ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1016/
Ședința publică din 04 iunie 2008
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Spitalul Municipal “G “, cu sediul în Târnăveni,-, jud.M, împotriva sentinței civile nr.64 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reprezentantei pârâtului recurent, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 3 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.64 din 17 ianuarie 2008, Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul municipal “Dr.G ” Târnăveni; a anulat decizia nr.261 din 27.09.2007 emisă de pârât dispunând radierea mențiunilor efectuate în carnetul de muncă al reclamantului în baza acestei decizii; a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu toate drepturile salariale de care acesta a fost lipsit ca urmare a deciziei mai sus arătate; cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut urătoarele:
Prin decizia 217 din 08.08.2007, unitatea pârâtă a stabilit în sarcina reclamantului atribuția de responsabil cu coordonarea și finalizarea lucrărilor de amenajare a spațiului de primiri urgențe, până la data de 27.08.2007. Potrivit fișei postului reclamantul avea obligația de a coordona și control echipele din subordinea sa.
Prin referatul nr.8444 din 28.08.2007, conducerea unității pârâte a fost sesizată cu faptul că în perioada 20-24 august 2007, muncitorii firmei angajate cu lucrările de reparații nu s-au prezentat la lucru, acest fapt nefiind adus la cunoștința conducerii unității pârâte.
În cadrul cercetării prealabile, reclamantul a arătat că muncitorii firmei de construcții nu-i sunt subordonați și nu are mijloacele necesare să țină evidența prezenței acestora la lucru și mai mult, nu i s-a cerut să raporteze zilnic aspectele legate de prezența muncitorilor.
Prin decizia 261 din 27 septembrie 2007, unitatea pârâtă a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10% reținând 2 abateri disciplinare, respectiv, neaducerea la cunoștință șefului ierarhic superior a întreruperii lucrului a echipei de muncitori în perioada 20-24 august 2007 și neprezentarea la o ședință de informare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a apreciat că decizia de sancționare disciplinară este nulă absolut întrucât reclamantul nu avea atribuții de serviciu privind supravegherea și controlul unei echipe de muncitori aparținând unei terțe societăți comerciale. Aceste persoane nefiind în sensul reglementat de fișa postului “muncitori din subordine”. Instanța de fond a mai reținut că nici prin ordinul de serviciu nu i-a fost stabilită o astfel de obligație reclamantului, respectiv de a verifica prezența micitorilor firmei de construcții.
În fine, se mai arată că sancțiunea disciplinară este lovită de nulitate și pentru încălcarea disp.art.268 alin.2 lit.b Codul muncii, deoarece temeiul legal al acesteia se regăsește în prev.art.30 lit.i din regulamentul intern, text care în realitate este inexistent.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, unitatea pârâtă, Spitalul municipal “Gh.”Târnăveni.
Recurentul a invocat prev.art.304 pct.7 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit nulitatea absolută a deciziei de sancționare în sensul în care a făcut referire la atribuțiile din fișa postului care în fapt nu au legătură cu cauza. În acest sens se arată că prin decizia de sancționare reclamantului i-a fost reținut ca abatere disciplinară “neraportarea managerului instituției a oricăror situații susceptibile de a afecta buna desfășurare a spitalului”. Se mai arată că decizia nr.217 din 08.08.2007 a fost semnată de reclamant acesta asumându-și obligația de a răspunde de coordonarea și finalizarea lucrărilor de amenajare a spațiului destinat centrului de primire urgențe.
O altă critică vizează împrejurarea că în mod greșit a reținut instanța de fond aplicarea de către recurent a 2 sancțiuni disciplinare pentru una și aceiași faptă. În realitate în cuprinsul deciziei de sancționare contestată de reclamant, se face referire la o decizie precedentă prin care aceluiași reclamant pentru o abatere disciplinară săvârșită anterior i s-a aplicat sancțiunea avertismentului. O atare referire s-a considerat a fi oportună pentru justificarea de către angajator a sancțiunii dispuse.
Nu în ultimul rând se arată că este greșită afirmația instanței de fond potrivit căreia art.30 lit.i din regulament nu există întrucât din însăși actele depuse la dosar, fila 43, articolul invocat de angajator este redat în integralitatea sa.
Reclamantul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că abaterea disciplinară reținută în decizia atacată nu există întrucât, potrivit fișei postului, acesta avea obligația de a coordona și controla echipele de angajați ai spitalului care se ocupă de întreținerea construcțiilor. Intimatul reclamant a mai arătat că, obligația de informare a șefului ierarhic are în vedere doar activitățile din domeniul său de activitate, respectiv, cele efectuate de angajați ai spitalului.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.261 din 27.09.2007, reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10% ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare constând în: “nerespectarea obligației de a aduce la cunoștința șefului ierarhic superior de existența unor nereguli, în speță, neinformarea șefului biroului administrativ sau a managerului că în perioada 20-24 august 2007, echipa de muncitori care efectuează lucrarea de renovare a acoperișului nu s-a prezentat la lucru întârziind astfel finalizarea lucrărilor, cu provocarea de prejudicii Spitalului municipal “Dr.Gh.”Târnăveni”.
În aliniatul 2 al art.2 din decizie se face referire la o altă abatere disciplinară anterioară săvârșită de intimatul reclamant, abatere față de care a fost aplicată sancțiunea disciplinară a avertismentului prin decizia nr.110 din 14.05.2007.
În mod eronat, instanța de fond a analizat conținutul deciziei atacate în sensul în care a reținut că reclamantului i s-au aplicat 2 sancțiuni disciplinare. În realitate art.2 al deciziei enumără o singură faptă și o singură sancțiune aplicată pentru acesta.
Potrivit fișei postului aflată la filele 109-110, dosar fond, reclamantul are printre alte atribuții sarcini și responsabilități și acelea de a organiza coordona și controla echipele de muncitori din subordine precum și de a raporta managerului instituției situațiile susceptibile de a afecta buna desfășurare a activității spitalului. Aceste atribuții din fișa postului s-au completat cu cele cuprinse în decizia nr.217 din 08.08.2007 emisă de managerul Spitalului municipal “Dr.Gh.” Târnăveni, în sensul în care în realizarea atribuțiilor de coordonare și control cuprinse în fișa postului, reclamantul a fost desemnat responsabil cu coordonarea și finalizarea lucrărilor de amenajare a spațiului destinat până la data de 27 august 2007.
Din această perspectivă apărările reclamantului sunt neîntemeiate întrucât decizia la care s-a făcut referire anterior este semnată și respectiv, însușită de reclamant, cum de altfel sunt însușite de reclamant și atribuțiile cuprinse în fișa postului. Împrejurarea că echipele de muncitori aparțineau unei societăți comerciale terțe și nu erau angajații aflați în mod curent în subordinea reclamantului, nu prezintă relevanță întrucât coordonarea lucrărilor de amenajare a Centrului de Primiri Urgențe a constituit responsabilitatea directă a reclamantului cu începere de la 08.08.2007 și cu termen clar de finalizare 27.08.2007.
Amenajarea unui astfel de spațiu în timpul apreciat util de conducerea unității pârâte recurente, presupunea un minim de diligență din partea persoanei desemnate cu coordonarea lucrărilor de amenajare. Întârzierea finalizării acestor lucrări atrage în mod evident după sine, crearea unor situații susceptibile de a afecta buna desfășurare a activității spitalului.
Sarcina de a coordona și finaliza lucrările de amenajare a Centrului de Primiri Urgențe, instituită prin decizia 217 din 08.08.2007, presupune implicit sarcina de a verifica modul de desfășurare în timp util a acestor lucrări. Apărările reclamantului potrivit cărora nu i-a fost cerut în mod expres să prezinte zilnic o evidență a prezenței muncitorilor la serviciu este cel puțin hilară atâta timp cât lipsa pe o perioadă de 4 zile a muncitorilor a însemnat în mod evident o lipsă totală de activitate la Centrul de Primiri Urgențe, aspecte pe care reclamantul nu numai că le putea sesiza dar era obligat să o facă. Susținerile potrivit cărora reclamantul nu avea mijloace de a cere muncitorilor unei firme terțe să se prezinte la lucru, nu pot fi reținute întrucât acestuia nu i s-a imputat faptul că nu a depus diligențe pentru a aduce echipa de muncitori la lucru ci i s-a imputat împrejurarea neaducerii la cunoștința șefului ierarhic sau a managerului spitalului a acestei situații, aceste din urmă persoane fiind cele care dispun și de mijloace precum și de competența necesară pentru a solicita societății comerciale terțe îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Potrivit regulamentului intern aflat la filele 23-99 din dosar, reclamantul a încălcat obligația generală stabilită prin art.30 lit.i, respectiv aceea de a încunoștința șeful ierarhic superior de îndată ce a luat la cunoștință de existența unor nereguli, abateri etc. Astfel fiind, sunt greșite aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora sancțiunea a fost aplicată în temeiul unei dispoziții din regulamentul intern inexistent.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va admite recursul declarat, va modifica în tot sentința atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Spitalul municipal “Gh.” Târnăveni, având ca obiect contestația la decizia de sancționare nr.261 din 27.09.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul municipal “G ” cu sediul în Târnăveni,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.64 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Târnăveni,-, -.6, județul M, împotriva pârâtului Spitalul municipal “G ” Târnăveni.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 4 iunie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr. ,
fiind în concediu, semnează
vicepreședintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
21.07.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
