DECIZIA CIVILĂ NR. 822/R/2009
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în, sat Dumbrăvani, nr.11, județul B împotriva sentinței civile nr. 1128/LM din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, lipsă recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata contestatoare solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1128/LM din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a Casei Locale de Pensii B și în consecință s-a respins contestația față de aceasta.
S-a admis contestația formulata de contestatoarea in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B si in consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.34331/23.07.2008, emisa de intimata, pe seama contestatoarei si a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Din considerentele sentinței se reține că, prin decizia nr.34331 fost recalculată pensia contestatoarei, potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 3/1977, care prevedea o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani.
astfel de concluzie este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern, respectiv HG1550/2004.
Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin.3 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din adeverința emisă de Compania Naționala a – B -Sucursala B nr. 2207/04.06.2008, rezultă că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, astfel încât în temeiul art. 20 alin. 1 lit. b și art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.34331/23.07.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care va emite o noua decizie de pensionare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata recurentă Casa Județeană de Pensii în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii formulate de contestator.
Arată recurenta,în dezvoltarea motivelor de recurs că, prin decizia nr. -/23.07.2008 intimatei îi sunt recalculate drepturile de de urmaș și că instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din HG 1550/2004 potrivit cărora stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Menționează că Legea 19/2000, intrată în vigoare la data de 01.04.2001 nu conține nici o dispoziție care să impună aplicarea prevederilor sale la situații juridice anterioare adoptării ei.
Prin principiul reținut de instanța de fond-la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, legiuitorul a hotărât instituirea pentru toate categoriile de pensie, a unui sistem unitar de calcul, fără a se omite însă unele norme speciale care să fie aplicabile în anumite cazuri.
Învederează că prin motivarea formulată instanța de fond recunoaște faptul că dispozițiile art. 2 alin. 1 din HG 1550/2004 și cu toate acestea coroborează și asimilează aceste dispoziții cu cele înscrise în art. 20 lit. b și art. 43 alin. 3 din Legea 19/2000.
În drept sunt invocate prevederile art. 304. pct.8 și 9 cod procedură civilă și HG 1550/2004.
Legal citată intimata a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază ca fiind nefondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin decizia nr 34331/23.07.2008 intimatei i-au fost recalculate drepturile la pensie de urmaș, soțul acesteia fiind înscris la pensie pentru depusă și limită de vârstă drepturile fiindu-i stabilite și acordate în temeiul Legii 3/1977 începând cu anul 1990, stagiul de cotizare avut în vedere cu ocazia stabilirii drepturilor la pensia de urmaș fiind de 30 de ani.
Conform actelor existente la dosarul cauzei, depuse în probațiune, respectiv copia carnetului de muncă și adeverința nr. 2207/04.06.2008 emisă de Compania Națională a SA soțul contestatoarei a desfășurat o perioadă mai mare de 20 de ani în subteran, activitatea desfășurată în perioada 13.07.1953-01.11. 1969 încadrându-se în procent de 100% în zona I de radiații.
În consecință se apreciază că prima instanță a realizat o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv HG.nr. 1550/2004, OUG. nr 4/2005, Legea 19/2000 raportat la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speciale.
Astfel, chiar dacă antecesorului contestatoarei i s-au aplicat, la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii 3/1977, la recalcularea pensiei cuvenite contestatoarei, în calitatea sa de urmaș, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv art. 20, 43,și 77 din Legea 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond întrucât astfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare conform cărora -la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, principiu consacrat prin OUG 4/2005. De altfel scopul acestor dispoziții legale a fost acela de a realiza egalitatea de tratament pentru toate pensiile din sistemul public indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul a pensiilor.
Art. 2 din Legea 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensii pentru că altfel s-ar produce un tratament discriminatoriu pentru cei care au obținut dreptul la pensie anterior Legii 19/2000 ceea ce ar contraveni principiilor constituționale privind egalitatea de tratament.
Având în vedere considerentele mai sus expuse instanța apreciază că în mod temeinic și legal s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 20 alin. 1lit. a și art. 43 din Legea 19/2000 coroborat cu art. 77 din aceeași lege, criticile formulate de recurentă nefiind fondate, motiv pentru care, în temeiul art. 312c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în, sat Dumbrăvani, nr.11, județul B împotriva sentinței civile nr. 1128/LM din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – – – –
Red dcz
25.05.2009
Jud fond,
Dact IC
2ex/29.05.2009
