ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1298/R/2008
Ședința publică din data de 10 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședintele Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1122 din 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâta SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent – avocat, cu delegație la dosarul cauzei, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei-pârâte și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei în copie două hotărâri pronunțate de Tribunalul Bistrița N și Curtea de Apel Cluj arătând că soluțiile date, deși în situații similare, sunt contrare. Solicită Curții de Apel Cluj ca prin hotărârea ce o va pronunța să uniformizeze practica judiciară în sensul admiterii recursului declarat de reclamant, modificării sentinței atacate cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ale reclamantului și repunerea acestuia în drepturile avute anterior.
În acest moment se prezintă reprezentanta pârâtei intimate – care depune la dosar delegație de reprezentare și căreia instanța îi pune în vedere concluziile susținute de reprezentantul recurentului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că argumentele în acest sens au fost expuse în scris în concluziile depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.1122/A/19 dec.2007, Tribunalul Bistrița -N a respins ca fiind neîntemeiată contestația formulată de împotriva Deciziei de sancționare nr.1.8.d/72/14 iunie 2007 emise de intimata Compania Națională de Ferate CFR SA Sucursala Regională de Ferate
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul intimatei, ocupând postul de impiegat de mișcare II, desfășurându-și activitatea la Stația CFR.
Printre alte sarcini de serviciu, stabilite prin fișa postului, contestatorul avea și obligația de a înregistra avizele de plecare, staționare și sosire a trenurilor în stația unde își desfășoară activitatea, în Registrul de Libere, și () și răspunde de regularitatea trenurilor de marfă și călători, emite și vizează legitimațiile de călătorie.
În urma controalelor efectuate de superiorul ierarhic al angajatului,
s-a constatat că, în data de 17 aprilie 2007 acesta a omis să înregistreze și să prezinte spre semnare planul de manevră iar la 25 aprilie 2007 în legătură cu trenul 5741 înscris în numai ora de sosire și de plecare nu și perioada de staționare.
S-a constatat de asemenea și faptul că contestatorul a întocmit superficial situațiile de casă.
Rezultatele controlului au fost consemnate în raportul de cercetare nr- înregistrat la Regionala CFR I la 30 mai 2007 și s-a dispus suspendarea contractului de muncă pentru 5 zile, prin Decizia nr.1.8.d/172/14 iunie 2007. Decizia este legală, nefiind date motivele de nulitate prevăzute de Codul muncii.
S-a reținut și faptul că, cercetarea prealabilă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, de persoana împuternicită să desfășoare cercetarea, care a întocmit raportul de cercetare, înregistrat la 30 mai 2007, procedându-se în termenul legal de 30 de zile la emiterea deciziei de sancționare atacate.
S-a respins critica formulată de contestator referitoare la punerea în a deciziei anterior comunicării ei, reținând că, acest aspect nu atrage nulitatea deciziei iar pe de altă parte, contestatorul nu a negat faptul că i s-a adus la cunoștință faptul că i s-a suspendat contractul individual de muncă.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că, faptele reținute în sarcina contestatorului sunt reale și prezintă pericolul unei abateri disciplinare, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite, astfel că, cererea contestatorului de a-i fi înlocuită sancțiunea cu una mai ușoară, a fost de asemenea găsită a fi nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației.
În motivare s-a arătat că, decizia de sancționare a fost luată în data de 14 iunie 2007, pusă în aplicare în perioada 25-29 iunie 2007 și comunicată contestatorului sub semnătură la data de 1 iulie 2007. S-au încălcat în acest mod dispozițiile art.268 alin.3 muncii, conform cărora decizia de sancționare produce efecte numai după data comunicării acesteia cu angajatul. S-au exercitat în acest mod abuziv drepturile angajatului în ceea ce privește plata salariului, fiind încălcate dispozițiile art.161 și urm. și art.164 din Codul muncii, ceea ce atrage anularea deciziei.
S-a mai arătat că, în perioada de suspendare a contractului de muncă, contestatorul a prestat activitate prin participarea la cursuri de pregătire.
Recursul nu este întemeiat.
Astfel: condițiile pe care trebuie să le îndeplinească decizia de sancționare sub sancțiunea nulității sunt cele prevăzute de art.268 alin 2. din Codul Muncii, între care nu se regăsesc și cele referitoare la chestiuni legate de nerespectarea condițiilor vizând comunicarea deciziei de sancționare și punerea acesteia în executare, prev. de art.268 alin.3 din același cod.
În consecință, punerea în executare a deciziei de sancționare, anterior comunicării acesteia, îndreptățește pe angajat la formularea unei contestații la executare și nu la invocarea nulității actului.
Aceasta întrucât motivele de nulitate prev. de codul muncii sunt cele prealabil (art.267) sau contemporane (art.268) cu actul sancționator, comunicarea deciziei fiind – logic – ulterioară emiterii actului și nu poate afecta validitatea actului emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel fiind, corect prima instanță a respins contestația întemeiată pe nelegalitatea deciziei de sancționare.
Recursul fiind în consecință, neîntemeiat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1122/F din 19.12.2007 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – – –
GREFIER,
Red.GP
Dact./2ex.
14.07.2008
