ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU –
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1292/
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.612 din 8 aprilie 2008, pronunțată de tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă SC SA Târgu-M iar pentru reclamantul intimat lipsă, se prezintă av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 9 septembrie 2008 declarație de abținere formulată de d-nul judecător învederând instanței că se abține de la soluționarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar întrucât, asistentul judiciar, care a făcut parte din completul de judecată la prima instanță, este rudă afin de gradul I, invocând prevederile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, art. 101 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 și art. 25 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, se constată că prin încheierea camerei de consiliu nr. 188/CR din 10 septembrie 2008 s-a admis propunerea de abținere formulată de d-nul judecător.
Reprezentanții părților depun la dosar delegațiile de reprezentare și declară că nu mai au alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 612 din 8 aprilie 2008, pronunțată de tribunalul Mureșs -a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SA Târgu-M și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 1510 din 23 noiembrie 2007, emisă de pârâtă; reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei menționate; obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 3.417 lei, reprezentând drepturi salariale nete de care acesta a fost lipsit în perioada noiembrie 2007 – 31 ianuarie 2008, precum și drepturile salariale calculate în continuare din 1 februarie 2008 și până la reintegrarea efectivă a reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, ca nefondată și să se mențină ca legale și temeinice prevederile deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, putând fi reținute prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că din probele aflate la dosarul cauzei nu reiese faptul că reclamantul ar fi săvârșit abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat și că acesta nu avea cunoștință de bunurile găsite de către agenții de pază pe locomotiva pe care acesta își desfășoară activitatea. Acest fapt rezultă din declarațiile martorilor și.
În locul unde sea flau ascunse țevile respective doar mecanicul de locomotivă are acces, acesta fiind sigilat.
În luarea deciziei s-a ținut cont și de faptul că salariatul a mai fost sancționat pentru fapte similare.
Prima instanță nu a analizat și nu a luat în considerare nici obligațiile pe care le avea reclamantul în funcția de mecanic de locomotivă, potrivit atribuțiunilor cuprinse în fișa de post, în și în “Instrucția pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr. 201”.
Important de reținut este faptul că sancțiunea nu i s-a aplicat în mod exclusiv pentru prejudiciul material pe care ar fi putut să-l provoace, ci acesta a fost sancționat pentru atitudinea sa și comportamentul său de rea-credință față de societate, pentru intenția acestuia de a-și însuși bunuri ale societății și pentru nerespectarea unor obligații ale acestuia față de societate și nu în ultimul rând pentru prevenirea unor fapte similare și stări de pericol care s-ar putea produce în acest sector deosebit de important.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
În mod corect a reținut prima instanță că martorii audiați, respectiv, și nu au avut cunoștință nemijlocit despre așa-zisa intenție a reclamantului de a sustrage două țevi de inox. telefonică purtată între reclamant și martorul nu a fost înregistrată pentru a se proba direct conținutul acestei discuții iar martorii care au fost lângă când acesta a vorbit la telefon cu reclamantul, au declarat că nu au auzit răspunsul reclamantului, doar relatarea ulterioară a lui.
Mai mult, martorii și au declarat că locomotiva a fost controlată de mai multe ori în perioada când reclamantul a fost de serviciu, fără a găsi ceva. Mai trebuie menționat că reclamantul a fost de serviciu în data de 30 octombrie 2007, între orele 7,00 – 19,00, iar țevile s-au găsit în data de 31 octombrie 2007, orele 15,40. În această perioadă mai fusese de serviciu și martorul, din 30 octombrie 2007 orele 19,00 până în 31 octombrie 2007 – orele 7,00. Din toate actele administrate nu s-a putut deduce de unde a ajuns pârâta la concluzia că reclamantul a fost cel care a ascuns țevile și a avut intenția de a le și însuși. Fapta pentru care reclamantul a fost sancționat disciplinar anterior, nu poate fi reținută pentru a se ajunge la “concurs de contravenții” sau ca o circumstanță agravantă pentru o faptă care nu s-a dovedit a exista.
Nu se poate reține nici pretinsa încălcare de către reclamant a atribuțiilor prevăzute în fișa postului, aceasta nefiind probată. Încă o dată trebuie menționat că între perioada când reclamantul a fost de serviciu și momentul descoperirii țevilor au mai fost două ture de serviciu, efectuate de alți colegi ai reclamantului, care nu au observat nereguli.
Nu s-a putut dovedi intenția reclamantului de a-și însuși bunuri ale societății, nici reaua sa credință și nici nerespectarea unor obligații față de angajator. Ca atare, nu s-a putut reține în sarcina reclamantului săvârșirea vreunei abateri grave, în mod corect prima instanță reținând nelegalitatea deciziei atacate de reclamant.
Toate cele reținute mai sus duc la concluzia că, în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și nici alte motive, conform art. 304/1 Cod procedură civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în Târgu-M,str. -.-, nr. 300, județul M, împotriva sentinței civile nr. 612 din 8 aprilie 2008, pronunțată de tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului, domiciliat în Târgu-M,-/16, județul M, suma de 1.190 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-21.11.2008-
