ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1718/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Tg-M, str. -. – nr.300, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1372 din 17 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentanta pârâtei-recurente SC SA, și reprezentanta reclamantului-intimat Sindicatul 2000, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii principale și menținerea deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual al reclamantului .
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului pentru considerentele expuse în întâmpinare și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 26 mai 2008 la Tribunalul Mureș, reclamantul prin reprezentant legal Sindicatul 2002, a chemat în judecată pe pârâta SC””SA Tg-M, solicitând anularea deciziei de concediere nr.449 din 22 aprilie 2008, reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, cu acordarea tuturor drepturilor salariale și a tichetelor de masă de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
În susținerea cererii, reclamantul a relevat că la data emiterii deciziei de concediere nu avea calitatea de angajat al societății pârâte, întrucât decizia anterioară de concediere nr.1509/2007 a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dispunându-se reintegrarea în funcția deținută la pârâtă. Reclamantul a mai relevat că ulterior pronunțării soluției dar anterior comunicării hotărârii a fost emisă decizia de reintegrare nr.375 din 2 aprilie 2008, care este abuzivă pentru următoarele considerente: hotărârea judecătorească nu a fost motivată și comunicată; reclamantul era angajat la o altă firmă; nu a expirat preavizul în urma demisiei de la noul loc de muncă, ceea ce ar fi condus la o nouă concediere disciplinară ca urmare a neprezentării la serviciu.
Prin sentința civilă nr.1372 din 17 iulie 2008, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, prin reprezentant legal Sindicatul 2002, în contradictoriu cu pârâta SC””SA Tg-M; a anulat decizia nr.449/22.04.2008 emisă de pârâtă; a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, acela de mecanic de locomotivă în cadrul societății pârâte; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a tuturor drepturilor salariale și a contravalorii tichetelor de masă de care acesta a fost lipsit începând cu data de 24.04.2008 și până la data reintegrării efective în funcție a reclamantului; a respins restul pretențiilor reclamantului.
Împotriva sentinței civile menționate pârâta a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a contestației promovată de reclamant, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.7,8,9 pr.civ.
În opinia recurentei instanța de fond a apreciat în mod greșit că reclamantul nu avea la data emiterii deciziei din 22 aprilie 2008 un raport de muncă cu SC””SA Tg-M și, ca atare, societatea nu putea dispune desfacerea contractului individual de muncă. De asemenea, prima instanță nu a ținut cont de faptul că reclamantul contestând decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă a solicitat și reintegrarea, iar instanța s-a pronunțat în acest sens, cu repunerea în toate drepturile salariale de care a fost privat, context în care relațiile contractuale dintre părți nu au încetat. În acest sens, în speță sunt aplicabile dispozițiilor art.78 alin.2 din Codul muncii, reintegrarea în muncă fiind solicitată expres de către reclamant, aceasta constituind un capăt de cerere distinct de contestația împotriva decizie nr.1509/2007.
Așa dar, ținând seama de cele menționate, argumentul instanței de fond conform căruia societatea pârâtă a avut o atitudine excesivă în momentul punerii în a hotărârii de reintegrare, în contextul în care reclamantul era angajat la o altă societate, contravine voinței legiuitorului.
Se mai relevă de către societatea recurentă, în susținerea motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ. împrejurarea că instanța de fond în mod greșit a reținut că prin pronunțarea hotărârii nu are loc efectiv o reluare a raporturilor de muncă, prin urmare, pronunțarea dispoziției de reintegrare nu echivalează cu reintegrarea efectivă a reclamantului. În plus, este nefondată susținerea primei instanțe în sensul că pârâta ar fi trebuit să dovedească reaua credință a reclamantului în ceea ce privește punerea în executare a dispoziției de reintegrare cuprinsă în sentința civilă nmr.443/2008 a Tribunalului Mureș. În fine, reclamantul deși s-a prezentat la sediul societății pârâte a refuzat primirea dispoziției de reintegrare, nu a răspuns solicitării comisiei de disciplină pentru efectuarea anchetei prealabile și nu a prezentat nicio dovadă că a demisionat de la noua societate comercială la care s-a încadrat, cu preaviz.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin decizia nr.1509 din 23 noiembrie 2007 emisă de societatea pârâtă, reclamantului i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, acesta având calitatea de mecanic de locomotivă, cu o vechime considerabilă în muncă. Prin sentința civilă nr.443 din 25 martie 2008 Tribunalului Mureș, s-a admis contestația reclamantului și s-a dispus înlocuirea sancțiunii menționate cu reducerea salariului pe o perioadă de 3 luni cu 10% și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior. Societatea pârâtă la convocat pe reclamant în vederea executării sentinței civile menționate, cu mențiunea că in se acordă în acest sens un termen de două zile pentru a se prezenta la locul de muncă. Din dovada de primire aplicată pe această convocare rezultă că reclamantul a fost înștiințat să se prezinte la societate în vederea reintegrării la data de 2 aprilie 2008.
De menționat că ulterior emiterii deciziei de concediere disciplinară reclamantul s-a angajat la SC” Trans”SA Târgu M, iar în momentul convocării de către societatea pârâtă nu mai era angajatul acesteia. În contextul menționat, ca urmare a neprezentării la serviciu a reclamantului, societatea pârâtă procedează din nou la desfacerea disciplinară a contractului său de muncă, în baza art.61 lit.a din Codul muncii, conform deciziei nr.449 din 22 aprilie 2008.
Analizând legalitatea acestei decizii de concediere disciplinară, prima instanță în mod legal și temeinic a reținut că la data emiterii deciziei reclamantul nu avea raporturi de muncă cu societatea pârâtă, întrucât prin pronunțarea hotărârii judecătorești nu are loc efectiv o reluare a raporturilor de muncă, dispozițiile hotărârii trebuind a fi puse în executare. Pe de altă parte, recurenta trebuia să dovedească reaua credință a reclamantului în ceea ce privește executarea dispoziției de reintegrare, și prin acordarea unui termen de numai 48 de ore pentru prezentarea lui la muncă, nu i s-a asigurat un termen suficient și rezonabil în acest sens.
Astfel fiind, neprezentarea la locul de muncă al reclamantului în termen de 48 de ore “oferit” de pârâtă, nu constituie o abatere disciplinară care să justifice desfacerea contractului de muncă, neprezentarea având la bază considerente de ordin obiectiv. Se are în vedere soluționarea cererii de încetare a raportului de muncă dintre reclamant și noua societate la care s-a încadrat, fie prin demisie ori prin acordul părților, ceea ce necesita și un termen rezonabil de preaviz, conform Codului muncii.
Față de cele ce preced, nefiind întrunite motivele prev. de art.304 pct.7,8,9 pr.civ. iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC””SA cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.300, împotriva sentinței civile nr.1372 din 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
15.01.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
