ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 110/2009-
Ședința publică din 22.01.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul intimat SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S M cu sediul în S M,-, județul S M în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în S M-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1413 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a admis contestația, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta recurentului intimat, , în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 30/272, emisă de recurent, și reprezentanta intimatului contestator, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 7/2008, emisă de Baroul Satu Mare – Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului intimat solicită admiterea recursului conform petitului și concluziilor scrise, modificarea în întregime sentinței recurate ca fiind nefondată și nelegală. Arată că decizia de sancționare cu avertisment a fost emisă întrucât intimatul contestator nu a respectat o înțelegere luată anterior cu o zi în cadrul unei ședințe la care acesta a participat împreună cu alți 7 medici. Din probele existente la dosar, respectiv declarațiile celorlalte persoane care au participat la acea ședință rezultă că, înțelegerea s-a făcut în acel sens, doar intimatul contestator susținând altceva. În ceea ce privește afirmația că personalul spitalului de la Radiologie – locația 1 ar fi fost mult mai expuși la radiații, sau suprasolicitat, nu este fondată și nici reală, întrucât acești angajați lucrează în două ture și anume 07,00 – 13,00 și 13,00 – 19,00. Arată că, dr. era medic șef laborator la data sancționării intimatului contestator și doar ulterior, după ce intimatul contestator și-a dat demisia și postul său a rămas vacant, aceasta i-a ocupat postul.
Reprezentanta intimatului contestator solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că, raportat la obligațiile trasate prin fișa postului, contractul individual de muncă, regulamentul de ordine interioară cât și la normele juridice aplicabile sectorului de activitate la care a lucrat intimatul, concretizate prin Ordinul nr. 1334/2004, dar și raportat la probele administrate, nu se poate reține pe seama intimatului nici o abatere și nici o vinovăție. De asemenea, arată că, în ședința din data de 13.02.2008 nu s-a consemnat despre înțelegerea privind deservirea pacienților aparținând secției radiologie 2 de către secția de radiologie 1, sfidându-se orice legi care reglementează activitatea secțiilor de radiologie și legi de protecție a personalului medical al acestor secții. erau trimiși la locația 2 fără fi însoțiți de un asistent medical și fără a se anunța cel puțin telefonic. În timp ce personalul secției radiologie 1 era suprasolicitat cu pacienții secției radiologie 2, aceștia din urmă făceau simplu act de prezență la locul de muncă. Apreciază că sancțiunea aplicată intimatului contestator a fost abuzivă. Depune la dosar concluzii scrise.
În replică, reprezentanta recurentei intimate arată că personalul secției radiologie 2 presta muncă administrativă în acea perioadă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1413 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a admis contestația formulată de contestatorul, domiciliat în S M,-, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S M, cu sediul în S M- și, în consecință:
S-a anulat Decizia nr. 201/14.03.2008 privind sancționarea disciplinară a contestatorului, emisă de intimat.
A fost obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a deținut funcția de medic șef secție Laborator Radiologie – locația 1 SPITALULUI JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S
Prin Decizia nr. 201/14.03.2008, contestatorului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară “Avertisment scris”, abaterea disciplinară reținută în sarcina sa fiind distorsionarea înțelegerii luate în data de 13.02.2008 cu privire la examinarea pacienților ce urmau să fie trimiși de la secția de radiologie – locația 2 spitalului. În esență, se reține că înțelegerea verbală luată în data de 13.02.2008 cu privire la examinarea pacienților ce urmau să fie trimiși de la Spitalul Județean – locația 2 fost aceea că, în ce privește cazurile urgente acestea vor fi trimise oricând, iar cazurile cronice să fie trimise de preferat după orele 13:00, fără a fi însoțite de personal de la Laboratorul Radiologie – locația 2. Această înțelegere se susține că ar fi fost comunicată distorsionat de către contestator personalului din subordine, în sensul că în ce privește cazurile cronice, acestea vor fi însoțite și efectuate de personalul din locația 2. Fapta se constituie în încălcarea dispozițiilor art. 16 pct. 12 și art. 38 lit. A din Regulamentul intern al spitalului.
Art. 16 pct. 12 di regulamentul amintit prevede obligația personalului de a avea “comportarea corectă în cadrul relațiilor de serviciu, promovarea de raporturi de întrajutorare cu toți membrii colectivului de lucru, de a unui climat de disciplină și combaterea oricăror manifestări necorespunzătoare”, iar art. 38 lit. A dispune că abatere disciplinară înseamnă și “orice altă faptă a personalului prin care se abate de la îndeplinirea îndatoririlor prevăzute în prezentul regulament în fișa postului, în contractul individual de muncă”.
Raportat la abaterea disciplinară reținută în sarcina contestatorului, instanța a reținut următoarele:
Intimatul susține că între cei doi medici șefi ai laboratoarelor 1 și 2 de radiologie ar fi intervenit o înțelegere în ceea ce privește examinările radiologice care urmau să fie efectuate la locația nr. 1, condusă de către contestator, datorită deficiențelor tehnice survenite la locația nr. 2. Se susține că această înțelegere ar fi avut următorul conținut “Cazurile urgente vor fi trimise oricând, iar cazurile cronice să fie trimise, preferabil după orele 13:00, fără a fi însoțite de personal de la Laboratorul Radiologie – locația 2”. Înțelegerea a avut loc cu prilejul unei ședințe la care a fost prezentă conducerea intimatului, fără a se fi consemnat într-un înscris. La dosarul cauzei au fost depuse declarațiile date în acest sens, cu prilejul cercetării disciplinare de către persoanele prezente la ședințăși care fac parte din conducerea spitalului intimat.
La ședința respectivă a participat dr. – șeful secției radiologie din locația 2. Înțelegerea a avut loc între aceasta și contestator. În referatul întocmit de către dr. cu prilejul cercetării disciplinare și înregistrat la Spitalul Județean sub nr. 1756/18.02.2008 (fila 20), aceasta precizează expres, de mai multe ori că înțelegerea a avut ca obiect doar cazurile urgente și că în ceea ce priveșteaceste cazuris-a convenit că nu este necesar personal de la locația nr. 2. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, de către instanță, rezultă, fără echivoc, că în ce privește aceste cazuri înțelegerea a fost respectată. În referatul menționat, dr. nu face nici o referire la vreo discuție ori înțelegere în ceea ce privește bolnavii cronici. De aceea, se poate aprecia că, în ceea ce-l privește pe contestator era de la sine înțeles că bolnavii cronici, dacă sunt prezentați spre examinare, să fie însoțiți de personal medical de la locația 2, având în vedere că aceștia urmau să fie examinați după ora 13:00, în schimbul de după amiază, când activitatea medicală se desfășoară de un număr redus de personal care trebuia să acopere ambele locații.
În același context mai trebuie menționat că, în calitate de șef al secției de radiologie, contestatorul are obligații în ceea ce privește măsuri de protecție și a angajaților proprii împotriva expunerii excesive la radiații. Ordinul MS nr. 1334/03.11.2004, obligă unitățile sanitare în care se desfășoară practici de radiologie de diagnostic și radiologie intervențională să elaboreze, în termen de 90 zile de la intrarea sa în vigoare, reglementări specifice proprii privind protecția sănătății persoanelor fizice împotriva radiațiilor ionizante în cazul expunerii medicale. Conform art. 2, aceste reglementări constau în: delimitarea clară a atribuțiilor și responsabilităților medicului ordonator și al pacienților; justificarea expunerilor medicale pentru persoanele care doresc cu bună știință să ajute în timpul expunerii medicale a altor persoane; protocoale scrise și tehnice standardizate pentru fiecare practică radiologică. Acestea trebuie să includă criterii pentru selectarea pacienților, ținând seama de caracteristicile individuale ale acestora, de posibilitățile și limitele procedurilor radiologice și de existența unei proceduri fără expunere la radiații.
Față de dispozițiile menționate, este culpa intimatului că s-a ajuns în această situație, câtă vreme nu s-au instituit reguli care reglementează competențele și modul de rezolvare a situațiilor de criză de genul celor ivite la locația 2 (defecțiuni, lipsă de personal, diverse disfuncții, etc.).
În lipsa unei astfel de reglementări sau, cel puțin, a consemnării în scris a înțelegerii intervenite între cei doi medici șefi, având în vedere probatoriul existent la dosar, nu se poate reține, cu certitudine, săvârșirea cu vinovăție, de către contestator, a abaterii disciplinare ce a atras sancționarea sa.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 263 alin. 2, art. 281 și urm. Codul muncii, instanța a admis contestația și a anulat Decizia nr. 201/14.03.2008 emisă de intimat.
În baza dispozițiilor art. 274.proc.civ. intimatul a fost obligat să plătească contestatorului suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimatul Spitalul Județean de Urgență S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței ca fiind nefondată și nelegală.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, greșit s-a motivat că este culpa sa ajungerea la situația creată întrucât nu s-au instituit reguli ce reglementează competențele și modul de rezolvare situațiilor de criză, câtă vreme abaterea disciplinară s-a reținut în sarcina dr.. Sancțiunea s-a aplicat întrucât a distorsionat înțelegerea luată în 13.02.2008 cu privire la examinarea pacienților ce urmau a fi trimiși de la radiologie, locația 2 spitalului. cu excepția lui dr. au declarat că înțelegerea fost ca pentru 3 – 4 zile, cazurile urgente să fie trimise de la radiologie locația 2 la locația I, cazurile cronice după orele 13,00, fără fi însoțiți de personal de la locația 2 întrucât reclamantul a afirmat că nu era nevoie.
În ședința comitetului director s-a propus ca această convenție între cele două laboratoare – cei doi medici șefi – să fie consemnată într-un act oficial însă dr. nu fost de acord afirmând că este suficientă înțelegerea verbală. Prin însăși motivarea făcută, instanța de fond a reținut că s- săvârșit o abatere disciplinară însă nu s-a putut dovedi vinovăția, ori, erau îndeplinite dispozițiile art. 263 alin. 2 Codul muncii, abaterea există, fapta încalcă dispozițiile regulamentului de ordine interioară, vinovăția reiese din declarațiile membrilor comitetului director și ale martorului . Dacă acestea nu sunt luate în considerare ar însemna că toate înscrisurile nu au valoare probatorie, sau că toți membrii ar minți?
În drept s-au invocat dispozițiile art. 302, 304 pct. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit deciziei nr. 201/14.03.2008 emisă de recurent, s-a dispus sancționarea disciplinară a intimatului contestator, cu avertisment scris, reținându-se că a încălcat înțelegerea verbală luată la 13.02.2008 cu privire la examinarea pacienților ce urmau fi trimiși de la Spitalul Județean Locația 2, înțelegere luată între acesta și dr. până la remedierea situației ivite la Laboratorul de Radiologie Locația 2. Înțelegerea a fost – cazurile urgente să fie trimise oricând iar cele cronice de preferat după orele 13, fără fi însoțite de personal de la Laboratorul Radiologie 2.
Cu toate acestea, dr. a comunicat asistentei șefe că laboratorul radiologie 1 va examina câteva zile pacienții trimiși de la Laboratorul Radiologie Locația 2, urmând a se efectua examinări radiologice doar la cazurile urgente iar restul să fie însoțite și efectuate de personalul din Locația 1.
Art. 263 alin. 2 din Codul muncii, prevede faptul că, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiunea sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern. Contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Din analiza acestei dispoziții legale, se reține faptul că pentru a face aplicabilă sancțiunea disciplinară, salariatul trebuie să fi încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual sau colectiv de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, ori, în speță s- invocat existența unui acord verbal, unei înțelegeri intervenite în cadrul comitetului director, ce nu a fost concretizată într-o formă scrisă, astfel că, fiecare parte invocat că avut un alt conținut.
Ca urmare a acestui aspect, neexistând o regulă scrisă ce să reglementeze situația ivită în cadrul spitalului, în mod corect instanța de fond concluzionat o culpă a unității în acest sens. Orice regulă trebuie să se concretizeze în formă scrisă pentru a avea aplicabilitate iar în măsura nerespectării ei să poată fi sancționată, regula trebuind totodată să fie clară, precisă și previzibilă, ori, tocmai datorită lipsei formei scrise, fiecare parte a invocat și probat propria poziție ceea ce nu poate face aplicabile astfel dispozițiile art. 263 alin. 2 Codul muncii. Faptul că intimatul nu ar fi dorit încheierea în formă scrisă a înțelegerii nu este de natură a înlătura cele expuse, obligația unității angajatoare existând în acest sens chiar cu opoziția acestuia, dacă dorea să facă aplicabile prevederile acesteia și implicit sancționarea nerespectării ei.
Față de considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală recurentului, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îl va obliga să-i plătească intimatului 600 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial și de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul intimat SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S M cu sediul în S M,-, județul S M în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în S M-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1413 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S M să plătească părții intimate suma de 600 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – – 30.01.2009
– judecător fond – Melita,
– dact. gref. – 30.01.2009- 2 ex.
