a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, recalcularea putând opera în baza acesteia. Prin principiul enunțat, legiuitorul a hotărât instituirea pentru toate categoriile de pensie a unui sistem unitar de calcul, fără omiterea unor norme speciale aplicabile în anumite cazuri.
În ipoteza aplicării dispoziției instanței, în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului de puncte obținute la 15 ani, aceștia nu reprezintă un stagiu de cotizare în sensul legii, ci un număr de ani reprezentând beneficiul reducerii vârstei de pensionare, ceea ce ar însemna o greșită aplicare a legii.
Există și o contradicție de termeni, din motivare reiese că art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se aplică în speță, însă a coroborat și asimilat această dispoziție cu cea înscrisă la art. 20 lit. b și art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Deși legal citată, intimata nu și-a exprimat poziția față de recursul declarat în cauză.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
intimatei i s-a deschis dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, în baza Legii nr. 3/1977, drepturile de urmaș ale acesteia fiind recalculate în anul 2007, dar, în ideea echității s- adoptat OUG nr. 4/2005 ce a consacrat un principiu fundamental în materie, cel al pensiilor egale, în condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Art. 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și că, cuantumul fiecărei pensii se stabilește cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect raportat la care, corect instanța de fond a concluzionat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, altfel s-ar aduce atingere chiar principiului enunțat. Chiar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, inaplicarea acestuia ar duce la crearea unui tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut neșansa obținerii dreptului la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, aspect ce ar contraveni nu doar Constituției României – art. 16 – ce proclamă egalitatea de tratament, ci și practicii constante în materie a Curții de APEL ORADEA, dosar nr. 2327/-, -, -, criticile fiind nefondate.
OUG nr. 4/2005 este un act normativ, ulterior HG nr. 1550/2004, a fost aprobată prin Legea nr. 78/2006, are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, astfel că, în mod corect s-a concluzionat că dispozițiile art. 2 alin. 1 din această hotărâre au fost abrogate tacit, întrucât nu puteau fi interpretate în alt mod ce să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie, aspect corect reținut de instanța de fond.
Soțul intimatei, anterior pensionării, a lucrat în condiții deosebite de muncă, radioactive, grupa I, zona I de radiații, mai mult de 15 ani, situație în care chiar Legea nr. 3/1977 stabilea drepturi speciale în sensul reducerii vârstei de pensionare, iar art. 43 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de asigurați, ce au avut un stagiu de cel puțin 15 ani în grupa I și 20 ani grupa a II-a de muncă, punctajul mediu anual se stabilea prin luarea în considerare stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000, aspect ce nu duce la o aplicare greșită a legii, ci dimpotrivă, criticile fiind nefondate. Așadar, acesta este temeiul juridic al împărțirii punctajului mediu anual la numărul de ani ce reprezintă stagiul complet de cotizare.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond doar pus în aplicare prevederile exprese în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, în caz contrar s-ar ajunge la o nejustificată raportat la persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat în baza Legii nr. 3/1977, ce îndeplineau aceleași condiții, motive față de care, instanța de fond interpretat corect și nu greșit cum se susține, dispozițiile legale, neexistând o contradicție în termenii utilizați.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Nu dovedit intimata efectuarea cheltuielilor de judecată, astfel că nu se vor acorda.
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare cu domiciliul în comuna, sat, nr. 174, județul B, împotriva sentinței civile nr.73/LM din 17.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat decizie în concept – judecător – – – – 27.05.2008
– judecător fond -,
– dact. gref. – 27.05.2008 – 2 ex.
