Dosar nr- – contestație decizie sancționare –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1109
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI MPROTECȚIA COPILULUI B, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul B,-, împotriva sentinței nr. 651 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentanții recurentei și al pârâtului intimat Centrul de Reabilitare și Recuperare.
Procedura este legal îndeplinită.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depusă la dosar. Apărătoarea reclamantului a susținut că în decizia de desfacere a contractului de muncă nu s-a specificat termenul de preaviz iar intimatul nu dorește punerea în situația anterioară. Totodată a menționat faptul că pentru perioada preavizului nu a primit indemnizația ce i se cuvenea iar unitatea, deși emis un ordin de plată în acest sens, ulterior aceasta l-a anulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 20.02.2009 contestatorul a formulat, pe rolul Tribunalului Botoșani, în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Centrul de Reabilitare și Recuperare, contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.56 din 20.02.2009 emisă de intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B solicitând în principal constatarea nulității absolute a deciziei, iar în subsidiar anularea acesteia, reintegrarea în funcția deținută anterior precum și plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale de care a fost lipsit, și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că desfacerea contractului a fost dispusă fără să-i fi acordat preavizul obligatoriu ceea ce determină nulitatea absolută a deciziei.
Pe fondul cauzei, contestatorul a susținut că în realitate postul de medic a fost păstrat în organigrama Centrului de Recuperare și Reabilitare schimbându-i-se doar condițiile de studii cerute pentru ocupare. Prin urmare, întrucât postul nu a fost desființat, concedierea sa nu ar avea cauză reală și serioasă.
Prin întâmpinare intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B solicitat respingerea contestației susținând că decizia de concediere a fost emisă datorită faptului că postul de medic specialist ocupat de către contestator a fost transformat în medic primar, astfel încât acesta nu mai corespundea din punct de vedere al pregătirii profesionale.
De altfel, concedierea ar fi fost necesară și deoarece contestatorul nu mai avea avizul anual al Colegiului Medicilor potrivit art.384 din Legea nrș95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În plus, contestatorul ar fi depășit vârsta legală de practicare a profesiei în unitățile publice sanitare, care este de 70 de ani.
Prin sentința civilă nr. 651 din 19 mai 2009 Tribunalul Botoșania admis contestația, a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr. 56 din 10.02.2009 emisă de intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior cu obligația intimatei de a-i plăti o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 10.02.2009 și până la data reintegrării efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din probatoriul administrat că reclamantul a fost concediat în temeiul art. 65 din Codul Muncii și că nu i-a fost acordat preavizul de 20 de zile care era obligatoriu în această situație.
Nerespectând această obligație, concedierea dispusă de pârâtă este nelegală și atrage conform art. 76 din Codul Muncii sancțiunea nulității.
A mai reținut instanța și faptul că motivele de fapt avute în vedere de intimată la concediere corespund unui alt temei juridic decât cel stabilit prin decizie dar că după emiterea acesteia angajatorul nu mai are posibilitatea schimbării temeiului juridic al concedierii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive se arată că instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 76 și 78 din Codul Muncii referitoare la nerespectarea termenului de preaviz fără să țină cont de faptul că dispoziția contestată a fost emisă ca urmare a unei hotărâri a Consiliului Județean B, necontestată și care prevedea ca termen de aplicare dată de 01.01.2009.
Față de această situație, consideră recurenta că reclamantul a beneficiat de drepturile salariale prevăzute în statul de personal conform funcției de medic specialist până la data de 10.02.2009, deci pe o perioadă mai mare de 20 de zile.
Susține recurenta că sentința primei instanțe nu poate fi executată în ceea ce privește reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior întrucât s-ar încălcat prevederile unor norme legale cu caracter special față de normele generale ale Codului Muncii, respectiv dispozițiile Legii nr. 95/2006 întrucât reclamantul a depășit cu mult limita de vârstă legală de pensionare prevăzută pentru medici.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondat.
Contractul de muncă al intimatului s-a desfăcut începând cu data de 10.02.2009, în temeiul art. 65 din Codul Muncii fiind emisă decizia 56 din aceeași dată.
Decizia contestată nu cuprinde așa cum se prevede în art. 74 din Codul Muncii durata preavizului care conform art. 74 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 nu poate fi mai mică de 20 de zile.
Susținerile recurentei în sensul că decizia contestată s-a emis în baza hotărârii nr. 4 din 27 ianuarie 2009 Consiliului Județean ce trebuia adusă la îndeplinire începând cu 1.01.2009 nu pot fi primite întrucât sancțiunea nulității prevăzută pentru nerespectarea dispozițiilor legale imperative privind concedierea nu poate fi acoperită.
Cât privește reintegrarea contestatorului, ea reprezintă aplicarea art. 78 alin. 2 din Codul Muncii, instanța de fond fiind obligată să dea eficiență acestor dispoziții legale atât timp cât există o solicitare de reintegrare din partea salariatului.
Față de considerentele ce preced, Curtea în baza art. 312 alin. 1 din Codul Muncii va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, recurenta va fi obligată să-i plătească intimatului cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și transportul la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI MPROTECȚIA COPILULUI B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 651 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă (dosar nr-).
Obligă recurentul să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 680 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
Dact., 2 ex. 19.10.2009
