Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.147/CM
Ședința publică din 4 martie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1538/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul – reclamant, domiciliat în comuna,-, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul – reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.225/17.01.2008 depusă la dosar, lipsind recurentul pârât Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebată fiind apărătoarea intimatului reclamant, arată că nu mai are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de declarația acesteia, în sensul că nu are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul reclamant, susține că la dosar au fost depuse înscrisuri referitoare la programul de lucru și sporurile acordate, respectiv sporul de 100% de toxicitate acordat salariaților Serviciului de medicină legală ca urmare a folosirii de substanțe toxice.
În mod greșit instanța a reținut că intimatul nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, în sensul că a transferat formol dintr-un recipient de 10 litri într-unul mai mic în afara instituției, lângă autoturismul proprietate personală. Arată că prin probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului, audiat la instanța de fond, a făcut dovada că nu există un spațiu special amenajat pentru a face acest transfer de substanță. În aceste condiții, intimatul reclamant a fost constrâns să acționeze în modalitatea reținută în decizia de sancționare.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, anularea deciziei nr.1043/31.05.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin decizia enunțată a fost sancționat cu avertisment scris pentru aceea că nu și-ar fi îndeplinit corect sarcinile de serviciu, anume a transferat formol dintr-un recipient de 10 litri într-unul mai mic, în afara instituției.
Reclamantul a invocat excepția nulității absolute a deciziei cu motivarea că în cauză există un contract individual de muncă încheiat cu Serviciul de Medicină Legală și nu cu Spitalul Clinic Județean de Urgență C, astfel încât decizia de sancționare nu a fost emisă de autoritatea competentă, fiind abuzivă și ilegală.
De asemenea, actul nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cererii prealabile.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat anularea deciziei, ca nelegală și netemeinică.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Pe cale de excepție pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii, cu motivarea că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază și că reclamantul nu a indicat motivele de nulitate a deciziei.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamantul avea încheiat un contract individual de muncă cu Spitalul Clinic Județean de Urgență C, între părți existând un alt litigiu în care a chemat în judecată Spitalul pentru plata unor drepturi salariale.
Referitor la apărările reclamantului, la cercetarea disciplinară, pârâta a arătat că nu avea ce să înlăture din moment ce acesta a recunoscut că transfera formol dintr-un bidon de 10 litri în altul de 5 litri, lângă autoturismul propriu, cu portbagajul deschis.
La termenul de judecată din 17 august 2007, reclamantul a formulat precizări cu privire la cererea de anulare a deciziei nr.1043/25.05.2007.
Reclamantul a arătat că substanța denumită formaldehidă (formol) este primită în recipiente de 10 sau 2 litri, astfel că, pentru o mai ușoară manevrare se toarnă în recipiente mai mici de 2 sau de 5 litri (pentru o îmbălsămare se folosesc 2 litri).
Deoarece substanța este foarte toxică, la manipularea ei trebuie folosite mască și mănuși și deoarece nu există un spațiu aerisit unde să se mânuiască substanța, aceasta se face afară.
La termenul din 7 septembrie 2007, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că apărările formulate de pârâtă se referă a fondul cauzei. La același termen, având în vedere precizările reclamantului, instanța a calificat excepția nulității absolute invocată de reclamant – drept apărări de fond.
Prin sentința civilă nr.1538 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu Spitalul Clinic Județean de Urgență C, s-a anulat decizia nr. 1043/04.05.2007 și a fost obligat pârâtul la 250 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu muncă și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Din enunțarea acestui text reiese că sunt considerate elemente esențiale ale răspunderii disciplinare: calitatea de salariat, existența faptei ilicite, rezultatul dăunător și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul dăunător.
Dacă existența faptei ilicite este de netăgăduit (fiind recunoscută de salariat în nota explicativă dată în cursul cercetării disciplinare) nu același lucru se poate spune despre vinovăția cu care a fost săvârșită această faptă.
Ca element constitutiv al abaterii disciplinare, vinovăția poate îmbrăca, ca și în dreptul penal, formele intenției și culpei.
Cum reclamantul a acționat în modul reținut în decizia de sancționare, în mod voit a rezultat săvârșirea faptei cu intenție.
Totuși, instanța nu poate reține existența vinovăției salariatului în comiterea faptei ce i se impută în condițiile în care Serviciul de Medicină Legală nu are organizată o cameră specială de manipulare a formaldehidei.
În aceste condiții, instanța constată că reclamantul a fost practic constrâns să acționeze în modalitatea reținută în decizia de sancționare, astfel încât este înlăturată vinovăția sa.
Având în vedere prevederile art.174 Cod pr.civilă, față de situația că reclamantul a achitat avocatului onorariu de 250 lei, prin chitanța seria – nr.-/14.06.2007, a fost obligat pârâtul la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență
În motivarea recursului s-au invocat în esență, următoarele motive:
Instanța de judecată nu a avut în vedere că reclamantul a transferat formol dintr-un recipient în altul, lângă autoturismul proprietate personală.
Instanța nu a avut în vedere că reclamantul nu a precizat motivele de nulitate absolută a Dispoziției nr.1043/31.05.2007.
Reclamantul nu a precizat care sunt motivele de anulare ale dispoziției, pe fondul cauzei, având în vedere că acesta și-a recunoscut fapta prin nota explicativă nr.14361/25.05.2007.
Chiar dacă nu este amenajată o cameră specială pentru manipularea formaldehidei – asta nu înseamnă că poți efectua transferarea formolului dintr-un recipient în altul lângă autoturismul proprietate personală.
Salariații Serviciului de Medicină Legală beneficiază de un spor de 100% la salariul de bază – spor de toxicitate ca urmare a folosirii acestor substanțe toxice pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că salariatul a fost constrâns să acționeze în modalitatea reținută în decizia de sancționare și a înlăturat vinovăția sa, deoarece salariatul avea posibilitatea să efectueze acest transfer în alt loc.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din 3.08.2007, instanța de fond a pus în vedere contestatorului să precizeze temeiurile de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei contestate.
Prin precizările scrise depuse la fila 43 în fila 49 din dosarul de fond – contestatorul a arătat motivele pentru care apreciază că decizia contestată este nulă absolut, precum și motivele de netemeinicie ale acesteia.
Prin decizia nr.1043/5.05.2007 emisă de recurentă, contestatorul a fost sancționat cu avertisment scris, reținându-se ca abatere disciplinară faptul că acesta nu și-a îndeplinit în mod corect sarcinile de serviciu, în sensul că acesta a transferat formol dintr-un recipient de circa 10 litri într-unul mai mic, în afara instituției, lângă autoturismul proprietate personală.
Din declarațiile martorilor și Câteia – audiați în primă instanță, rezultă faptul că Serviciul de medicină legală nu are amenajată o încăpere adecvată transferului acestei substanțe din recipienți mari în recipienți mai mici. Datorită acestei stări de fapt, asistenții sunt nevoiți să transfere substanța dintr-un recipient în altul, fie în aer liber, fie în toaletă.
În condițiile în care Serviciul de Medicină Legală nu are organizată o cameră specială de manipularea a formaldehidei, în mod corect prima instanță a reținut lipsa de vinovăție a contestatorului în comiterea faptei ce i se impută.
Este adevărat că salariatul are obligația de a respecta prevederile din regulamentul intern, măsurile de securitate și sănătate a muncii, dar și angajatorul are obligația corelativă de a asigura condiții corespunzătoare de muncă, prevăzută de art.40 alin.2 lit.b din Codul muncii.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod pr.civilă Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului la 250 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1538 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul – reclamant, domiciliat în comuna,-, județul
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:
Red.dec.Jud./2ex.
Tehnored./24.03.2008
