DECIZIA CIVILĂ NR. 1665/2008-
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată – -, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O, nr. 3, -. 4,. 17, județul B, împotriva sentinței civile nr. 323/LM din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta intimatului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr. 2/19.11.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual ” “, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentanta intimatului arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al problemei privind conexarea prezentului dosar la dosarul civil nr- al Curții de APEL ORADEA și depune la dosar note de ședință.
Întrebată fiind, reprezentanta intimatului arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 323/LM din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata A și, în consecință:
S-a dispus anularea deciziei de sancționare nr.30 emisă de intimată la data de 26.09.2007.
Intimata a fost obligată sa plătească contestatorului suma 334 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin decizia de sancționare nr.30/26.09.2007,contestatorului i s-a aplicat sancțiunea prevăzuta de art.264 alin 1 lit. a din Codul Muncii.
În sarcina contestatorului s-a reținut faptul că a inculcat prevederile art.17 lit. a, art.17 lit. d din Regulamentul intern nr.2954 din 23.10.2004 respectiv, nu a respectat programul de lucru, a părăsit locul de muncă înainte de terminarea programului, nu a realizat norma de muncă și nu a îndeplinit atribuțiile de serviciu ce îi reveneau conform fișei postului.
Tribunalul a reținut că partea contestatoare îndeplinește funcția de director comercial la intimată, prestând activitate în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.-.
Potrivit sarcinilor din fișa postului, contestatorul are ca printre sarcinile de serviciu: controlul privind activitatea agenților de vânzări, pe zone de distribuție, de a urmări relația agenților cu clienții activi, etc. La condițiile postului se specifică: natura muncii, se desfășoară atât individual cât și în echipă, deplasările se fac în toate zonele de vânzări și distribuție pentru verificarea agenților și întâlniri cu clienții, mediul muncii: în birou și pe teren având un program flexibil.
Din actele depuse în probațiune respectiv, procesul-verbal încheiat la data de 21.09.2007, bonul de predare a unor, procesul-verbal încheiat la data de 24.09.2007, procesul-verbal încheiat la data de 24.09.2007, instanța a reținut că, contestatorul s-a prezentat la serviciu, fapt ce reiese și din probele testimoniale administrate în cauză respectiv, declarațiile martorilor și declarația.
De asemenea, din declarațiile martorilor și, instanța reținut că activitatea contestatorului se realiza în principal pe teren, ținând seama și de funcția pe care o îndeplinea în cadrul intimatei și că nu aveau un program fix, activitatea și deplasările se realizau în funcție de specificul activității, de necesitați și că în data de 25 septembrie2007 contestatorul l-a însoțit pe agentul de vânzări.
De asemenea, tribunalul a mai reținut din interogatoriul luat contestatorului că în data de 24.09.2007 și 25.09.2006 acesta s-a prezentat la locul de muncă deoarece conducerea societății a avut o atitudine ambiguă față de demisia depusă de către acesta.
Față de întreg probatoriul administrat în cauză instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile necesare antrenării răspunderii disciplinare, contestatorul nesăvârșind nici o faptă culpabilă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a normelor de comportare și a admis contestația formulată de contestatorul, dispunând anularea deciziei de sancționare nr.30 emisă de intimată la data de 26.09.2007.
Fiind în culpă procesuală în conformitate cu art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 334 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata – – O, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca nefondată a contestației și menținerea ca legală și temeinică a deciziei de sancționare nr. 30/26.09.2007.
În motivarea recursului arată că sentința este nelegală și netemeinică, dată prin încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, arată în esență că deși instanța a reținut inițial corect că în speță contestatorul a fost sancționat pentru nerespectarea programului de lucru și părăsirea locului de muncă înainte de terminarea programului, a concluzionat în mod greșit că acesta ar fi fost sancționat pentru neprezentarea la serviciu, deși din întâmpinare și declarațiile martorilor rezultă starea corectă de fapt, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 108 din Codul Muncii cu privire la timpul de muncă.
Referitor la atitudinea ambiguă a conducerii societății față de demisia depusă de contestator subliniază că nu este nimic ambiguu în faptul că prin cererea nr. 132/10.09.2007 contestatorul aduce la cunoștința societății demisia sa. Așadar până la data de 10.11.2007 contestatorul se afla în preaviz și nu putea pretinde lichidarea la zi ulterior predării în data de 21.09.2007 a leptopului și telefonului mobil, iar dacă acest aspect prezenta ambiguitate se impunea audierea celui care aplicat sancțiunea, în baza rolului activ al instanței.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă și art. 80 din Legea nr. 16/1999.
Prin întâmpinare intimatul s-a opus admiterii recursului.
Examinând sentința recurată, văzând și actele dosarului în raport de motivele de recurs cât și din oficiu conform art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat, și-l va respinge ca atare în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței pronunțate de instanța de fond sunt neîntemeiate, soluția fiind legală, bazată pe aprecierea corectă stării de fapt în raport de probele administrate.
Corect a apreciat instanța de fond că se impune anularea deciziei nr. 30/26.09.2007 de sancționare disciplinară a contestatorului emisă de intimată, având în vedere probele administrate din care rezultă că funcția deținută de acesta de director comercial nu impunea un program orar fix, având atribuții de teren, iar în perioada reținută în decizia de sancționare se afla în exercitarea acelor atribuții de teren, aspecte confirmate de martorii audiați în cauză.
De fapt, în fișa postului la capitolul “condițiile postului” este specificat că activitatea presupune deplasări în toate zonele de vânzare și distribuție iar mediul muncii – birou și teren -.
Ori, este evident că în condițiile în care natura muncii presupunea activitate efectivă de teren, de relaționare cu diverși clienți și la toate centrele de distribuție, sancțiunea disciplinară aplicată pentru părăsirea sediului societății în timpul programului este nelegală, abuzivă fiind corect anulată de instanța de fond, nefiind întrunite condițiile necesare antrenării răspunderii disciplinare.
Față de cele reținute, recursul va fi respins ca nefondat și va fi menținută în totalitate ca legală și temeinică sentința atacată, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată – -, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O, nr. 3, -. 4,. 17, județul B, împotriva sentinței civile nr. 323/LM din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond-
– redactat decizie – judecător – 08.12.2008
– dactilografiat grefier -15.12.2008-2 ex.
