Contestație decizie de sancționare. Decizia 1524/2008. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr.1524

Ședința publică din data de 15 august 2008

PREȘEDINTE: Cristina Pigui

JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian

– –

Grefier –

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta -, domiciliată în B,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.439 din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, -, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Buzău și intimata-pârâtă reprezentată de .

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, filele 18-19, un exemplar fiind comunicat apărătorului recurentei.

Consilier juridic având cuvântul depune la dosar în copie, formulatul M-01.1 pag.1 din 1, cererea de demisie a recurentului și pagina cu anunțuri posturi vacante listate de pe pagina oficială de internet a societății-intimate, filele 24-29. În continuare invocă nulitatea recursului prev. de art.3021Cod pr.civilă, întrucât a fost semnat de soțul recurentei și nu de aceasta, personal.

Curtea constată că cererea de recurs este semnată de soțul recurentei și întrucât este primul termen de judecată solicită apărătorului recurentei să arate dacă înțelege să semneze cererea de recurs.

Avocat procedează la semnarea cererii de recurs, complinind astfel această lipsă.

În continuare, reprezentanții ambelor părți arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că într-adevăr organizarea activității societății este atributul exclusiv al consiliului de administrare al acesteia însă desființarea unui post trebuie să efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, însă în cazul recurentului de azi postul deținut de acesta a fost menținut și ulterior desfacerii contractului individual de muncă, figurând și în organigrama societății, și, mai mult, chiar pe pagina oficială de internet a societății acest post apare ca fiind vacant.

Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-pârâtă arată că postul menționat pe pagina oficială a societății de pe internet ca fiind vacant este unul din cadrul Departamentului Dezvoltare și nu din cadrul Departamentului Calitate unde a lucrat recurentul anterior concedierii acestuia și că, oricum, anunțul depus la dosar de recurentă la acest termen de judecată nu are nicio legătură cu decizia de concediere.

Pe fond solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Curtea

Deliberând asupra recursului civil de față, constată.

Contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr.56 din 12 martie 2008 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art.65 din Codul muncii, reintegrarea sa în muncă și obligarea societății intimate “” SA B la plata drepturilor salariale pentru perioada în care nu a lucrat din culpa acesteia.

În motivarea contestației s-a susținut că măsura dispusă de intimată s-a făcut cu încălcarea prevederilor legislației muncii întrucât nu existau elemente care să impună reorganizarea unității, iar Consiliul de administrație nu era abilitat ca în ședința din 29 noiembrie 2007 să ia măsura disponibilizării de personal, inclusiv concedierea contestatoarei, în condițiile în care ulterior unitatea a făcut noi angajări și nu a păstrat-o pe contestatoare în societate deși avea pregătirea necesară pentru a fi angajată în unul din posturile existente în Departamentul Calitate-Securitate Mediu.

Intimata a susținut prin întâmpinarea ce a formulat-o, că se impune respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât a avut loc după desființarea serviciului Calitatea Mediului din unitate, în totalitate, urmare reorganizării societății în Serviciul Prevenire și Protecția Calității Mediului din cadrul Departamentului Calitate-Securitate, măsură dispusă prin hotărârea Consiliului de administrație din 29 noiembrie 2007, iar unitatea nu a efectuat noi angajări după concedierea contestatoarei și nici nu au existat posturi vacante după ce au fost disponibilizați cei 5 salariați urmare restructurării inclusiv contestatoarea.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.

Tribunalul Buzău, prin sentința nr.439 din 5 mai 2008, respins contestația ca neîntemeiată, reținând în esență că nu subzistă motive de nulitate a deciziei contestate în condițiile în care a avut loc o reducere reală și efectivă de personal, prin comasarea a două servicii, iar directorul general al societății a fost împuternicit de Consiliul de administrație să aprobe reorganizarea societății.

Împotriva acestei sentințe contestatoarea a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și admiterea contestației.

Criticând sentința, contestatoarea a susținut că măsura încetării raporturilor sale de muncă cu intimata este nelegală întrucât prin pretinsa reorganizare s-a intenționat înlăturarea sa din unitate în condițiile în care la scurt timp după așa-zisa desființare a postului său, intimata a emis un anunț de angajare a unei persoane a compartimentului cercetare-dezvoltare, după care a fost încadrată o altă persoană având pregătirea de inginer chimist și nu specializarea sudură pe care o avea contestatoarea în care și-a desfășurat activitatea o lungă perioadă de timp.

Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.

Contestatoarea a îndeplinit funcția de șef serviciu calitatea mediului iar prin decizia nr.49 din 5 martie 2008 s-a dispus desființarea acestui serviciu începând cu 10 martie 2008, urmare reorganizării, situație în care la 12 martie 2008 prin decizia nr.56 s-a luat măsura încetării raporturilor de muncă cu recurenta-contestatoare în baza art.65 Codul muncii, prilej cu care au fost respectate dispozițiile legale în materie.

Încadrarea unei alte persoane în unitate, respectiv, nu are nicio relevanță și nicio legătură cu situația contestatoarei, oferta de angajare fiind din 23 iulie 2007, iar încadrarea acesteia având loc la peste 10 luni de la încetarea raporturilor de muncă dintre părți, respectiv la 18 ianuarie 2008 într-un alt post decât cel deținut anterior de contestatoare.

Așadar, măsura încetării raporturilor de muncă dintre părți urmare reorganizării și reducerii unor posturi de către intimată, s-a luat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, așa cum a reținut și instanța de fond care a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele.

Nesubzistând niciunul din motivele de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul de față ca fiind nefondat, în baza art.312 din același cod.

Cu prilejul dezbaterilor reprezentantul intimatei a declarat că nu se solicită cheltuieli de judecată, urmând a se lua act în acest sens.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în B,-, județ B, împotriva sentinței civile nr. 439 din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, -, județ

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 august 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian

– – — – –

GREFIER,

Red.TL

Tehnored

2 ex./12.09.2008

dosar fond- – Tribunalul Buzău

judecători fond- G

– a

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006