Contestație decizie de pensionare. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Oradea


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Civilă mixtă

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 929/2009-

Ședința publică din 14.05.2009

PREȘEDINTE: Trif Doina

JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia

JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în,-,. 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 63/LM din data de 09.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis contestația, având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimatul contestator personal, lipsă fiind recurenta intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:

Intimatul contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.

Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Intimatul contestator solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că a lucrat ca macaragist la secția de turnătorie, 20 ani și 10 luni.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND,

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 63/LM din data de 09.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul domiciliat în localitatea,-,.2, jud.B în contradictoriu cu intimatele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,-, jud. B, și CASA LOCALĂ DE PENSII B cu sediul în B,-, jud. B, și în consecință:

S-a dispus anularea deciziei nr.21965/23.10.2007, emisă de intimata, pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare, în favoarea contestatorului.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Contestatorul a ieșit la prin decizia nr. 21965/16.01.1990, având o vechime totală în muncă de 37 ani, 10 luni și 23 de zile, din care 20 de ani, 6 luni și 12 zile în grupa I-a de muncă, iar 7 ani, 4 luni și 11 zile în grupa a doua de muncă.

La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul nr. 21965/13.01.2005.

Potrivit deciziei nr. 40 din data de 22.08.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 77 al.2, raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Tribunalul a constatat că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în anul 1990, fapt ce rezultă din decizia nr. 21965/16.01.1990, astfel încât se încadrează în intervalul prevăzut de decizia nr. 40 din data de 22.08.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit acestei decizii, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al persoanelor care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, aceasta fiind legea sub care s-a născut dreptul la pensie.

Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, este de 20 de ani pentru persoanele care se încadrează în grupa I de muncă și 25 de ani pentru persoanele care se încadrează în grupa II-a de muncă.

Contestatorul are o vechime în muncă în grupa I de 20 de ani, 6 luni și 12 zile, după cum rezultă din decizia nr. 21965/16.01.1990 și este îndreptățit ca la calcularea pensiei să-i fie luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, așa cum prevede art.14 din Legea nr.3/1977 și nu de 30 de ani așa cum intimata a calculat prin buletinul menționat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul deciziei nr. 40 din data de 22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și art.14 din Legea nr.3/1977, instanța a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr. 21965/23.10.2007, emisă de intimata, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens in care va emite o noua decizie de pensionare, in favoarea contestatoarei.

În temeiul art.274 pr.civilă, instanța a constatat că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea lui și modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond reținut un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, câtă vreme HG nr. 1550/2004 prevedea clar că stagiul complet de cotizare reprezintă ” vechimea în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare”, iar legea în vigoare la data înscrierii la pensie a reclamantului era Legea nr. 3/1977 și prevedea pensie pentru limită de vârstă pentru persoanele care aveau o vechime integrală în muncă de 30 de ani pentru bărbați, sau 25 de ani femeile. Nu există text legal care să prevadă un stagiu complet de cotizare de 25 de ani pentru bărbați în cuprinsul legislației în vigoare până la aplicarea Legii nr. 19/2000, iar decizia 40 Înaltei Curți de Casație și Justiție nefiind încă motivată, nu există în materialitatea sa.

Ceea ce Legea nr. 3/1977 prevedea era doar posibilitatea reducerii vârstelor de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupa I sau II de muncă un anumit număr de ani.

Ori a considera că stagiul complet de cotizare este egal cu stagiul minim la împlinirea căruia persoanele care lucrau în grupa I sau II se puteau pensiona, înseamnă o greșită aplicare legii, fapt pentru care hotărârea instanței de fond este nelegală.

Mai mult, o astfel de aplicare a legii ar crea și față de persoanele care se pensionează sub imperiul Legii nr. 19/2000 și cărora li se ia în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani doar dacă au desfășurat activitate în subteran.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977.

Intimatul a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:

Intimatul reclamant a desfășurat o perioadă de 37 ani, 10 luni și 23 zile activitatea de mașinist pod rulant, activitate ce potrivit prevederilor Legii nr. 226/2006 este încadrată în anexa 1 la pct. 24 ca fiind activitate în condiții speciale.

Potrivit vechii legislații, această activitate era încadrată în grupa I de muncă, fapt ce atrăgea pentru reclamant beneficiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, în sensul că s-ar fi putut pensiona cu reducerea vârstei standard de pensionare întrucât lucrat 20 ani, 6 luni și 12 zile în grupa I de muncă. Dar, dacă potrivit Legii nr. 3/1977, pensionarea mai devreme ca vârstă, în condițiile în care s-a lucrat 20 de ani în grupa I sau 25 de ani în grupa a II-a, nu aducea nici o atingere modului de calcul și cuantumului pensiei beneficiarului, recalcularea acelei pensii după modul de calcul reglementat de art. 77 din Legea nr. 19/2000 fără a corela și interpreta vechile reglementări ( abrogate după intrarea în vigoare a legii nr. 19/2000) în raport de principiile enunțate de Legea nr. 19/2000 și HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, ar duce la inechități sub aspectul modului de calcul pentru aceleași categorii de pensionari, care ar diferi în funcție de faptul că au ieșit la pensie înainte de a se abroga Legea nr. 3/1977 ori după ce s-a abrogat această lege și intrat în vigoare Legea nr. 19/2000.

Ori, tocmai pentru a se asigura pensii egale, la condiții de muncă egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, principiul enunțat expres de OUG nr. 4/2005, recalcularea pensiilor celor ieșiți la pensie sub imperiul Legii nr. 3/1977 trebuie făcută la modul în care să le asigure pensii recalculate conform prevederilor Legii nr. 19/2000, la fel ca și celor care ies în pensie în baza acestei din urmă legi.

Așa fiind, prevederile HG nr. 1550/2004 trebuie aplicate în strânsă corelare cu prevederile Legii nr. 19/2000 în aplicarea căreia au fost emise și interpretate la modul în care conduc la aceeași formulă de calcul a pensiei indiferent de anul în care s-a ieșit la pensie.

Față de cele expuse mai sus, activitatea desfășurată de contestator în grupa I de muncă încadrându-se potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 în categoria activităților desfășurate în condiții speciale, prevăzute de Legea nr. 226/2006 la anexa 1 pct. 24, urmează ca instanța să admită ca fondat recursul Casei Județene de Pensii B în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și să modifice în parte sentința instanței de fond în sensul că recalcularea pensiei contestatorului să se facă prin împărțirea punctajului obținut, la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani conform art. 5 din Legea nr. 226/2006, cu începere din luna următoare solicitării recalculării – conform art. 6 din Legea nr. – ce a prevăzu că acest act normativ se completează cu dispozițiile Legii nr. 19/2000, lege care în art. 169 alin. 3 stabilit că recalcularea pensiilor se acordă din luna următoare solicitării, respectiv în speță nu s-a cerut recalcularea decât prin cererea de chemare în judecată – 24.08.2007, deci drepturile se acordă doar din 01.09.2007 nu din 01.07.2005 cum greșit s- dispus.

Se vor menține celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice, raportat la considerentele expuse.

Se constată că intimatul nu a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în,-,. 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 63/LM din data de 09.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:

Recalcularea pensiei stabilite în favoarea contestatorului în sarcina intimatei, se va face prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani în loc de 20 de ani cum greșit s-a stabilit, începând cu data de 01.09.2007 în loc de 01.07.2007.

Menține celelalte dispoziții.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.

Președinte Judecător Judecător Grefier

– – – – – –

– redactat hotărâre în concept – judecător – – – 22.05.2009

– judecător fond -,

– dact. gref. – 22.05.2009 – 2 ex.