Dosar nr
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinţa /2012
Şedinţa publică de la 06 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul V I, în contradictoriu cu pârâţii C S P M A N, C CC M A N, având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamantul şi au lipsit pârâţii, aceştia fiind reprezentat prin N M cu delegaţie la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că s-a depus concluzii scrise de către reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul mai întâi pe excepţie şi apoi pe fond.
Consilierul juridic N M pentru pârâţi învederează instanţei faptul că renunţă la excepţia invocată . şi pe fond solicită respingerea acţiunii.
Reclamantul V I solicită instanţei respingerea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei; pe fond solicită instanţei a se admite acţiunea aşa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic N M pentru C S P MA N şi C C C M A N, având cuvântul pe fond, solicită instanţei respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
INSTANŢA
Asupra cauzei de faţă.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. reclamantul V I a chemat în judecată pârâţii C S P MA N şi C C C M A N pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de revizuire a pensiei nr.76363/07.12.2011 şi în subsidiar, în cazul în care s-ar respinge primul capăt de cerere, înţelege să conteste cuantumul pensiei revizuite.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că decizia nr. 76363/7.12.2011 emisă de pârâtă este netemeinică şi nelegală, întrucât a fost pensionat prin decizia nr. 0107898/12.01.2005, fiind beneficiar al pensiei militare în baza prevederilor Legii nr. 164/2001, cuantumul pensiei fiind de 2798 lei brut; ulterior, prin decizia contestată, cuantumul pensiei a fost recalculat la valoarea de 2081 lei.
Consideră reclamantul că recalcularea pensiei sale s-a realizat cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. 2 din României, cu încălcarea principiului ce interzice a prevăzut de art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor , cu încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 44 din Constituţia României.
A precizat reclamantul că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. De asemenea, potrivit art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi prin asociere cu alţii şi nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.A arătat că potrivit art. 20 din Constituţia României, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanţe între tratatele şi pactele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile ţării conţin dispoziţii mai favorabile.
A precizat reclamantul că adoptarea OUG nr. 1/2011 reprezintă o intervenţie în limitarea beneficiului de care reclamantul trebuia să se bucure; la momentul pensionării nu s-a pus problema schimbării legii, iar statul şi-a încălcat obligaţia de a păstra previzibilitatea normelor juridice.
S-a mai arătat că decizia contestată încalcă şi prevederile art. 15 alin. 2 din Constituţia României, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Cuantumul pensiei reclamantului a suferit o diminuare substanţială, de la 2798 lei, cât primea în baza Legii nr. 164/2001, la 2081 lei, acesta fiind cuantumul primit în urma revizuirii.
În ceea ce priveşte exactitatea datelor din buletinul de calcul, au fost contestate de către reclamant întrucât nu a avut posibilitatea să le verifice.
În dovedirea contestaţiei, a depus la dosar, în copie, contestaţia adresată C C M AN, decizia de pensionare contestată, decizia nr. 76363/7.12.2011 şi cartea de identitate.
Pârâta C S P M A N a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, cu motivarea că în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. 2 din Metodologia de calcul prevăzută de Anexa nr. 3 la OUG 1/2011, doar deciziile comisiilor de contestaţii pot fi atacate în instanţă. Alin. 3 al art. 22 din Metodologie mai prevede că procedura de contestare a deciziilor de rezultate în urma recalculării este cea prevăzută de Legea nr. 263/1010, iar conform art. 150 alin. 3, pot fi atacate în instanţă numai hotărârile emise de Comisiile de contestaţii date în soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor de adresate comisiei formulate în temeiul art. 149 din lege. Având în vedere că deşi reclamantul a formulat contestaţie, însă aceasta nu a fost încă soluţionată de Comisia de contestaţii, pârâta a solicitat instanţei să respingă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant.
În ceea ce priveşte fondul contestaţiei, a arătat pârâta că recalcularea pensiilor militare a fost dispusă prin Legea nr. 119/2010, iniţial metodologia de recalculare fiind reglementată de HG nr. 735/2010, iar ulterior prin OUG nr. 1/2011. Toate motivele de anulare a deciziei contestate , şi anume ca urmare a încălcării dreptului de proprietate, a principiului neretroactivităţii legii, a principiului drepturilor câştigate, a principiului egalităţii de tratament şi ca urmare a discriminării au făcut deja obiectul controlului , care s-a pronunţat prin decizia nr nr. 871/25.06.2010.
În ceea ce priveşte încălcarea dreptului de proprietate, aşa cum este reglementat de art. 1 al Primului Protocol adiţional la CEDO, Curtea a stabilit că recalcularea pensiilor militare nu încalcă dispoziţiile constituţionale sau internaţionale, deoarece chiar dacă pensia reprezintă un bun, este un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile sociale obţinute până la intrarea în vigoare a legi. În consecinţă, nu se poate califica „bunul” contestatorului ca fiind dreptul de a primi cuantumul pensiei prevăzut în fosta decizie de pensie.
În ceea ce priveşte pretinsa nerespectare a principiului neretroactivităţii legii, a susţinut pârâta că nu a făcut altceva decât să aplice legea, iar Curtea Constituţională a stabilit prin decizia enunţată anterior că măsura revizuirii produce efecte numai pentru viitor, iar acest lucru nu echivalează cu o aplicare retroactivă a legii.
Referitor la faptul că reclamantul a invocat discriminarea, a menţionat pârâta că prin decizia nr. 871/25.06.2010 Curtea Constituţională a stabilit că măsura de recalculare se aplică tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, având ca scop eliminarea inechităţilor existente în sistem, în condiţiile de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul.
Pe parcursul soluţionării cauzei, contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei de revizuire a pensiei nr. 76363/7.12.2011 şi deciziei nr. 76363/1.02.2012 a fost soluţionată prin Hotărârea nr. 15411/31.05.2012, Comisia de contestaţii respingând această contestaţie, iar reclamantul şi-a precizat contestaţia, în sensul că a formulat contestaţie împotriva acestei hotărâri, solicitând instanţei să o anuleze.
A arătat reclamantul că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţia României, întrucât s-a modificat cuantumul pensiei , dar şi cu încălcarea dreptului de proprietate, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO prevăzând că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
În drept, şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 151 alin. 2 din legea nr. 263/2010.
Instanţa va analiza cu precădere excepţia inadmisibilităţii contestaţiei ce a fost invocată prin întâmpinare de către pârâtă, chiar dacă la cuvântul pe fond reprezentantul pârâtei a arătat că renunţă la această excepţie. Tribunalul constată însă că o astfel de declaraţie de renunţare la excepţia invocată nu este dată conform art. 69 alin. 1 Cod de procedură civilă, ce prevede că renunţarea nu se poate face decât în temeiul unei procuri speciale. Cum la dosar nu s-a depus o astfel de procură, instanţa nu va putea lua act de renunţarea la excepţia inadmisibilităţii.
Pe de altă parte, este adevărat că în conformitate cu dispoziţiile art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, pot fi atacate la instanţa judecătorească doar hotărârile comisiilor de contestaţii, însă în cazul de faţă, pe parcursul soluţionării cauzei, contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei de revizuire a pensiei nr. 76363/7.12.2011 şi deciziei nr. 76363/1.02.2012 a fost soluţionată prin Hotărârea nr. 15411/31.05.2012, Comisia de contestaţii respingând această contestaţie, iar reclamantul şi-a precizat contestaţia, în sensul că a formulat contestaţie împotriva acestei hotărâri, solicitând instanţei să o anuleze. În aceste condiţii, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă a rămas fără obiect, ea urmând a fi respinsă de instanţă.
Trecând la analiza pe fond a cauzei, instanţa reţine că reclamantul V I a beneficiat de o pensie militară, în temeiul deciziei nr. 0107898/11.02.2005.
La data de 7.12.2011, în baza OUG nr. 1/2011 a fost emisă decizia de revizuire nr. 76363 prin care au fost stabilite drepturile de pensie revizuite începând cu data de 01.01.2011, pensia brută a reclamantului fiind de 2081 lei (fila 9 din dosar).
Fiind nemulţumit de cuantumul pensiei, reclamantul a formulat contestaţie împotriva acestor decizii la C C M A N, însă prin Hotărârea nr. 15411/31.05.2012 contestaţia sa a fost respinsă. Prin urmare, s-a adresat instanţei de judecată, invocând atât încălcarea unor norme cuprinse în dreptul internaţional, cât şi încălcări ale Constituţiei.
Instanţa reţine că prin decizia de inadmisibilitate pronunţată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar ?i Lucia Gheţu împotriva României (nr. 45312/11, 45581/11, 45583/11, 45587/11, 45588/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispoziţiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010.
Reducerea pensiilor reclamantelor, deşi substanţială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul şi a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie. Prin urmare, Curtea de la Strasbourg a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate. Reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestaţii sociale, dobândite în temeiul contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
Dată fiind această hotărâre, instanţa consideră că nu mai poate fi pusă în discuţie încălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, reclamantul aflându-se şi el în situaţia în care pensia a fost diminuată ca urmare a aplicării Legii nr. 119/2010.
În ceea ce priveşte nerespectarea art. 53 din Constituţie, potrivit art. 53 alin. 1 din Constituţia României , exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ale unui sinistru deosebit de grav. Alineatul 2 prevede că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică şi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii.
Atât Legea nr. 119/2010, cât şi OUG nr. 1/2011 au fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională stabilind prin Decizia nr. 871/2010 şi decizia nr. 1377/2011, respectiv decizia nr. 919/2011 că dispoziţiile conţinute de actele normative menţionate sunt conforme cu prevederile Constituţiei. Conform art. 147 alin. 4 din Constituţie, Hotărârile Curţii Constituţionale sunt obligatorii.
În plus, Tribunalul reţine că pensia reclamantului a fost diminuată de la 2798 lei, cât primea reclamantul în luna decembrie 2011, la suma de 2081 lei prin decizia de revizuire nr. 76363/07.12.2011. Măsura de diminuare a fost impusă de lege, având în vedere dificultăţile economice şi nu se poate susţine că a adus atingere existenţei dreptului, pensia stabilită în prezent având la bază criteriul contributivităţii. Pe de altă parte, instanţa apreciază că şi criteriul proporţionalităţii este respectat, în condiţiile în care pensia reclamantului depăşeşte salariul mediu brut pe economie, care în luna octombrie 2011 era de 2008 lei, conform Institutului Naţional de Statistică.
Pe fond, instanţa constată că pensia a fost calculată conform art. 4 din OUG 1/2011, pe baza documentelor care atestă veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă ce constituie stagiu de cotizare. De altfel, reclamantul nu s-a plâns că nu i-ar fi fost valorificată vreo perioadă, ci consideră că trebuia menţinută în plată pensia avută înainte de recalculare.
Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Era vorba de procedura de stabilire a acestor pensii, iar dispoziţiile art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 nu erau aplicabile.
Pentru motivele expuse mai sus, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de pârâta CS P a MA N.
Respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de către reclamantul VI cu domiciliul în şi cu domiciliu ales la SC M R-F TJ cu sediul în contradictoriu cu pârâţii CS P a MA N cu sediul în şi C C C M AN cu sediul.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică azi, 06 Septembrie 2012, la Tribunalul Gorj.
L.R. 24Septembrie 2012
5 ex.
