ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 951/2009 –
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
– R – – JUDECĂTOR 3: Roman Florica
– – – – grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în comuna de, satul, nr. 29, județul B, împotriva sentinței civile nr. 11 din 7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 12 mai 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea la 19 mai 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 11 din 7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/22.10.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei, și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.12.2005, sens în care să emită o noua decizie de pensionare în favoarea contestatoarei; s-au respins celelalte pretenții, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarei i s-a stabilit dreptul la de urmaș prin decizia nr. -/2002, reținându-se că soțul acesteia a avut o vechime totală în muncă de 38 ani, 9 luni și 17 de zile, din care peste 20 de ani în condiții speciale de muncă, respectiv muncă în subteran.
Prin decizia nr. -/17.02.2006 s-a procedat la recalcularea drepturile de ale contestatoarei în temeiul nr.HG 1550/2004, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum se rezultă din buletinul de calcul nr. -/23.11.2005.
Totodată s-a reținut că acordarea drepturilor rezultate în urma recalculării pensiei contestatoarei, s-a făcut cu începere de la data de 1.12.2005, respectiv că ultima decizie de recalculare a fost emisă de către intimată pe seama contestatoarei la data de 22.10.2008.
Analizând contestația formulată prin prisma dosarului de pensie al contestatoarei și a actelor normative incidente în materie, tribunalul a constatat că modul de calcul care a stat la baza emiterii deciziei contestate este greșit.
În acest sens s-a reținut că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, au fost adoptate nr.HG 1550/2004 care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, și nr.OUG 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Conform art. 1 din nr.OUG 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă. Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al soțului contestatoarei era de 30 de ani, în anul 1986 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatoarei, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară nr.OUG 4/2005 care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării nr.OUG 4/2005 care consacră principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit prin intrarea în vigoare a nr.OUG 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ, nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată nr.OUG 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea nr.OUG 4/2005, și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor, ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare, a principiului “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
În raport de ansamblul acestor considerente, o singură concluzie se impune a fi reținută, și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 alin. 1 lit. a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani.
Conform art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, se înscriu în categoria locurilor de muncă în condiții speciale, unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50 % din timpul normal de muncă în luna respectivă.
Din dosarul de pensie al contestatoarei rezultă că soțul acesteia a desfășurat activitate în subteran o perioadă de peste 20 de ani.
Prin urmare, prestată de soțul contestatoarei îndeplinește condițiile prevăzute de art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 și art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. Ori, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Prin urmare, intimata Casa Județeană de Pensii Bad eterminat greșit punctajul mediu anual al soțului contestatoarei prin împărțirea numărului de puncte la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, încălcând astfel dispozițiile art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 1 și art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Față de cele mai sus reținute, instanța, în temeiul art. 77 alin. 2, art. 20 alin. 1 și art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, coroborate cu art. 2 din nr.OUG 4/2005, apreciind întemeiată prezenta contestație, a admis-o ca atare, potrivit dispozitivului sentinței pronunțate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din nr.HG 1550/2004, legiuitorul stabilind clar care sunt cele două categorii de stagiu complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual (fie stagiul pe care reclamantul îl avea la data deschiderii dreptului la pensie, fie stagiul care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, în funcție de situația aplicabilă).
Recurenta mai susține că, cu privire la articolele din Legea nr. 19/2000 la care face trimitere instanța de fond, acestea se referă strict la persoanele care s-au pensionat în temeiul acestei legi și care nu intră în procesul de recalculare a pensiilor, prevăzut de nr.HG 1550/2004, orice comparație cu actuala lege a pensiilor fiind irelevantă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Soțul intimatei contestatoare a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 98576/21.06.1986 (fila 4 – dosar fond), reținându-se că acesta avea o vechime totală în muncă de 33 de ani, din care, 21 de ani și 17 zile, în grupa I de muncă.
În urma decesului acestuia, la 14 iulie 2002, în favoarea intimatei (soția supraviețuitoare) s-a emis decizia de acordare a pensiei de urmaș nr. -/2002, drepturile fiind acordate începând cu data de 1 august 2002.
Din înscrisurile existente la dosar se reține faptul că soțul intimatei și-a desfășurat activitatea în condiții speciale, și anume în grupa I de muncă subteran, o perioadă de peste 20 de ani.
Este de netăgăduit împrejurarea că acesta s-a pensionat în perioada în care deschiderea dreptului său la pensie cădea sub incidența Legii nr. 3/1977, iar potrivit nr.HG 1550/2004 art. 2 alin. 3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat era cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai sus indicat, și anume nr.OUG 4/2005, prevede expres la art. 1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Soțul intimatei a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale de muncă, iar Legea nr. 3/1977 prevedea drepturi speciale pentru această categorie de salariați, în sensul reducerii vârstei de pensionare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, care în art. 14 prevedea beneficiul expus în alineatul de mai sus, dar actualul act normativ în materie – Legea nr. 19/2000 – statuează la art. 43 că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. “a” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că soțului intimatei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect reținut în mod judicios de instanța de fond, nefiind vorba de o adăugare la lege. De altminteri, dacă s-ar proceda altfel, s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, elocvente fiind în acest sens dispozițiile nr.OUG 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005. În acest context, se impun a fi evocate mențiunile inserate în preambulul nr.OUG 4/2005, conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie” și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că “vizează interesul public și constituie situații de urgență”. Conform art. 2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, “cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare”, precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de partea recurentă, fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-au deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult, un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României care consfințește, prin articolul 16 alin. 1, egalitatea de tratament, precum și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Însă, având în vedere că decizia contestată a fost emisă în baza nr.OUG 19/2007, în mod greșit s-a dispus anularea acesteia în întregime, fără a se avea în vedere prevederile art. III din ordonanță, prin urmare se impune a fi modificate dispozițiile din decizie doar în parte, în sensul reținerii stagiului complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 de ani, petenta fiind îndreptățită la recalcularea pensiei cu reținerea acestui stagiu începând cu 1 decembrie 2005, având în vedere prevederile art. 2 și 3 din nr.OUG 4/2005, urmând să fie menținute celelalte dispoziții ale deciziei, privind recalcularea pensiei în temeiul nr.OUG 19/2007, începând cu 1 iulie 2007.
Față de considerentele ce preced, Curtea de APEL ORADEA, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința instanței de fond în sensul că petentei i se cuvine recalcularea pensiei cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani începând cu data de 1 decembrie 2005, sens în care va fi modificată decizia nr. -/22.10.2008, urmând ca celelalte dispoziții ale acestei decizii să fie menținute.
Totodată vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 11 din 7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, și în consecință:
Dispune modificarea în parte a sentinței, astfel:
Constată că petentei i se cuvine recalcularea pensiei și plata drepturilor, cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 de ani, începând cu data de 1 decembrie 2005.
Modifică în parte decizia nr. -/1.07.2007 în sensul că reține stagiul complet de cotizare de 20 ani în loc de 30 ani, menținând celelalte dispoziții ale deciziei de pensionare privind recalcularea pensiei în temeiul nr.OUG 19/2007, începând cu 1 iulie 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
red.
în concept la 3.06.2009
jud.fond. –
dact.
2 ex./4.06.2009
