DECIZIA CIVILĂ NR. 863/2009-
Ședința publică din data de 6 mai 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în, nr. 50, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 917/LM din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 30.04.2009 o cerere de amânare din partea intimatei, prin care se solicită amânarea cauzei și comunicarea unei copii de pe recursul declarat de partea adversă, după care:
Instanța, față de împrejurarea că partea intimată la data de 20 martie 2009 depus întâmpinare la dosar, apreciază că recursul a fost comunicat, sens în care respinge cererea de amânare.
De asemenea, văzând faptul că părțile au solicitat judecarea prezentului litigiu și în lipsa părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului de față.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 917/LM din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin decizia nr. -/31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatorului.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat că este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s- făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus să se concluzioneze că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de al contestatorului, instanța constată că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de instalator sanitar, șef de echipă în cadrul fostei Exploatări Miniere, funcție și loc de muncă, care nu sunt prevăzute în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța de fond a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocata de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a I – a de munca, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea, în speță s-a reținut că nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind și fostele locuri de muncă în grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie între condițiile speciale de muncă (fosta grupa I în legislația anterioară) și cele deosebite de muncă (fosta grupa II de muncă în legislația anterioară), în speță contestatorul desfășurând activitate în grupa a II a de muncă.
Tribunalul a reținut că nu se pot retine ca și aplicabile în speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupă de muncă să fie reglementat un stagiu de cotizare diferit, (respectiv pentru grupa I de muncă la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar (pentru grupa a II a de muncă la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea nr.19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației și obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii B la recalcularea pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată contestatorul că stagiul de cotizare utilizat de către intimată în procesul de recalculare al pensiei este greșit întrucât a desfășurat activitate de peste 25 de ani, în condiții speciale de muncă, respectiv la căile ferate, în procent de 100%.
Prin întâmpinare intimata a invocat în principal excepția de nulitate a recursului, ca o consecință a nemotivării sale, sens în care se arată că recurentul nu a adus nici o critică la adresa hotărârii recurate ci a reiterat doar susținerile formulate în fața primei instanțe.
În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, arătând că recurentul nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de acest stagiu de cotizare, el nelucrând în subteran, ci și-a desfășurat activitatea la suprafață.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța constată următoarele:
În ceea ce privește excepția de nulitate a recursului, instanța o apreciază ca fiind nefondată urmând aor espinge, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile art 304 ind 1 Cod procedură civilă potrivit căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Ori din cuprinsul cererii de recurs, se pot deduce motivele invocate de către contestatorul recurent la adresa hotărârii recurate, nemulțumirea acestuia fiind legată de faptul că instanța nu a luat în considerare apărările sale invocate în susținerea cererii deduse judecății având ca obiect recalcularea pensiei prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani în loc de 30 astfel cum a fost utilizat de către intimată în procesul de recalculare.
Cât privește fondul raportului juridic litigios, instanța constată că drepturile la pensie ale contestatorului s-au deschis în temeiul Legii nr. 3/1977, dovedind o vechime totală în muncă de 41 ani, din care 22 ani 1 lună și 10 zile în grupa I de muncă și 08 ani, 04 luni și 09 zile în grupa a III -a de muncă.
Judicios prima instanță a reținut în speța dedusă judecății faptul că recurentul nu poate beneficia de recalcularea pensiei prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, stagiu care le este recunoscut potrivit prevederilor art. 43 din Legea nr. 19/2000 asiguraților care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a, respectiv asiguraților care și-au desfășurat activitatea în subteran cel puțin 50 % din timpul normal de muncă în luna respectivă, ceea ce nu este cazul contestatorului care deși începând cu anul 1971 lucrat în industria minieră, însă ca muncitor necalificat la suprafață.
De asemenea, corect apreciat instanța faptul că, acesta nu poate beneficia nici de prevederile Legii nr. 226/2006, din moment ce locul de muncă al contestatorului nu se regăsește printre cele cuprinse în anexa 1 legii, așa încât să poată fi reținut stagiul de cotizare de 25 de ani, prevăzut de art 5 din această lege.
Față de aceste aspecte se apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, criticile recurentului fiind nefondate, urmând a respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nulitate a recursului.
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în, nr. 50, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 917/LM din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 04.06.2009
– dactilografiat grefier -04.06.2009-2 ex.
