DECIZIA CIVILĂ NR.1259/2008-R
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
– – – – JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
– – – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de intimata DE STAT O, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator, cu domiciliul în O,strada -, nr.3, -B 72,.18, județul B, împotriva sentinței civile nr.312/LM din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, recurenta intimată solicitând judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.312/LM din 24 martie 2008, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata O jud B și în consecință a dispus anularea deciziei nr.50/3.09.2007. de aplicare a sancțiunii disciplinare, pe seama contestatoarei, emisă de intimată.
A respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
A obligat intimata la plata sumei de 300 RON titlu de cheltuieli de judecată parțiale, în favoarea contestatoarei.
Pentru a pronunța astfel, instanța, în urma administrării probelor, a respins excepția tardivității formulării contestației.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin decizia nr.50/3.09.07 emisă de pârâta de Stat Oaf ost sancționată disciplinar angajata, cu sancțiunea ” avertisment”, reținându-se atitudinea salariatei de a da explicații cerute la refuzuri de încheiere a actelor solicitate de angajator și anume actul adițional nr.3665/30.07.2007 pentru modificarea și completarea contractului individual de muncă în sensul că se modifică și se completează clauza pct.E, felul muncii – funcția / gradul profesional și clauza de la pct.J1 – salariul de bază lunar brut.
S-a reținut de asemenea de instanța de fond că, potrivit disp. art 168 al.4,5 din Codul muncii, decizia de sancționare disciplinară produce efecte de la data comunicării, iar comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătura de primire, ori în caz de refuz al primirii, prin scrisoarea recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de salariat. Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Tribunalul a apreciat că, excepția tardivității formulării contestației este neîntemeiată, motiv pentru care, a soluționat excepția prin încheierea din 21.03.2008 și întrucât contestatoarea a declarat că nu recunoaște semnătura sa de pe înscrisul “confirmare de primire” ( 10), s-a trecut la verificarea înscrisului în condițiile disp. art 177 – 179 pr.civ. În urma comparării semnăturii de pe înscrisul “confirmare de primire” cu semnăturile scrise în fața instanței și cu semnăturile de pe piesele comparație depuse la dosar și necontestate de partea adversă( pașaportul și înscrisul sub semnătură privată adresat d-lui director al de Stat O), instanța de fond a concluzionat că acea “confirmare de primire” nu a fost semnată de contestatoare, constatând totodată că nici intimata, prin reprezentantul său, nu a contestat faptul că semnătura de pe înscrisul “confirmare de primire” aparține contestatoarei.
Referitor la temeinicia sancțiunii aplicate, instanța de fond, raportat la criteriile prevăzute de disp. art 266 Codul muncii, a apreciat că această sancțiune este nejustificată, întrucât actele ce urmau a fi semnate de contestatoare vizau schimbarea sa din funcția de șef secție și retragerea indemnizației de conducere de 30% așadar vizau elemente importante ale contractului individual de muncă privind salariul și felul muncii, astfel, contestatoarea în mod just a solicitat explicații în ceea ce privește motivele ce au determinat aceste modificări, mai ales că nu rezultă că, aceasta și-a dat acordul în acest sens.
Față de considerentele expuse, tribunalul a admis în parte contestația în sensul că a dispus anularea deciziei nr.50/3.09.07. de aplicare a sancțiunii disciplinare și a respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Soluția de respingere a capătului de cerere privind plata daunelor morale s-a întemeiat pe faptul că, contestatoarea nu a dovedit existența prejudiciului moral invocat și de altfel nici nu a mai susținut acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata de Stat O, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii pe excepție și fond a contestației, în subsidiar, casarea cu trimitere, întrucât instanța s-a antepronunțat pe excepția de tardivitate, nu a clarificat circumstanțele ținând cont de comunicarea deciziei.
Prin motivele de recurs s-a invocat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sunt contradictorii, străine de natura pricinii. S-a respins excepția de tardivitate cu toate că actul contestat a fost expediat prin scrisoare recomandată nr.18152 din 6.09.2007, primit la 7.09.2007, ori, contestația s-a înregistrat doar la 26 octombrie 2007, cu depășirea celor 30 zile, tardivă raportat la art.268 alin.4,5 Codul muncii.
Confirmarea de primire este echivalentul procesului verbal încheiat de cei însărcinați cu înmânarea actelor de procedură la care se referă art.100 Cod procedură civilă, face dovada deplină până la înscrierea în fals, verificarea de script fiind ineficientă.
S-a antepronunțat instanța pe excepția de tardivitate la același termen când a procedat la verificarea de script, sentința fiind astfel nelegală. Nu s-a dovedit că există pe rol alt litigiu privind modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, iar obiectul cauzei este altul decât cel reținut în considerente.
Reclamanta este angajată prin cumul de funcții în postul de corist, artist liric, refuzul de a contractului justifică încetarea raportului de muncă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.263 alin.2 Codul muncii.
Intimata contestator, deși legal citată nu și-a comunicat poziția față de recursul formulat în cauză.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.50 din 3.09.2007, emisă de recurentă -fila 2 dosar fond-, intimata a fost sancționată disciplinar cu avertisment, conform art.264 alin.1 lit.”a” din Codul muncii, reținându-se că a refuzat semnarea actului adițional nr.3665 din 30.07.2007 pentru modificarea și completarea contractului individual de muncă, semnarea fișei postului, a refuzat să dea explicații referitor la acest aspect.
La fila 10 în dosar fond, se regăsește copia confirmării de primire a deciziei contestate, recomandata nr.18152, din care reiese că acesteia i s-ar fi comunicat intimatei prin Poștă și ar fi primit-o la 7.09.2007 ori, datorită faptului că aceasta a contestat că i-ar aparține, instanța, întrucât este vorba de un înscris sub semnătură privată în sensul art.177 alin.1 Cod procedură civilă a procedat conform art.176 alin.1-3, 179 Cod procedură civilă la verificarea de scripte.
Conform art.177 alin.1 Cod procedură civilă, aceluia căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul sau semnătura, ori, întrucât art.178 Cod procedură civilă prevede că dacă o parte declară că nu recunoaște semnătura, instanța va păși la verificarea înscrisului și doar după verificare, conform cu art.179 Cod procedură civilă apreciază că nu este lămurită, va dispune verificarea de către expert.
Scrisoarea recomandată, confirmarea de primire a deciziei contestate, face parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată în sensul art.177 Cod procedură civilă, procesul-verbal prevăzut de art.100 alin.1-4 Cod procedură civilă se referă la comunicarea actelor procedurale dispuse de instanță ce au un alt regim juridic, o altă procedură inaplicabilă în speță, criticile fiind nefondate.
Tocmai datorită faptului că intimata a contestat semnătura de pe confirmarea de primire, s-a trecut la verificarea unor acte de comparație, -pașaportul, acte semnate de aceasta, procese verbale aflate chiar la recurentă -filele 33-36 dosar fond, i-a fost luată probă de scris -fila 60, ori, semnătura efectivă a acesteia nu doar că nu se aseamănă cu cea din înscrisul sus menționat, dar este diferită, corect concluzionându-se să nu-i aparține, criticile fiind nefondate.
Se impunea ca instanța în primul rând să soluționeze excepția de tardivitate a contestației, tocmai pentru a respecta art.137 Cod procedură civilă -instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, asupra celor de fond ce fac în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, criticile în acest sens fiind astfel neavenite, excepția de tardivitate nefiind lăsată astfel nesoluționată.
Referitor la fondul cauzei, din decizia contestată se reține faptul că actul adițional, fișa postului pe care intimata a refuzat să le semneze cuprindeau modificări a felului muncii, salariul, retragerea indemnizației de conducere, ori, aceste aspecte nu sunt simple ajustări a contractului de muncă ci efectiv modificări atât a activității cât și a salarizării, fără a exista un acord al salariatului în acest sens.
Nu există nici-o dispoziție legală în Codul muncii, regulament intern ce să oblige salariatul să semneze, contrar voinței sale, acte adiționale ce-i modifică salariul și felul muncii, astfel că, refuzul acesteia nu a fost unul nejustificat ce să atragă stabilirea vinovăției în încălcarea normelor interne, ordinelor conducătorilor unității, nefiind incident art.263 Codul muncii, corect instanța de fond dispunând anularea deciziei de sancționare, criticile fiind nefondate.
Față de toate cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de DE STAT O, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.312/LM din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:22.09.2008
Jud. fond: Fl./
Dact.
Data:29.09.2008
2 ex.
