Dosar nr- – contestație decizie de sancționare –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1201
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier – –
Pe rol judecarea recursurilor declarate de contestatorul A domiciliat în comuna, sat, județul B și de intimata Primăria comunei – prin Primar, împotriva sentinței nr. 771 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul-recurent asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat ori excepții de invocat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul recurent, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fondul cauzei admiterea în totalitate a acțiunii în sensul reintegrării recurentului pe postul de guard II sau de îngrijitor, motive întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041Cod de procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Cât privește recursul declarat de intimată a solicitat respingerea ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalul Botoșani la data de 16.01.2009, contestatorul A, în contradictoriu cu intimata Comuna, a formulat contestație împotriva dispoziției nr.1022/17.12.2008 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, solicitând constatarea nulității absolute a acestei decizii, sau, în subsidiar, anularea ei ca nelegală.
Totodată, a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu drepturile bănești de care a fost lipsit ca urmare concedierii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că primarul comunei fiind “în contradicție de idei politice” cu tatăl său, a încercat prin orice mijloace să-l înlăture din funcție.
Ori, prin sentința civilă nr.1513/2007, Tribunalul Botoșania anulat măsura abuzivă a schimbării din funcție, iar prin sentința civilă nr.621/2008 a anulat măsura concedierii ce fusese dispusă la 14.01.2008.
Cu toate acestea și în prezent primarul continuă să săvârșească abuzuri împotriva sa, întrucât la data de 17.12.2008, printr-o nouă decizie (ce formează obiectul cauzei de față) a dispus desfacerea disciplinară contractului de muncă.
Și această ultimă decizie este însă nelegală întrucât a fost emisă în perioada în care era internat în spital, iar procedura cercetării prealabile nu a fost respectată, fiind încălcate termenele și condițiile prev. de art.75 și art. 267 alin.3 Codul muncii, angajatorul cunoscând că neprezentarea sa la cercetare s-a datorat spitalizării.
Din aceste motive decizia ar fi lovită de nulitate absolută.
În subsidiar, contestatorul a arătat că decizia nu este nici fondată, deoarece nu a săvârșit nici o abatere disciplinară ci dimpotrivă, a fost victima unor abuzuri, repartizându-i-se atribuții în afara fișei postului său de guard, respectiv ” munci fizice epuizante ce nu erau prevăzute ca obligații de serviciu”.
De altfel, chiar dacă s-ar reține ideea săvârșirii vreunei abateri, aplicarea celei mai grave sancțiuni nu ar fi justificată deoarece nu a avut nici o abatere anterioară, împrejurările faptei pretinse denotă că cel puțin o parte din vină aparține conducerii intimatei” și nici nu există vreun fel de consecințe negative pentru angajator.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației întrucât contestatorul a fost internat după ce a fost convocat la cercetarea disciplinară și nu anterior, dat fiind faptul că prima convocare a avut loc la 06 noiembrie 2008.
În plus, susținerile potrivit cărora tatăl contestatorului ar fi anunțat faptul spitalizării sunt nefondate, neexistând dovezi în acest sens.
De asemenea, reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior nu ar mai fi posibilă deoarece prin sentința civilă nr.238/2009 a Secției comerciale și de administrativ a Tribunalului Botoșanis -a respins acțiunea în anulare a HCL nr.73/2007 prin care se desființase postul de guard al contestatorului.
Prin sentința civilă nr.771 din 12 iunie 2009 Tribunalul Botoșania admis în parte contestația împotriva dispoziției nr.1022/17.12.2008 emisă de Primarul comunei, jud. B și a constatat nulitatea absolută a dispoziției susmenționate.
Totodată a fost respinsă cererea de reintegrare a contestatorului pe postul anterior, respectiv guard II și obligată intimata Comuna prin primar, să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
A mai fost obligată intimata, să-i plătească suma de 584,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în preambulul deciziei contestate se arată că sancțiunea a fost dispusă ca urmare a absenței nemotivate de la locul de muncă începând cu 06.11.2008, menționându-se faptul că acesta nu s-a prezentat la convocarea pentru cercetarea disciplinară și nu a depus documente justificative.
Într-adevăr, din adresa nr.4745/2008 a Primăriei comunei rezultă că la data de 05 noiembrie 2008 contestatorul a fost invitat la cercetarea prealabilă din 06 noiembrie 2008 pentru absențele nemotivate din datele de 29 octombrie 2008, 4 noiembrie 2008 și părăsirea locului de muncă la 03 noiembrie 2008, acesta semnând de primirea unui exemplar al adresei respective, iar a doua zi contestatorul nu s-a prezentat pentru a da notă explicativă.
Decizia de concediere a fost emisă la 17.12.2008, după ce anterior – la 08.12.2008 (7 dosar) – contestatorul fusese convocat din nou pentru cercetarea prealabilă (după o lună de la prima convocare).
Ori, din scrisoarea medicală de la 6 dosar rezultă că la data emiterii adresei de convocare (08.12.2008), la data la care a fost convocat cât și la cea a emiterii deciziei de concediere, contestatorul a fost internat la Spitalul “Sf. G” B (perioada 08.12.2008 – 19.12.2008), așa încât față de dispozițiile art.60 Codul muncii care prevăd: “Concedierea salariaților nu poate fidispusă:a) pe durata incapacității temporare de muncă”, dispoziții cu caracter imperativ, a căror respectare este sancționată cu nulitatea absolută măsurii concedierii, s-a constatat nulitatea dispoziției de concediere.
În temeiul art.78 din Codul muncii, având în vedere nelegalitatea concedierii, instanța a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care a fost lipsit contestatorul începând cu data epuizării concediului medical și până la data pronunțării sentinței – respectiv 12.06.2009.
Referitor la cererea contestatorului de reîncadrare pe postul deținut anterior, instanța a constatat că în prezent aceasta constituie o obligație imposibil de executat în contextul în care prin HCL nr.73/2007 a fost desființat postul de guard și înființat postul de îngrijitor, iar prin sentința civilă nr.238/ 18 februarie 2009 Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Botoșani a fost respinsă ca nefondată acțiunea contestatorului de anulare a acestei hotărâri a Consiliului local și contestatorul a refuzat ocuparea noului post oferit, de îngrijitor.
Așa fiind, cererea de reintegrare pe postul de guard a fost respinsă ca nefondată, legalitatea desființării postului respectiv fiind consfințită distinct, pe cale judecătorească.
Împotriva sentinței ambele părți au declarat recurs.
Contestatorul Aac riticat sentința pentru motivul prev. de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă susținând că greșit i-a fost respinsă cererea de reintegrare pe postul avut anterior, acela de guard II, acest post nefiind desființat ci doar i s- schimbat denumirea în aceea de îngrijitor invocând în acest sens sentința civilă nr.621/16.04.2008 a Tribunalului Botoșani. Chiar dacă postul a fost desființat, instanța nu a analizat dacă acest fapt a avut la bază o cauză reală și serioasă.
A mai arătat contestatorul că reintegrarea pe postul anterior constituie un efect de drept al constatării nulității deciziei, așa încât consideră că și din acest motiv dispoziția de respingere a cererii de reintegrare este nelegală.
Un alt aspect greșit reținut de instanța de fond este și acela că s-ar fi oferit postul de îngrijitor dar l-a refuzat.
În realitate intimata nu i-a oferit acest post, care a fost și este ocupat în prezent de o altă persoană, post care, în fapt, este vechiul post de guard II dar având o altă denumire.
Intimata Primăria comunei – prin primar a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală sub aspectul constatării nulității dispoziției de desfacere a contractului de muncă și a obligării sale la plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că scrisoarea medicală pe care a prezentat-o contestatorul nu este un act care face dovada internării sale, întrucât nu are serie, număr sau vreun regim special. În acest sens solicită instanței de recurs să verifice dacă cele consemnate în actul medical corespund realității.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului,Curtea constată că sunt nefondate, din următoarele considerente:
În mod legal instanța de fond a constatat nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă privind pe contestator, față de dispozițiile cu caracter imperativ ale articolului 60 din Codul muncii potrivit cărora concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității de muncă.
Din actul medical emis pe numele contestatorului, act oficial a cărui valabilitate nu a fost contestată de intimată la instanța de fond, având valoare probatorie până la înscrierea în fals, rezultă că acesta se afla internat în spital la data convocării sale pentru cercetarea disciplinară dar și la data emiterii deciziei de concediere Pe cale de consecință, dată fiind nelegalitatea concedierii, instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art.78 Codul muncii, salariatul urmând să beneficieze de drepturile pretinse și de care a fost lipsit în mod injust.
Așadar, criticile aduse sentinței sub aspectul nelegalității dispozițiilor primei instanțe de constatare a nulității absolute a deciziei de concediere și de acordare a despăgubirilor, se constată a fi neîntemeiate. Nici motivul de recurs vizând obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată nu este fondat, în raport de soluția de admitere în parte a acțiunii contestatorului făcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, suma acordată, reprezentând onorariu avocat, fiind dovedită de contestator cu chitanțele depuse la dosar( filele 39, 40 ds. fond). Cât privește motivul de recurs invocat de contestator ce vizează respingerea cererii de reintegrare pe postul deținut anterior, se constată că prin Hotărârea Consiliului Local nr.73 din 7.12.2007 a fost modificată organigrama instituției pentru anul 2008, în sensul restructurării postului de guard, acțiunea promovată în instanță de contestator pentru anularea acestei hotărâri fiind respinsă ca nefondată prin sentința nr.238 din 18.II.2009 a Tribunalului Botoșani – Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
În aceste condiții este evident că reintegrarea contestatorului pe un post inexistent în prezent și a cărui desființare efectivă a fost constatată separat, prin hotărârea judecătorească mai sus menționată, nu mai este obiectiv posibilă, împrejurare în raport de care nu își mai găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 78 al.2 din Codul Muncii. Față de această împrejurare și despăgubirile acordate contestatorului au fost limitate până la data pronunțării sentinței.
Contestatorul a invocat în susținerea motivelor de recurs, dispozițiile sentinței civile nr.621 din 16 aprilie 2008 Tribunalului Botoșani, fapt fără relevanță în cauză, această hotărâre având ca obiect contestația formulată de recurent împotriva unei alte dispoziții de concediere emisă de intimată(nr.9 din 14.01.2008)și având un alt temei juridic.
Mai reține Curtea că, din eroare instanța de fond a reținut în considerentele sentinței, refuzul contestatorului de a ocupa noul post oferit și anume acela de îngrijitor, cât timp o astfel de ofertă nu a existat și nici contestatorul nu a solicitat ocuparea noului post, formulând o astfel de cerere pentru prima dată în recurs, cerere inadmisibilă potrivit dispozițiilor art.316 raportat la art.294 Cod procedură civilă. Față de cele reținute, Curtea, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursurile ca nefondate, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de contestatorul A domiciliat în comuna, sat, județul B și de intimata Primăria comunei – prin Primar, împotriva sentinței nr. 771 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond: –
Tehnored.
Ex,2/13.11.2009
