ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1487/2009 –
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
– R – – JUDECĂTOR 3: Roman Florica
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE – – B – SUCURSALA REGIONALĂ CF C, cu sediul în C N, nr. 17, județul C, în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O, B- – C M, nr. 47, – 67,. 15, județul B, împotriva sentinței civile nr. 807 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul contestator – lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 10.11.2009 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE – – B – SUCURSALA REGIONALĂ CF
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului contestator solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. Arată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate; astfel, în ce privește neîndeplinirea sarcinilor de serviciu de către contestator, învederează că la judecarea cauzei în fond acesta a dovedit faptul că în zilele de 5 și 6 mai 2008 efectuat control la Stația din de, iar în zilele imediat următoare a avut o problemă personală pe care a adus-o la cunoștința intimatei, a avut aprobarea acesteia pentru a lipsi de la serviciu, motiv pentru care greșit se susține că nu ar fi întocmit actul de control. Referitor la neîndeplinirea atribuțiile privind organizarea muncii, arată că nu au fost semnalate probleme la stațiile din județul B, neputându-se reține prin urmare vreo culpă în sarcina intimatului.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 807 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Ferate B – Sucursala Regională C, și în consecință s-a dispus anularea deciziei de sancționare nr. 41/A2/23/10.06.2008 emisă pe seama contestatorului de către intimată, care a fost obligată să restituie contestatorului drepturile bănești reținute în temeiul deciziei de sancționare nr. 41/A2/23/10.06.2008, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 41/A2/23 din 10.06.2008 emisă de către intimată, contestatorul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de 10 % pe o perioadă de o lună, începând cu data 1.07.2008, sancțiune aplicată în temeiul art. 264 lit. d Codul muncii, pentru faptul că a contravenit prevederilor fișei postului, precum și prevederilor Dispoziției nr. 1/2007 cap. III pct. 21 alin. 2 și a cap. IV pct. 23, abatere care se încadrează la art. 31 lit. a și b din.
Din cuprinsul deciziei contestate, rezultă că s-a reținut în sarcina contestatorului fapta de a nu-și îndeplini în totalitate sarcinile de control și nu a urmărit modul de realizare a regimului de muncă de pe De asemenea, în decizia contestată s-a menționat că au fost înlăturate apărările formulate de către contestator în timpul cercetării disciplinare prealabile, deoarece nu au fost întemeiate.
Conform actelor depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că în cadrul unității intimate, contestatorul a ocupat postul de inginer I, în cadrul compartimentul Serviciul Reglementări Compartiment, având ca obiective gestionarea activității de organizare și planificare a muncii, gradarea a subunităților de trafic, ierarhizare a funcțiilor specific, telex și evidența mijloacelor fixe, având sarcini de colaborare cu alte regionale CFR, structuri teritoriale și alți agenți economici, de control și cu atribuțiile de serviciu descrise pe larg în fișa postului. Se mai reține că în cauză a fost îndeplinită procedura cercetării prealabile de către angajator conform art. 267 Codul muncii, apărările contestatorului în cadrul acestei proceduri au fost înlăturate ca neverificate și neîntemeiate de către intimată.
În cauză a fost încuviințată și proba cu interogatoriul intimatei, și din răspunsurile acesteia instanța a reținut că ulterior primului control, au mai fost efectuate încă două controale privind activitatea departamentului condus de către contestator, inclusiv pe problema de organizare personal și regim de muncă, ocazie cu care nu a fost confirmat rezultatul primului control. De asemenea, tot din răspunsurile la interogatoriu ale intimatei, rezultă că, contestatorul a adus la cunoștința diviziei problema șefului de la stația în ianuarie 2008, conform procesului verbal anexa 1 la răspuns, și mai rezultă că ulterior controlului efectuat de către contestator, acesta a solicitat și a primit aprobare pentru părăsirea localității O, datorită unor probleme personale, astfel cum rezultă și din copia Registrului de dispoziție anexat.
Apărarea intimatei potrivit căreia notele de constatare ulterioare nu prezintă relevanță, este apreciată de către instanță ca neîntemeiată, câtă vreme prin aceste controale nu a fost confirmat rezultatul primului control efectuat.
Conform art. 263 alin. 2 Codul muncii, constituie abatere disciplinară o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual sau colectiv de muncă, precum și ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. Pentru a răspunde disciplinar, se impune a fi întrunite toate elementele constitutive ale abaterii disciplinare, iar fapta ilicită trebuie să se afle în legătură cauzală cu rezultatul nociv pe plan disciplinar.
Din probațiunea administrată în cauză, inclusiv răspunsul la interogatoriu al intimatei, instanța a apreciat că măsura de sancționare luată de către angajator împotriva contestatorului este nejustificată în condițiile în care nu s-a confirmat niciuna din faptele reținute în sarcina acestuia și nu s-a adus atingere siguranței circulației, lipsind elementele constitutive ale abaterii disciplinare.
În contextul acestor considerente, instanța apreciază contestația formulată ca fiind întemeiată și a admis-o potrivit dispozitivului sentinței.
Cheltuielile de judecată solicitate de către contestator nu au fost acordate, avându-se în vedere că nu s-a făcut dovada plății acestora cu chitanțe justificative de plată, simpla mențiune a onorariului pe împuternicirea avocațială nu ține loc de dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea acesteia în totalitate, în sensul respingerii contestației formulate de către petent.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală și netemeinică.
Astfel, recurenta susține că deși a insistat asupra faptului că cele două controale efectuate ulterior emiterii deciziei de sancționare nu au relevanță în soluționarea litigiului, instanța de fond a apreciat eronat că apărarea sa este neîntemeiată.
Se mai precizează că, într-adevăr intimatului i s-a aprobat părăsirea unității în interes personal, în perioada 6 – 11 mai 2008, după controlul pe care îl avea de efectuat, însă pârâta recurentă a susținut că în situația în care acesta și-a datat raportul întocmit ca urmare a controlului efectuat, exact în perioada de mai sus, acest lucru nu era cu putință.
Pe de altă parte, faptul că intimatul a adus la cunoștința diviziei trafic, problema șefului de stație, cu ocazia ședinței din luna ianuarie 2008, acest fapt nu era de natură să îl disculpe pe șeful – O, pentru faptul de a nu fi luat măsuri concrete pentru organizarea activității în stația, întrucât avea atribuții în acest sens.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, solicitând prin reprezentantul său în ședința publică din 10 noiembrie 2009, respingerea recursului civil de față, fără cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 41/A2/23/10 iunie 2008 emisă de către recurentă, i s-a aplicat intimatului o sancțiune disciplinară, constând în reducerea salariului pe o lună, începând cu data de 1 iulie 2008, în conformitate cu dispozițiile art. 264 lit. “d” din Codul muncii.
Din cuprinsul acestei dispoziții reiese că în sarcina intimatului s-a reținut faptul că nu și-a “îndeplinit în totalitate sarcinile de control” și nu a “urmărit modul de realizare a regimului de muncă de pe O”, a “contravenit prevederilor fișei postului, precum și prevederilor Dispoziției nr. 1/2007 cap. III, pct. 21 alin. 2 și a cap. IV, pct. 23”, abatere care a fost încadrată la art. 31lit. “a” și “b” din
Cu privire la dispoziția evocată mai sus, este de relevat că, potrivit art. 268 alin. (2) lit. “a” din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu, “descrierea faptei care constituie abatere disciplinară”, cerință care în cauză nu a fost îndeplinită de către recurentă, deoarece în dispoziția de sancționare s-au arătat în mod generic faptele reținute în sarcina reclamantului, fără a se arăta în concret în ce constau aceste abateri.
Pe de altă parte, față de probele administrate în fața instanței de fond, inclusiv din interogatoriul luat pârâtei recurente, se apreciază că în mod corect a stabilit Tribunalul Bihor că în speță nu s-a dovedit că reclamantul se face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa, prin dispoziția de sancționare emisă de către recurentă.
Astfel, din răspunsurile date la interogatoriul scris, reiese că intimatul a adus la cunoștința diviziei problema șefului de la stația în luna ianuarie 2008, și că acesta a primit aprobare pentru părăsirea localității datorită unor probleme personale.
Cât privește celelalte două controale ce au urmat primului control, în urma cărora nu s-a confirmat rezultatul acestuia, acestea prezintă relevanță cu privire la aprecierea activității reclamantului intimat, căruia i s-au imputat, așa cum s-a arătat mai sus, la modul generic că nu și-a îndeplinit în totalitate sarcinile de control și a contravenit prevederilor fișei postului.
Față de aceste considerente și având în vedere că, potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, ceea ce în speță nu s-a făcut, Curtea de APEL ORADEA, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE – – B – SUCURSALA REGIONALĂ CF C, cu sediul în C N, nr. 17, județul C, în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O, B- – C M, nr. 47, – 67,. 15, județul B, împotriva sentinței civile nr. 807 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
red.
în concept la 3.12.2009
jud.fond. –
dact.
4 ex./4.12.2009
– 2 com./
– COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE – – B – SUCURSALA
REGIONALĂ CF C – C N, nr. 17, județul C,
– – O, B- – C M, nr. 47, – 67,. 15, județul
