ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.969 /2008 –
Ședința publică 10 iunie 2008
PREȘEDINTE: R – – judecător
– – – judecător
– – – judecător
– – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M cu sediul în S M, str. -, nr.4, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul din localitatea, nr.198, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.392/D din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că intimatul a depus la dosar întâmpinare, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.392/D din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dos rnr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul domiciliat în localitatea nr. 198 județul S M, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M, str. – nr. 4, împotriva deciziei nr. 16160/26.09.2007 emisă de intimată și, în consecință: a fost anulată decizia nr. 16160/26.09.2007 emisă de intimată.
S-a constatat vocația contestatorului la de invaliditate și a fost obligată intimata să emită o nouă decizie în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 16160/26.02.2007 emisă de intimată a fost respinsă cererea contestatorului privind acordarea pensiei de invaliditate, întrucât nu ar fi fost îndeplinite cerințele art. 57 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, deoarece acesta nu ar fi realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta avută la data ivirii invalidității. În decizie s-a reținut că pozițiile 20-21 din carnetul de muncă nu au fost luate în calcul deoarece contestatorul nu prezentat adeverință avizată de către S
Raportat la starea de fapt reținută și la cererea contestatorului, dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt următoarele:
Art. 160 alin. 1 și 4 din Legea 19/2000 a pensiilor:
“Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare” –
“Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale”.
Art. 57 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 a pensiilor – “Asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca, beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3 -.
de pensie de invaliditate și asigurații care, până la data ivirii invalidității, au realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul 3″.
Art. 1 alin. 1 din Decret nr. 92/1976 – “Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă -“.
Art. 2 alin. 1 din Decret nr. 92/1976 – “Carnetul de muncă se întocmește pentru personalul încadrat pe bază de contract de muncă și pentru membrii cooperativelor meșteșugărești”.
Art. 137 alin. 1 din Legea 10/1972 (fostul Cod al muncii) – “Constituie vechime în muncă timpul cât o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract individual de muncă”.
Art. 296 alin. 1 Codul muncii “Vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2008 se probează cu carnetul de muncă”.
Aplicând aceste dispoziții legale la starea de fapt, instanța a apreciat ca fiind întemeiată contestația. Motivele pentru care cererea pentru acordarea pensiei de invaliditate contestatorului a fost respinsă, sunt acelea că nu a realizat stagiul de cotizare necesar prevăzut de art. 57, întrucât pozițiile 20-21 din Carnetul de muncă nu au fost luate în calcul.
Prin mențiunile înscrise în anul 1986 și, respectiv 1990 la poz. 20-21 din carnetul de muncă, se atestă că în perioada cuprinsă între 01.03.1986-01.09.1990, contestatorul a fost încadrat în muncă, în calitate de muncitor calificat, la CAP.
Calitatea de angajat al fostului CAP este confirmată și prin “Certificatul” nr. 1563/14.09.2007 emis de Primăria comunei.
Cu aceste înscrisuri, având în vedere dispozițiile art. 160 alin. 1 și alin. 4 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii, precum și cele ale art. 296 alin. 1 Codul muncii, menționate, instanța a reținut că, în ce-l privește pe contestator, acesta a făcut dovada stagiului de cotizare și pentru perioada 01.03.1986-01.09.1990, fără a mai fi necesar să facă dovada existenței unui contract individual de muncă. De altfel, mențiunile în carnetul de muncă nu puteau fi efectuate, în condițiile Decretului 92/1976 privind carnetul de muncă, fără existența unui raport juridic de muncă încheiat în condițiile legale în vigoare la acea dată.
Fiind născut în 1956, la data înregistrării cererii de pensionare – 20.07.2007, acesta avea vârsta de 50 de ani și 9 luni. Potrivit tabelului 3 conținut de art. 57 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pentru a putea beneficia de pensie de invaliditate, are nevoie de un stagiu de cotizare de 22 ani. Luând în calcul și perioada 01.03.1986-01.09.1990, contestatorul a realizat un stagiu de cotizare de aproximativ 16 ani 14 zile. În consecință, poate beneficia de pensie de invaliditate în condițiile art. 57 alin. 2, realizând mai mult de J din stagiul de cotizare prevăzut de art. 57 alin. 1.
În concluzie, instanța a apreciat ca fiind întemeiată contestația și, în temeiul dispozițiilor legale evocate, a admis-o conform dispozitivului.
Contestatorul, în temeiul art. 274.proc.civ. este îndreptățit la acordarea cheltuielilor de judecată dar nu face dovada efectuării acestora. La dosarul cauzei nu există nici o probă în baza căreia să fie stabilit, cel puțin, cuantumul onorariului de avocat, motiv pentru care această cerere a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii SMs olicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece, potrivit art. 137 alin. (1) din Legea nr.10/1972, constituie vechime în muncă timpul cât o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract individual de muncă, ceea ce în speță, reclamantul intimat nu a dovedit.
Recurenta arată că, nu a luat în calcul la stabilirea pensiei intimatului, perioada cuprinsă între 01.03.1986 – 01.09.1990, întrucât acesta nu a prezentat o adeverință vizată de A, iar înregistrările efectuate în carnetul de muncă nu sunt făcute în baza unui contract de muncă, situație în care în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 57 alin. (1) și (2) din Legea nr.19/2000.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa apreciat ca nefondat recursul civil de față, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 160 alin. (5) din Legea nr.19/2000, modificată și completată, “Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege,
pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale”.
Din copia carnetului de muncă al intimatului (fila 22 fond), rezultă că în perioada cuprinsă între 01.03.1986 – 01.09.1990, acesta a lucrat ca muncitor necalificat la fostul CAP.- ( poz. 20 și 21 din carnetul de muncă), împrejurare confirmată și prin actul intitulat “certificat” emis de către Primăria comunei (fila 24 – fond), prin care se mai precizează că, intimatul a fost angajat conform codului muncii, cu un salariu tarifar lunar de 2.102 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 160 al.(5) din Legea nr.19/2000, în mod greșit recurenta nu a avut în vedere și vechimea în muncă realizată de reclamant pe perioada de mai sus, câtă vreme aceasta a fost dovedită în condițiile impuse de textul de lege mai sus citat.
Condiția depunerii unei adeverințe vizate de A, nu are nici un suport legal, situațiile în care critica formulată de către recurentă cu privire la acest aspect este nefondată.
Luând în calcul și perioada cuprinsă între 01.03.1986 – 01.09.1990, perioadă care constituie vechime în muncă, respectiv stagiu de cotizare, intimatului – reclamant îi sunt incidente dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora, ” de pensie de invaliditate și asigurații care, până la data ivirii invalidității, au realizat cel puțin J din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr.3″.
Față de aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M cu sediul în S M, str. -, nr.4, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul contestator din localitatea, nr.198, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.392 din 25.II.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – – – –
Red.dec.- /07.07.2008
Jud.fond. –
Dact./08.07.2008
Ex.2
