ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1227/R/2008
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Judecător: –
Grefier:
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de contestatoarea – domiciliată S M- în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului S M- împotriva sentinței civile nr.143/D din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă, contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentei contestatoare, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 50 din 27 mai 2008 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual și reprezentantul intimatei în baza delegației nr. 20840 din 10 septembrie 2008 emisă de intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței, că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar copie carnet de muncă din care rezultă că aceasta avea un salariu de bază și putea achita cheltuielile de judecată, depune la dosar concluzii scrise, nu solicită alte probe.
Reprezentantul intimatei, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților, asupra recursului.
Reprezentantul recurentei contestatoare susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, casarea sentinței civile atacate pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat în fond și recurs suma de 1600 lei.
Reprezentantul intimatei solicită în principal respingerea recursului ca fiind nemotivat în termenul legal, iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul recurentei, solicită respingerea excepției de nulitate a recursului arătând că acesta a fost formulat personal de contestatoare care l-a motivarea recursului nu a folosit articole de drept, neavând cunoștințe juridice.
Instanța, respinge excepția de nulitate a recursului cu motivarea că neâncadrearea în drept a motivelor de recurs, nu atrage nulitatea acestuia și rămâne în pronunțare asupra recursului.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 143/D din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost admisă în parte contestația formulată de domiciliată în S M,- în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A JUDEȚULUI S M cu sediul în S M,- și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a Dispoziției nr. 301/22.06.2007 emisă de pârâtă privind sancționarea contestatoarei cu sancțiunea “avertisment”.
A fost respinsă cererea contestatoarei privind obligarea pârâtei la daune, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, contestatoarea încadrată ca și coordonator la Casa de tip familial “” din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S M, conform contractului de muncă nr. 1316/01.10.2002 (fila 24) a fost sancționată prin Dispoziția nr. 301/22.06.2007 emisă de pârâtă cu avertisment scris pentru încălcarea unor prevederi și atribuții (nominalizate în cuprinsul actului) din contractul de muncă și fișa postului.
S-a reținut în sarcina contestatoarei săvârșirea unui abateri disciplinare constând în “practicarea unui management defectuos în ceea ce privește gestionarea situațiilor de criză intervenite în relații cu personalul “”. Aceasta s-a manifestat printr-o diferențiere de tratament, prin favorizarea unor angajate în detrimentul celorlalte. Repartizarea sarcinilor și responsabilităților nu sunt făcute în conformitate cu abilitățile persoanelor și ținând cont de gradul de suprasolicitare a unor angajate raportarea în mod constant în scris a diverselor probleme pe care le întâmpină în relația. cu unele angajate înainte de a încerca găsirea unor soluții la nivelul casei de tip familial care să dezamorseze stările conflictuale creează tensiuni în rândul angajatelor”.
De asemenea, s-a reținut că angajatele subordonate aplică frecvent corecții fizice, “tolerarea unui astfel de comportament periclitând integritatea fizică și psihică a copiilor”. De un asemenea comportament a fost acuzată și contestatoarea, fapt rezultat din discuțiile purtate de psihologul unității cu unii copii cu un coeficient de inteligență mai ridicat.
În sarcina aceleiași contestatoare a fost pus și faptul că “obișnuia să-i recompenseze pe copiii din “” cu dulciuri pentru a obține unele informații cu privire la comportamentul angajatelor, știut fiind că, consumul excesiv de dulciuri afectează copiii care au probleme de natură psihică”.
Analizând dispoziția sancționatoare contestată din perspectiva dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii care prevede că ” sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară”, instanța constată că aceasta nu întrunește exigențele textului de lege de mai sus.
Necesitatea descrierii faptei care a condus la luarea măsurii de sancționare impusă prin textul de lege menționat, are în vedere descrierea amănunțită și detaliată a faptei tocmai pentru a se aprecia în concret, circumstanțiat și riguros asupra legalității măsurii, apreciere care nu se poate realiza în absența menționării amănunțite a elementelor de descriere a faptei ce a fost apreciată de angajator ca fiind de natură a atrage măsura sancționării ( Tratat de dreptul muncii – Al., Universul Juridic, B, 2007).
Formularea “practicarea unui management defectuos prin favorizarea unor angajate în detrimentul altora atitudinea de a raporta în mod constant diversele probleme, aplicarea de corecții fizice tolerarea unui astfel de comportament obișnuința de a recompensa copiii cu dulciuri pentru a obține unele informații”, fără însă a se preciza fapte în concret petrecute la o dată certă (în raport de care se apreciază dacă măsura a fost luată în termen), reprezintă doar prezentări generice ale comportamentului contestatoarei, nedeterminate, care nu sunt și individualizate.
Conținutul dispoziției de sancționare nu poate fi completat cu date sau elemente ce rezultă din alte acte exterioare premergătoare.
Fiind încălcate dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii, instanța constată nulitatea absolută a dispoziției contestate, motiv pentru care în baza art. 284 Codul muncii urmează a admite contestația conform dispozitivului.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel București – Secția a VII-a prin Decizia nr. 1403/R/2006 și Decizia nr. 1367/R/2006.
În cauză nefiind administrate probe privind capătul de cerere referitor la despăgubirile materiale, instanța a respins aceste pretenții.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea – -, solicitând admiterea acestuia, constatarea că decizia de sancționare pe lângă nulitatea absolută este nelegală,nefondată, de rea credință, să fie obligată intimata la daune în valoare de 151.100 RON, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că totul este o înscenare, nu corespunde nici măcar numărul de înregistrate al raportului de cercetare administrativă cu cel al dispoziției. Nu a specificat instanța în încheierea de ședință din 24.01.2008 denumirea celor 3 obiecte de lemn cu care au fost loviți copiii, mai mult, aceștia nu au fost bătuți de nimeni de când ea coordonează casa, sunt toți ci dizabilități grave, se adresează cum pot, ori, pentru ceea ce i se impută pe nedrept solicită despăgubiri materiale întrucât putea face un accident vascular pe fondul sănătății fragile.
Este îndreptățită la cheltuielile de judecată întrucât avocata a apărat-o a câștigat cauza.
În drept s-au invocat disp. art. 301, 304 cod pr. civilă, OG 13/1998.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimata a solicitat anularea recursului ca fiind nemotivat în termen, respingerea acestuia întrucât nu s-a criticat hotărârea ci doar s-au arătat alte aspecte ce nu pot schimba decizia.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 301/22.06.2007, emisă de intimată, recurenta a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris, dispoziție ce prin sentința ce face obiectul prezentei cereri se constată că este nulă ca urmare a faptului că nu s-a descris fapta ce constituie abatere disciplinară, fiind încălcat art. 268 alin. 2 lit a din Codul muncii. Se reține totodată faptul că această dispoziție a sentinței nu a fost contestată de către intimată astfel că, nu se mai impune sau impunea o analiză a fondului cauzei, a modului în care s-au făcut cercetările prealabile, a săvârșirii sau nu a faptei ce s-a reținut a fi săvârșită de aceasta, astfel că, motivul de recurs referitor la dispoziția a cărui nulitate s-a contestat în acest sens, nu va fi analizată.
Cât privește daunele solicitate în fond nu au fost administrate probe de către recurentă pentru a dovedi ce fel de prejudiciu i-a fost cauzat, dacă a suferit un eventual prejudiciu moral, astfel că, și din acest punct de vedere, prima instanță a procedat conform dispozițiilor legale în materie, sarcina probei în acest sens conform art. 1169 revenindu-i în exclusivitate.
Referitor însă la cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei de către prima instanță, se constată faptul că recurenta contestatoare a fost asistată de avocat, conform împuternicirii avocațiale, aflată la fila 69, fără însă a fi indicat onorariul achitat sau a se atașa o chitanță de plată a acestuia.
Cu ocazia soluționării cererii de recurs s-a depus copia contractului de asistență judiciară nr. 0601/26 iulie 2007 – fila 4 – din care reiese că s-a convenit un onorariu de 1000 RON, achitat cu chitanța din 26.07.2007 – fila 5, astfel că, în baza art. 274 cod pr. civilă, instanța de recurs fiind incidente disp. art. 304 pct 9 cod pr. civilă în baza art. 312 alin. 1, 3 cod pr. civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința și o va obliga pe intimată să-i plătească contestatoarei 1000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațional ocazionat în fond, menținând celelalte dispoziții.
Nu vor fi acordate recurentei cheltuieli de judecată în recurs întrucât culpa aparține acesteia prin faptul că nu a făcut decât în recurs dovada cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de contestatoarea – domiciliată S M- în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului S M- împotriva sentinței civile nr.143/D din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă intimata să-i plătească contestatoarei 1000 RON cheltuieli de judecată în fond
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – –
Red.dec.
19.09.2008.
Jud fond –
Dact IM/2 ex./19.09.2008.
