ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 81/2010 –
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R – – judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
– – – – JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare – domiciliată în comuna Lazuri de B, satul, nr. 55, județul B, împotriva sentinței civile nr. 480 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata contestatoare – – lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 23.06.2009 emisă de Baroul București – Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată nu a comunicat datele solicitate de instanță, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei contestatoare solicită respingerea recursului, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 480 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 50432/25.06.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.12.2005, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei; intimata a fost obligată la plata sumei de 357 lei în favoarea contestatoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Soțul contestatoarei a fost înscris la în baza deciziei nr. 25621/26.02.1991 (fila 78 dosar).
Potrivit art. 1 din nr.OUG 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum și a prevederilor nr.OUG 4/2005.
Din aceste texte de lege rezultă că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000. Prin urmare, cu toate că soțul contestatoarei a fost înscris la pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1991, fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977, drepturile acestuia se calculează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Tribunalul a constatat că nu este vorba despre retroactivitatea legii civile prin aplicarea Legii nr. 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ ci, este vorba de aplicarea principiului “aplicării imediate a legii noi”, deoarece recalcularea pensiilor se realizează cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG 4/2005.
De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată nr.OUG 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
În concluzie, tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Conform art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Conform art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații.
Din adeverințele nr. 462/29.11.2007 și nr. 41/09.01.2008 emise de Compania Națională a, B (filele 6-7 dosar), rezultă că activitatea desfășurată de soțul contestatoarei la Compania Națională a B, se încadrează în zona I de radiații, grupa I de muncă, în procent de 100 %, iar timpul lucrat în zona I de radiații este mai mare de 15 ani. Prin urmare, contestatoarea îndeplinea condițiile prevăzute de art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 și art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000.
Conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. Or, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 15 ani în zona I de expunere la radiații.
Prin urmare, intimata Casa Județeană de Pensii Bad eterminat greșit punctajul mediu anual al soțului contestatoarei și implicit pensia acesteia, prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, încălcând astfel dispozițiile art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000, instanța a admis contestația, a dispus anularea deciziei nr. 50432/25.06.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.12.2005, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată la plata sumei de 357 lei în favoarea contestatoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii și respingerea contestației formulată de petentă.
În motivarea recursului recurenta învederează instanței că hotărârea a fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, câtă vreme legiuitorul a stabilit cu claritate cele două categorii de stagiu complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual și care este: fie stagiul pe care reclamantul îl avea la data deschiderii dreptului la pensie, fie stagiul care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Deoarece soțul contestatoarei s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, vechimea integrală în muncă este cea prevăzută la art. 8 din acest act normativ, și anume 30 de ani pentru bărbați.
În ceea ce privește prevederile Legii nr. 19/2000, la care face trimitere instanța de fond, recurenta susține că acestea nu sunt aplicabile în speță, câtă vreme se referă strict la persoanele care s-au pensionat în temeiul acestei legi, nefiind cazul soțului contestatoarei.
În drept, recurenta invocă art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și nr.HG 1550/2004, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000.
Prin concluziile scrise, intimata contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, în consecință recursul urmează a fi respins ca nefondat, în condițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Criticile recurentei sunt nefondate.
Soțul intimatei contestatoare a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale, subteran, 100 % în zonă de expunere la radiații, în perioadele 1971 – 1983 (adeverința nr. 41/2008 emisă de Compania Națională a – Sucursala B), și respectiv 1.12.1983 – 1.12.1990 (adeverința nr. 462/2007 emisă de ” MINERAL M” – ), justificând o activitate de peste 15 ani în zona I de radiații, și a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, reducându-i-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie – Legea nr. 19/2000 – prevede la art. 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și a II-a de muncă, de expunere la radiații, condiții prevăzute de art. 20 lit. “b” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani la grupa I și 20 ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că soțului intimatei contestatoare i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut “neșansa” a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată a acesteia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
În cauză s-a făcut astfel aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea, pentru că la data promovării litigiului – 8 iulie 2008 – intimata contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului – cauzele, /României, având în vedere multitudinea de contestații admise în acest sens.
De remarcat că în perioada soluționării litigiului s-a pronunțat decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, privind recalcularea pensiilor stabilite inițial sub imperiul Legii nr. 3/1977, publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009 și care este contrară practicii constante a Curții de Apel Oradea.
Întrucât, astfel cum am arătat, până la publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial asigurații contestatori aveau legitimă a dobândirii unui bun în înțelesul articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acțiunile introduce până la această dată – 20 mai 2009 – sunt așadar întemeiate, cum este și cazul contestatorului, urmând a fi aplicată practica constantă a acestei curți, iar litigiilor promovate după 20 mai 2009, să le fie aplicată decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât după publicarea în Monitorul Oficial, persoanele interesate nu mai pot invoca legitimă, respectiv existența unui bun și de altfel aceștia urmează să beneficieze de noile acte normative în materie emise tocmai în scopul înlăturării discriminării dintre diferite categorii de asigurați.
Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă și menținută în totalitate sentința instanței de fond, constatându-se că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare – domiciliată în comuna Lazuri de B, satul, nr. 55, județul B, împotriva sentinței civile nr. 480 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – – – –
red.
jud.fond. –
dact.
4 ex./28.01.2010
– 2 com./
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – O,-, județul B,
– – – comuna Lazuri de B, satul, nr. 55, județul
