ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1722/R/2008
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Marta
– –
GREFIER:
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.1078 din 09.06.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul civil nr-, privind și pe reclamanta având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de reprezentantele părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 17 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie. De asemenea, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 18 sept.2008, reprezentanta pârâtei-recurente a depus “Concluzii scrise”, adresa nr.-/04.11.2006 emisă de S- Referat privind cercetarea delapidării efectuată de agentul de turism din agenția, în perioada 15.10.2005- 23.09.2006, adresa nr.6.20668/21.04.2008, regulamentul de salarizare a personalului din, adresa nr.30817/14.12.2001- Nota internă și adresa nr.19.685/03.04.2004- act adițional la contractul de muncă, emise de.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1078 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis contestația înaintată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SRL S, constatându-se nulitatea absolută a deciziei nr.-/07.11.2006 emisă de intimata SC SRL
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contestația înaintată de contestatoarea împotriva deciziei nr.-/07.11.2006 emisă de intimata SC SRL Sas olicitat să se constate nulitatea acestei decizii.
Contestația a fost înaintată la Tribunalul Cluj, instanță care prin sent.civ.nr.1005/2007 a admis contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei contestate.
Prin dec.civ.nr.2013/R/2007 Curtea de Apel Cluja admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentința trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Contestatoarea a fost angajata intimatei din data de 16.10.2003 în funcția de agent turism, la Agenția C, sarcinile de serviciu fiind specifice agentului de turism. Prin actul nr.-/09.-11.2006 emis de intimată,m contestatoarea i s-a reținut 20% din diurna pe luna august, deoarece în perioada delegării la Agenția nu a verificat corespunzător deconturile agentului și a depunerilor banilor încasați, fapt ce a cauzat firmei un prejudiciu de 24043,50 Euro.
Instanța a reținut că intimata nu a respectat art. 267 din muncii care stipulează imperativ că sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit. a nu poate fi dispună mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Intimata nu a depus dosarul de cercetare disciplinară prealabilă și nici dovada că salariatul a fost convocat în scris să realizeze cercetarea precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Din analiza deciziei contestate instanța a reținut că această decizie este lovită de nulitate absolută, deoarece nu cuprinde elementele enumerate expresa în alin.2 al art.268 din Codul muncii, respectiv nu precizează prevederile din Regulamentul de salarizare încălcate de contestatoare, motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă să soluționeze contestația.
Având în vedere aceste aspecte și prevederile art. 267 și 268 alin. 2. muncii instanța a admis contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.-/2006 emisă de intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul mențineri ca temeinică și legală a deciziei nr. -/07.11.2006.
În motivele de recurs arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că penalizarea de 20% din diurna lunii august are la bază Regulamentul de Salarizare al ui, potrivit căruia salarizarea se face în funcție de realizarea indicatorilor cantitativi și a indicatorilor calitativi.
Nerealizarea indicatorilor calitativi de plan atrage după sine diminuarea salariului, precum și a diurnei atunci când se constată producerea de pagube sau realizarea parțială sau defectuoasă a sarcinilor de serviciu.
Prin fapta sa, respectiv de a nu urmări efectuarea deconturilor, angajata și-a încălcat sarcinile de serviciu, provocând și o pagubă de 24043,50 Euro.
Având în vedere că penalizarea de 20% din diurnă nu are la bază art.264 din Codul muncii unde sunt enumerate sancțiunile disciplinare, ci se bazează pe actul adițional semnat de reclamantă, consideră că nu era necesar ca decizia să respecte prevederile art.268 alin.2 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea de la fila 17-19, reclamanta, solicită a se constata nulitatea recursului.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
În motivele de recurs arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că penalizarea de 20% din diurna lunii august are la bază Regulamentul de Salarizare al ui, potrivit căruia salarizarea se face în funcție de realizarea indicatorilor cantitativi și a indicatorilor calitativi. Nerealizarea indicatorilor calitativi de plan atrage după sine diminuarea salariului, precum și a diurnei atunci când se constată producerea de pagube sau realizarea parțială sau defectuoasă a sarcinilor de serviciu. Prin fapta sa, respectiv de a nu urmări efectuarea deconturilor, angajata și-a încălcat sarcinile de serviciu, provocând și o pagubă de 24043,50 Euro. Având în vedere că penalizarea de 20% din diurnă nu are la bază art. 264 din Codul muncii unde sunt enumerate sancțiunile disciplinare, ci se bazează pe actul adițional semnat de reclamantă, consideră că nu era necesar ca decizia să respecte prevederile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Curtea reține că susținerile recurentei nu pot fi primite deoarece chiar și din termenii folosiți în recurs, anume “încălcarea sarcinile de serviciu”, “provocarea unei pagube”, “penalizare”, reiese că și recurenta a avut în vedere exact criteriile răspunderii disciplinare instituită de art. 263 și urm. din Codul muncii.
Faptul că recurenta a instituit o altă procedură și a dat un alt nume aceleiași răspunderi instituită de Codul muncii nu are absolut nici o relevanță deoarece dispozițiile Codului muncii sunt obligatorii și trebuie respectate de către reclamantă, care nu trebuia să instituie o procedură paralelă cu o altă finalitate și care nu urmărește decât eludarea dispozițiilor imperative în materie.
Cele de mai sus reies nu numai din recursul formulat ci din chiar decizia atacată, despre care recurenta afirmă că nu trebuia să respecte formele prevăzute de art. 263 și urm. din Codul muncii. Or, în decizia atacată se menționează că fapta săvârșită constituie abatere gravă, noțiune folosită și de art. 263 din Codul muncii pentru a desemna fapta pentru care se instituie răspunderea disciplinară.
Potrivit art. 263 alin. 2 din Codul muncii abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu si care consta într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Din decizia atacată de către reclamantă reiese că i se impută tocmai o inacțiune prin care s-ar fi încălcat un regulament intern al recurentei, prin urmare fapta se încadrează la o presupusă abatere disciplinară și trebuia urmată procedura prevăzută pentru o astfel de faptă.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe numitul recurent aflat în culpă procesuală să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta în contra sentinței civile nr. 1078 din 09.06.2008 a Tribunalului Cluj, pe care o menține în totul.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Marta
– – – – – – –
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 02.10.2008
Judecător fond -, – Tribunalul Cluj
