ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. 6807,-
DECIZIA NR. 1893
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
– – –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în M, str. -,.6A,.A,.2,.12, județul P, împotriva deciziei civile nr.1665 din 19 august 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata SC și SRL, cu sediul în M, Bariera, nr.1, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul personal, lipsind intimata SC și SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus de către contestatorul “întâmpinare”, care a fost înregistrată de compartimentul registratură sub nr.14901/10.09.2009, atașându-se acesteia adresa nr.11657/08.09.2009 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Contestatorul, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra contestației în anulare.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
La solicitarea instanței contestatorul arată că cererea formulată este întemeiată pe disp. art.317 pr.civ. fără a preciza însă alineatul din articolul invocat.
Se arată de către contestator că atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au reținut eronat că prin acțiunea formulată acesta a solicitat să se constate nulitatea deciziei nr.244 din 21 octombrie 2008 emisă de societatea intimată, pe motiv că nu a fost convocat pentru cercetare și nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, deși, acesta a fost convocat la sediul societății depunând atunci convocatorul cu nr.888/16.10.2008.
Mai arată contestatorul, că nulitatea deciziei nr.244 din 21 octombrie 2008 fost însă invocată, întrucât aceasta nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării.
În concluzie, solicită admiterea contestației în anulare, avându-se în vedere motivele formulate în scris la dosarul cauzei, desființarea deciziei civile nr.1665 din 19 august 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și a sentinței civile nr.575 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC și SRL, solicitând anularea deciziei nr.929/16.09.2008, decizie ce nu a fost comunicată, obligarea intimatei conform art.71 alin.1 și 2 din CM la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca salariat și reintegrarea în funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă.
A solicitat contestatorul obligarea intimatei la acordarea tichetelor de masa pe lunile august, septembrie, octombrie 2008, obligarea la recalcularea orelor lucrate pe lunile iunie, iulie, august, septembrie și octombrie 2008 și plata lor conform contractului individual de muncă pct.m lit.a CCM unic la nivel național și Codul Muncii; obligarea intimatei la plata concediului de odihna in perioada 09.09-15.09.2008 și la refacerea înscrisurilor pe aceeași perioada ca absență nemotivată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat ca a fost salariatul intimatei unde și-a desfășurat activitatea ca muncitor până la data de 15.10.2008 când prin decizia nr.298/16.09.2008 a fost suspendat și pe urma, prin decizia ce nu i-a fost comunicată, a fost concediat.
A mai susținut contestatorul că nu a fost convocat în vederea cercetării disciplinare prealabile, iar decizia nr.298 este lovită de nulitate absolută, la data de 09.09.2008 solicitând în scris, printr-o cerere, acordarea a patru zile lucrătoare din concediul de odihnă pe anul 2008 pentru a-și rezolva problemele familiale, cerere ce a fost înmânată șefului de tură, aprobată și depusă la Biroul Resurse Umane la data de 15.10.2008 când a primit fluturașul de salariu și a constatat că este trecut 5 zile absențe nemotivate.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât contestatorul a încălcat în repetate rânduri atribuțiile de serviciu, așa cum rezultă din procesul-verbal nr.962/21.10.2008 întocmit de Comisia de Cercetare a Abaterilor Disciplinare, constituită la nivelul societății, de unde rezultă mai multe absențe nemotivate și părăsirea locului de muncă fără bilet de voie în data de 15.08.2008.
A mai susținut intimata că toate acestea au determinat începerea procedurilor de cercetare disciplinară prealabilă motiv pentru care prin decizia nr.928/16.10.2008 contractul individual de al contestatorului a fost suspendat, în temeiul disp. art.52 alin.1 lit.a din Codul Muncii pe perioada 16.10 – 21.10.2008, iar în cadrul cercetării disciplinare prealabile a fost luată și o notă explicativă contestatorului care a dat explicații scrise comisiei pentru abaterile săvârșite, din care rezultă o atitudine nesinceră și neserioasă.
Cu privire la susținerile reclamantului de necomunicare a deciziei de încetare a și la drepturi salariale neprimite, intimata a arătat ca sunt nereale.
În cauza a fost luat interogatoriul intimatei de către contestator.
În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr.575 din data de 10.03.2009, Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva paratei SC ȘI SRL și a obligat pârâta să plătească reclamantului indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada lucrată în cadrul societății pârâte.
A respins acțiunea în rest, cu privire la anularea deciziei de concediere și de suspendare a, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pe lunile iulie-octombrie 2008, contravaloarea tichetelor de masă și recalcularea orelor lucrate în perioada iunie – octombrie 2008.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamantul a fost angajat al societății intimate conform înregistrat la ITM P sub nr.1045/34/23.06.2008, ca muncitor necalificat, începând cu data de 12.06.2008.
Contractul de muncă a fost încheiat inițial pe durata determinata de 2 luni, până la data de 12.08.2008, după care, prin actul adițional înregistrat la ITM P sub nr.1045/34/23.06.2008, a avut loc transformarea din durată determinată în durată nedeterminată.
S-a mai arătat în motivarea hotărârii că susținerea contestatorului în sensul că nu a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile este neîntemeiată, întrucât din actele dosarului rezultă contrariul. Astfel, în decizia nr.928/16.10.2008 prin care s-a suspendat nr.-/23.06.2008 al contestatorului, în temeiul art.52 alin.1 lit.a din Codul Muncii, în perioada 16.10.2008 – 21.10.2008, se menționează că în vederea clarificării raportului de muncă contestatorul a fost invitat la data de 21.10.2008, orele 9.00, la sediul societății în vederea cercetării disciplinare prealabile.
Instanța de fond a arătat că, potrivit art.52 alin.1 lit.a din, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile.
Având în vedere că față de contestator s-a desfășurat cercetarea disciplinară prealabilă, intimata a luat măsura suspendării contractului individual de muncă al acestuia pe perioada 16.10.2008-21.10.2008, în conformitate cu dispozițiile Codului Muncii sus-menționate.
Instanța de fond a apreciat ca nefondate susținerile contestatorului în sensul că nu a fost convocat în vederea cercetării disciplinare prealabile, deoarece din înscrisurile aflate la dosar rezultă indubitabil că acesta a fost convocat, dovada fiind și nota explicativă pe care acesta a dat-o în fața comisiei.
S-a mai reținut că, în conformitate cu disp. art.267 alin.1 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit.a, nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, scop în care, potrivit alin.2 salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Prin convocatorul înregistrat sub nr.888/16.10.2008 aflat la fila 40 dosar, societatea-intimată a realizat convocarea contestatorului în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Cât privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata drepturilor salariale pe lunile iulie, octombrie 2008, tribunalul a constatat că intimata a acordat acestuia drepturile salariale solicitate, aspect ce rezultă și din statele de salarii depuse la dosar, precum și din adresa nr.3820/12.12.2008 emisă de ITM Mai mult, și din calculul drepturilor salariale depus de intimată la dosar rezulta ca au fost achitate aceste drepturi.
Cu privire la tichetele de masă solicitate, instanța de fond a precizat că, din art.6 din Regulamentul de Ordine Interioara depus în extras la dosar, rezultă că societatea-intimată poate acorda tichete de masă în funcție de posibilitățile financiare ale unității, performanța profesională, în același articol menționându-se că societatea poate să nu acorde tichete de masă pentru luna în care salariatul a avut absențe nemotivate, întârzieri de la program.
Întrucât contestatorul a fost sancționat cu desfacerea pentru părăsirea locului de muncă înaintea terminării programului de lucru, fără aprobarea scrisă a conducătorului direct al locului de muncă, intimata nu mai avea cum să acorde aceste tichete de masă.
Referitor la indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada lucrată în cadrul pârâtei, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada că aceasta a fost acordată.
La admiterea acestui capăt de cerere al acțiunii, astfel cum a fost precizată, tribunalul a avut în vedere faptul că potrivit art.145 alin.1 din, pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă fiind prevăzute in.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamantul și pârâta SC și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nu respectă dispozițiile art.268 alin.2 lit.a din Codul Muncii, întrucât fapta care constituie abatere disciplinară este doar precizată, fără a fi descrisă amănunțit, astfel că nu se poate aprecia asupra legalității măsurii de sancționare.
La rândul său, intimata SC și SRL a arătat în motivarea recursului său că indemnizația de concediu aferenta perioadei lucrate, în suma de 372 lei a fost plătită către salariat, drept dovada statul de plata (depus la dosarul cauzei) pe luna octombrie 2008, unde suma de 372 lei apare la poziția “concediu restant”.
Recurenta a precizat că a ridicat personal suma de 641 lei prin dispoziția de plată din data de 28.11.2008, din care suma de 372 lei reprezintă concediul neefectuat, așa cum rezultă din statul de plată mai sus menționat.
de aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței nr.575/2009, în sensul respingerii acțiunii intimatului reclamant ca nefondată și neîntemeiată.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr.1665 din 19 august 2009, respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, a admis recursul declarat de pârâta SC și SRL, modificând în parte sentința, în sensul că înlăturării obligației pârâtei de plată a indemnizației de concediu odihnă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin decizia nr.244 din data de 21.10.2008 s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al recurentului-reclamant, începând cu data de 22.10.2008, în temeiul art.61 lit.a din Codul Muncii.
Potrivit dispozițiilor art.62 din Codul Muncii decizia de concediere se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
În speță decizia este motivată în drept pe disp. art.61 lit.a și art.264 alin.1 din Codul Muncii și conține descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, respectiv părăsirea locului de muncă înaintea terminării programului de lucru, fără a avea aprobarea scrisă a conducătorului direct și indică faptul că poate fi contestată la instanța judecătorească în raza căreia își are domiciliul salariatul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. De altfel, lipsa indicării în cuprinsul deciziei de concediere a termenului și a organului la care poate fi atacată nu atrage nulitatea acesteia, ci repunerea salariatului în termenul de atacare.
Curtea a apreciat ca nefondată și susținerea recurentului, în sensul că nu i-au fost achitate în întregime drepturile salariale, considerându-se prejudiciat de intimata cu 143 ore neplătite, nepontate, dar lucrate efectiv, întrucât, pe de o parte, din procesul verbal de control emis de Inspecția din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă P nr.6846/15.12.2008, în urma verificării modului de respectare a legislației muncii în vigoare referitoare la durata timpului de lucru, zilele de repaus săptămânal și acordarea drepturilor bănești nu s-au constatat nereguli, iar pe de altă parte în fața instanței de fond recurentul-reclamant a declarat că nu solicită efectuarea unei expertize de specialitate prin care să se verifice aspectele învederate în motivele de recurs.
În ceea ce privește neacordarea tichetelor de masă pentru lunile august, septembrie și octombrie Curtea a constat că în aceste luni recurentul-reclamant a înregistrat absențe de la serviciu, așa cum recunoaște în nota explicativă (fila 38 dosar de fond), iar potrivit art.6 din Regulamentul de ordine interioară al societății aceasta poate acorda tichete de masă în funcție de posibilitățile financiare ale unității, de performanța profesională (ca modalitate de stimulare) și poate să nu acorde tichete de masă pentru luna în care salariatul a beneficiat de incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu fără plată, învoire, absențe nemotivate, întârzieri de la program, sau în orice altă situație în care conducerea societății hotărăște acest lucru (se poate renunța la acordarea tichetelor de masă și ca sancțiune disciplinară).
În acest sens, Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa prevede în cuprinsul art.1 că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
În consecință, recurentul-reclamant, prin prisma expresiei folosite atât in lege cât și în regulament, respectiv “pot”, are doar o vocație la acordarea tichetelor de masă și nu un drept subiectiv recunoscut de lege. Această simplă vocație, care nu s-a materializat în practică, în considerarea absențelor de la serviciu ale recurentului-reclamant este constatată și de Inspectoratul Teritorial d e Muncă în anexa nr.1 la procesul-verbal nr.6846/15.12.2008.
Referitor la recursul formulat de intimată Curtea a apreciat că acesta este nefondat, societatea făcând dovada cu statul de plată că a achitat recurentului-reclamant indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, plată recunoscută și de către recurentul-reclamant, în concluziile orale pe fondul cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul.
În motivarea contestației s-a arătat, în esență, că deși a solicitat anularea deciziei nr.928/16.10.2008 prin care s-a suspendat, întrucât nu s-a făcut nicio cercetare disciplinară prealabilă, iar decizia nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, fiind lovită de nulitate absolută, intimata nu a depus la dosar nicio probă care să confirme legalitatea acestei decizii.
De asemenea, decizia nr.244/21.10.2008 prin care s-a dispus desfacerea nu i-a fost comunicată, astfel că și aceasta este lovită de nulitate absolută.
La solicitarea instanței contestatorul a arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art.317 pr.civ. fără a preciza exact motivul.
Examinând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate precum și în conformitate cu dispozițiile legale care au incidență în cauză, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, prin contestația formulată, contestatorul face referiri la reținerea greșită a situației de fapt de către instanța de recurs și de către instanța de fond. Pe calea contestației în anulare, însă, nu pot fi îndreptate greșeli de judecată sau de apreciere a probelor (presupunând că acestea ar exista), așa cum solicită contestatorul, ci această cale de atac de retractare se poate exercita numai în anumite condiții, prevăzute strict de lege, respectiv de art.317 și art.318 din Codul d e procedură civilă, în cauză nefiind incidente aceste texte de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu pot fi reținute situații care să se circumscrie textelor de lege incidente în această materie, sens în care urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată, conform disp.art.317 și următoarele Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în M, str. -,.6 A,.A,.2,.12, județul P, împotriva deciziei civile nr.1665 din 19 august 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata SC și SRL, cu sediul în M, Bariera, nr.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
– – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red.CL
Tehnored. LC/MD
2 ex./12.11.2009
Dosar fond – Tribunalul Prahova
Dosar recurs – Curtea de APEL PLOIEȘTI
–
