ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1036/R/2008
Ședința publică din data de 13 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Marta Vitoș
JUDECĂTORI: Carmen Marta Vitoș, Lucia Ștețca Adrian
–
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER împotriva sentinței civile nr. 483 pronunțată de Tribunalul Cluj, la data de 17.03.2008, în dosarul nr-, privind și pe pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE C-, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul intimatei-pârâte, , care depune împuternicire de reprezentare juridică la dosar, lipsă fiind reprezentantul recurentului-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul intimatei-pârâte depune întâmpinare la dosar și învederează că un exemplar de pe aceasta a fost comunicat reprezentantei recurentului-reclamant.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta la judecarea cauzei, lasă pricina la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul intimatei-pârâte, consilier juridic și reprezentanta recurentului-reclamant, consilier juridic Cota, care depune delegație la dosar.
Reprezentanta recurentului-reclamant, la întrebarea instanței dacă apreciază că se impune citarea în proces și a numitul raportat la obiectul cauzei, învederează faptul că organizația sindicală deține mandat implicit de reprezentare a acestuia și solicită amânarea judecării cauzei în scopul depunerii la dosar a unui script prin care să se facă dovada faptului că înțelege să susțină recursul promovat.
Reprezentantul intimatei-pârâte arată faptul că, în opinia sa, se impunea citarea persoanei fizice ca și parte în proces, învederând că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Reprezentanta recurentului-reclamant arată că reclamantului îi aparține calitatea procesuală activă, numitului fiindu-i opozabilă hotărârea.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate cu trimitere spre rejudecare instanței de fond pentru motive cuprinse în memoriul depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civile atacate potrivit întâmpinării, învederând faptul că numitului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare precum și că acesta nu a depus la dosar probațiune în sprijinul său.
Primind cuvântul în replică, reprezentanta recurentului-reclamant învederează faptul că potrivit art. 287 Cod, în litigiile de muncă în care angajatorul este pârât sarcina probei aparține acestuia, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 483/17.03.2008 pronunțată de Tribunalului Clujs -a respins contestația înaintată de contestatorul SINDICATUL LIBER INDEPENDENT C reprezentant al membrului de sindicat C-N, împotriva intimatei REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE C, având ca obiect litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Contestatorul este angajatul pârâtei, având încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în funcția de inginer la compartimentul dispecerat.
În urma unei reclamații primită prin e-mail, constatând ca fiind “foarte deranjantă atitudinea” contestatorului în timpul efectuării serviciului, conducerea intimatei a dispus efectuarea cercetării disciplinare prealabile, numind în acest sens ca responsabil pe șefa Biroului Resurse Umane.
Persoana desemnată pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile a emis adresa nr. 7728/18.09.2007 prin care contestatorul a fost convocat legal la cercetare, în convocator fiind precizate toate elementele menționate de art. 267, alin. 2 din Codul muncii.
De altfel contestatorul s-a prezentat la cercetare și a întocmit o notă informativă. Cercetarea disciplinară prealabilă s-a finalizat prin raportul cu nr. 8475/11.10.2007 care a constatat că contestatorul a săvârșit o abatere disciplinară și a propus și sancțiunea de suspendare a contractului individual de muncă pentru o perioadă de 5 zile lucrătoare, conform art. 264, alin. 1, lit. b din Codul muncii.
Instanța a reținut că potrivit doctrinei de specialitate contractul individual de muncă se caracterizează prin următoarele elemente: prestarea muncii, salariul și subordonarea angajatului față de angajator, neexistând contract individual de muncă fără unul dintre aceste elemente.
Disciplina muncii este o condiție obiectivă, necesară și indispensabilă desfășurării activității fiecărui angajator. Este absolut necesar ca toți angajații să respecte ordinea și mai ales disciplina muncii, pentru a se putea asigura un climat propice desfășurării procesului de producție.
În conformitate cu art. 263 alin.1 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Tot Codul muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă, în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
In virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligațiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control.
Având în vedere aceste aspecte precum și declarațiile de martor luate chiar celui care a înaintat reclamația, instanța a reținut că contestatorul a săvârșit o abatere disciplinară prin atitudinea și comportamentul avut în timpul discuției cu beneficiarul serviciilor.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi, acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiune a prin efectuarea cercetării disciplinare prealabile și ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat
anterior și de comportamentul acestuia în general, astfel că instanța reține că măsura de sancționare a contestatorului a fost temeinică.
Referitor la critica adusă de contestator deciziei de sancționare, instanța a reținut că acesta conține elementele expres prevăzute de art. 268 din Codul muncii.
In fine, instanța a reținut totala bună credință a intimatei care, imediat după sancționare,i-a remis numitului un înscris prin care îi recunoaște realizările profesionale.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței pe motiv de nelegalitate și netemeinicie și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se stabili concret situația de fapt și pentru administra probele necesare.
În motivarea recursului recurenta invocat faptul că instanța nu s- pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active reclamantei, soluționând doar fondul cauzei, motiv pentru care în baza art.304 pct.5 Cod proc.civ. sentința este nelegală.
Un alt motiv de recurs vizează nelegalitatea efectuării cercetării disciplinare din punctul de vedere al lipsei deciziei de numire unei persoane responsabile în efectuarea anchetei.
Un alt motiv de nelegalitate a efectuării cercetării disciplinare invocat de recurentă îl constituie faptul că persoana reprezentată de reclamantă, numitul, fost convocat pentru efectuarea cercetării, înmânându-i-se convocarea scrisă chiar în ziua în care s- și efectuat cercetarea disciplinară. Prin neacordarea unui interval de timp rezonabil între momentul convocării și cel al efectuării cercetării, salariatului i s- încălcat dreptul la apărare.
În ce privește temeinicia sancțiunii disciplinare, este criticată de către recurentă pe considerentul că pretinsa faptă reținută în sarcina salariatului nu întrunește elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, sancționarea datorându-se unei aprecieri subiective unei persoane care în timpul unei conversații telefonice cu salariatul, a avut impresia că acesta nu a avut o atitudine corespunzătoare.
Salariatul nu a folosit expresii jignitoare la adresa autorului reclamației, atitudinea sa apreciată subiectiv nefiind de natură să prejudicieze imaginea angajatorului și neîntrunind fapta de neîndeplinire sau de îndeplinire necorespunzătoare atribuțiilor de serviciu.
S- invocat totodată faptul că la numai 7 zile de la emiterea deciziei de sancționare, salariatului i s- comunicat o adresă prin care este felicitat pentru performanțele deosebite pe care le are în cadrul societății.
Recurenta invocat totodată nulitatea deciziei de sancționare prin prisma art.268, întrucât pe de o parte, decizia nu acoperă cerința legală privitoare la descrierea faptei, aceasta fiind doar una generică, fără a preciza în concret în ce constat atitudinea necorespunzătoare salariatului, și prin ce contravenit deontologiei profesionale, iar pe de altă parte, lipsește temeiul de drept în baza căruia fost aplicată sancțiunea, întrucât art.24 din invocat stabilește în sarcina salariatului multiple obligații, decizia nefăcând referire la care dintre aceste obligații se referă în sensul că ar fi fost încălcată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma aspectului pus în discuție din oficiu de către instanță, respectiv necesitatea introducerii în cauză a salariatului sancționat, numitul, Curtea reține următoarele:
În cazul din speță, așa cum rezultă din acțiunea introductivă la tribunal, Sindicatul Liber Independent, în reprezentarea salariatului, membru de sindicat și angajat al pârâtei, a chemat în judecată C-N, solicitând anularea deciziei de sancționare nr.207/11.10.2007.
Așa cum s-a menționat la începutul considerentelor sentinței, acțiunea a fost respinsă.
Contestația formulată împotriva unei decizii de sancționare se impune a fi promovată sau cel puțin susținută în cursul judecării personal de persoana pe numele căreia a fost emisă.
Această necesitate derivă din faptul că decizia de sancționare este nominală, aplicată unei persoane fizice, în considerarea săvârșirii de către aceasta – cel puțin din punctul de vedere al angajatorului – a unei abateri printr-o acțiune sau omisiune de asemenea personală, în urma căreia angajatorul apreciază că se impune aplicarea unei sancțiuni.
Dreptul de contesta această sancțiune este unul personal, aparținând salariatului căruia i s-a aplicat.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.28 alin.1 din Legea 54/2003 cu privire la sindicate, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
Aliniatul 2 al textului mai sus arătat mai prevede că în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Așadar, din dispozițiile legale arătate rezultă foarte clar că organizațiilor sindicale prin lege, li se conferă un mandat de a apăra drepturile membrilor lor și în fața instanțelor judecătorești, fără a fi necesar un mandat expres.
Ca atare, organizația sindicală are dreptul de a promova orice acțiune prevăzută de lege, însă acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Ca atare, din tot ceea ce se poate desprinde din textele analizate rezultă foarte clar că legea mandatează organizația sindicală pentru a putea să apere și mai bine interesele membrilor săi de sindicat ceea ce înseamnă că se impun a fi aplicabile regulile mandatului și nicidecum ale celor referitoare la cesiunea de drepturi litigioase.
În atare situație, așa cum prevăd și dispozițiile art.85 proc.civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, printre acestea numărându-se în speță și reclamantul, care, ca orice parte, poate fi și reprezentat prin mandatar.
În cazul din speță, calitatea de reclamant o are numitul, salariatul sancționat în baza deciziei nr.207/11.10.2007 emisă de intimată, astfel că în mod obligatoriu se impunea a fi citat în cauză, numai așa putându-se verifica și dacă acesta a fost de acord cu acțiunea, se opune sau renunță la aceasta și numai așa putându-se atinge în cele din urmă scopul urmărit prin acțiune.
Este adevărat că la termenul de judecată din 28.01.2008 reclamanta depus tabelul nominal cu persoana în numele căreia s- formulat acțiunea, însă aceasta nu înlătură obligativitatea introducerii în cauză a salariatului, dreptul de contesta decizia de sancționare fiind unul personal.
Rezultă așadar că este obligatorie pentru judecarea unei astfel de cauze, citarea persoanei în interesul căreia sindicatul promovează o acțiune în instanță, numai așa putându-se da satisfacție tuturor dispozițiilor legale mai sus citate, respectiv atât cele ale codului d e procedură civilă cât și ale legii sindicatelor nr.54/2003.
Cum în cazul din speță nu s-au respectat dispozițiile cu privire la citarea și înfățișarea părților în proces, față și de dispozițiile art.299 și 312 pct.5 proc.civ. Curtea va admite recursul reclamantei, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare aceluiași tribunal.
Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune introducerea în cauză a numitului, citarea acestuia în conformitate cu disp.art.85 și urm. civil, iar după îndeplinirea legală a procedurii de citare cu toate părțile, va trece la analizarea legalității și temeiniciei deciziei de sancționare prin prisma disp. art. 266, 267 și 268.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Sindicatul Liber C-N împotriva sentinței civile nr. 483 din 17 martie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare în fond aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – –
Red. MV dact.GC
3 ex/22.05.2008
Jud.primă instanță:,
