ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1923
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, B-dul – – de la B nr.2B, parter și.4, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 228 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC ” ” SA B reprezentată de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit delegației aflată la fila 17 dosar și intimatul-reclamant, reprezentat de avocat – din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale de la fila 20 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de intimatul-reclamant, la care s-au anexat înscrisuri, respectiv: dovadă de comunicare a hotărârii civile pronunțată în dosarul nr- către SC SA, cererea de recurs depusă la 22.05.2009, protocol de calibrare DS-ST 5665/29.01.2008 și practică judiciară.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat -, pentru intimatul reclamant, invocă tardivitatea declarării recursului de către intimată.
Dovada de comunicare a hotărârii către intimată poartă data de 7 mai 2009, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 22 mai 2009, deci peste termenul de 10 zile prevăzut de lege, ultima zi în care putea fi înregistrat recursul fiind 18 mai 2009.
Solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă solicită respingerea excepției invocată de intimatul reclamant, prin apărător, recursul fiind declarat în termen.
Recursul a fost înaintat prin poștă și așa cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plic, aceasta poartă data de 18 mai 2009, deci recursul a fost declarat în termen.
Pe fond, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, criticând soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.
În mod greșit prima instanță a admis contestația, a anulat decizia emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatorului, cu obligarea la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare, dispunând sancționarea acestuia cu reducerea de 10% pe 3 luni din salariul de bază și indemnizația de conducere.
Apreciază că abaterea disciplinară a contestatorului este deosebit de gravă.
În urma unui control efectuat la data de 13 august 2008 și a unei verificări cu aparatul alcool test a fost depistat contestatorul cu o alcoolemie de 0,42 mg/l, după care s-a procedat și la recoltarea de probe biologice.
Având în vedere funcția pe care o deținea contestatorul, aceea de organizator de producție, precum și împrejurarea că anul 2004 a mai fost sancționat cu reducerea din salariu pe o durată de 3 luni, apreciază că măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă luată de unitate este corectă.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației, fără cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Prima instanță a făcut o justă interpretare a disp.art. 263-268 Codul muncii, potrivit cărora, angajatorul, la individualizarea sancțiunii trebuie să țină seama de gravitatea abaterii disciplinare, de gradul de vinovăție, comportamentul salariatului la locul de muncă.
În ziua efectuării verificării la locul de muncă contestatorul nu a consumat alcool, ci cu o zi înainte, după orele de program. Acesta nu a avut de unde să cunoască, că după l8 ore de la consumul de alcool, mai prezintă încă urme de alcool în sânge.
Așa se explică și faptul că la controlul efectuat cu aparatul alcool test alcoolemia înregistrată a fost de 0,42%0, după care la prima recoltare biologică a fost de 0,15%0 și respectiv 0%0.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor dosarului atunci când a admis contestația și a anulat decizia de desfacerea contractului de muncă, aplicând o sancțiune disciplinară mai ușoară.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în replică, arată că nu a fost contestat de către reclamant rezultatul alcoolemiei stabilite, iar cu ocazia cercetării disciplinare a recunoscut fapta și și-a luat angajamentul că nu se mai repetă fapta.
La întrebarea instanței, intimatul contestator declară că nu a consumat alcool în timpul programului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova contestatorul – în contradictoriu cu intimata SC SA a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată în principal să anuleze decizia nr. 741/19.09.2008 emisă de intimată, să anuleze decizia prin care i- fost desfăcut contractul individual de muncă, să dispună obligarea intimatei la plata de despăgubiri, la reintegrarea și aplicarea sancțiunii cu reducerea salariului de 10% pe o perioada de 3 luni, precum și plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii contestatorul arătat că din anul 1996 este salariatul unității intimate, unde și- desfășurat activitatea într-un mod corespunzător, promovând în funcția de organizator producție.
Contestatorul mai arătat că la data de 13.08.2008, la schimbul II, în jurul orelor 19, s-a efectuat un control prin care s- verificat cu aparat alcooltest salariații din stația de îmbuteliere, ocazie cu care fost depistat pozitiv alături de un alt coleg, cu 0,42mg/l alcool pur în aerul respirat. A susținut contestatorul că aceasta valoarea a alcoolemiei se datorează faptului că în jurul orei 18,30 când a servit masa a consumat castraveți în.
A mai arătat contestatorul că în urma acestei situații s-a apelat la Centrul medical care a trimis un echipaj pentru recoltarea de probe biologice ce au fost efectuate la orele 20,40 și respectiv 21,10, iar în urma acestor probe s- constatat astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică – cantitatea de alcool existentă în sânge la ora 20,40 era de 15 g/%0, iar la orele 21,10 – 0(zero).
A precizat contestatorul că rezultatul probelor biologice arată faptul că nu a consumat alcool înainte de a se prezenta la serviciu sau în timpul serviciului, astfel că nu se justifică aplicarea sancțiunii extreme a desfacerii contractului individual de muncă.
Pârâta, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât salariatul a fost depistat pozitiv cu 0,42 mg/l alcool pur în aerul expirat, faptă ce constituie abatere disciplinară ca urmare a încălcării dispozițiilor, normelor interne și prevederilor din regulamentul intern și contractul colectiv de muncă, și în plus, chiar contestatorul a recunoscut fapta cu prilejul audierii sale.
Prin sentința civilă nr.228 pronunțată la data de 27 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC SA B, anulat decizia nr. 741/19.09.2008 emisa de intimată, obligând pe intimată să reintegreze pe contestator în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
A dispus sancționarea contestatorului cu reducerea cu 10% pe 3 ( trei) luni salariului de bază și indemnizației de conducere, conform art. 264 lit. din Codul muncii.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin Decizia nr.741/19.09.2008 a fost sancționat contestatorul cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reținându-se că la data de 13 august 2008, la schimbul II, contestatorul a fost depistat pozitiv cu 0,42 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind încălcate disp.art.49 alin.2, art.77 lit.c, art.77 lit.v, art.82 lit.b din Regulamentul Intern, dispoziții ce reglementează nerespectarea procedurilor interne de securitate muncii și a politicii companiei privind consumul de alcool și droguri.
S-a reținut de către intimată că, la verificarea efectuată unui număr de 32 de salariați, contestatorul a fost depistat pozitiv cu 0,42 mg/l alcool pur în aerul expirat, situație confirmată și prin buletinele de analiză toxicologică – alcoolemie emise de Centrul Medical, în urma recoltării de probe biologice după aproximativ 24 de ore, care au evidențiat existența unei alcoolemii de 0,15 la prima probă.
A reținut prima instanță că există probe certe, cu valoare științifică, ce demonstrează abaterea disciplinară, iar prin probele administrate contestatorul nu a putut dovedi inexistența faptei.
Față de valoarea redusă a alcoolemiei și de celelalte circumstanțe ale cauzei instanța a procedat la o nouă individualizare a sancțiunii.
A mai reținut instanța, cu privire la conduita anterioară a reclamantului, că sunt neîntemeiate susținerile intimatei în sensul că și în alte situații salariatului i s-a atras atenția asupra faptului că miroase a alcool, deoarece nu există nicio probă în acest sens și nici nu i-a fost aplicată sancțiune pentru o faptă identică sau similară.
Contestatorul își desfășoară activitatea la această unitate din anul 1996, fiind sancționat într-adevăr prin decizia nr.25/19.08.2004, dar nu pentru același gen de abatere, ci pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Având în vedere criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare prevăzute de art.266 codul muncii, respectiv împrejurările în care a fost săvârșită fapta și anume că acesta nu a consumat alcool înainte de a se prezenta la serviciu sau în timpul serviciului, gradul de vinovăție, comportarea generală în serviciu și sancțiunea suferită anterior, instanța a apreciat că nu se justifică sancțiunea extremă a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs pârâta SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 3041pr.civilă.
În susținerea recursului, pârâta a arătat sub un prim aspect că, prima instanță a interpretat greșit prevederile Codului Muncii care stabilesc în sarcina angajatorului prerogativa disciplinară de a constata săvârșirea abaterilor disciplinare și de a aplica sancțiunile disciplinare potrivit criteriilor stabilite în mod concret de art.266. Astfel, recurenta a precizat că, deși instanța a reținut că probele administrate demonstrează abaterea disciplinară, iar contestatorul nu a putut dovedi inexistența faptei, în mod greșit a procedat la înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicată de angajator.
Sub un alt aspect, recurenta a arătat că intimatul a mai fost sancționat anterior, cu reducerea salariului pe o durată de 3 luni cu 10%, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, respectiv prin decizia nr.25/ 19.08.2004.
Mai mult decât atât, prima instanță nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă și nici asupra unor dovezi administrate care erau doveditoare pentru dezlegarea pricinii.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, recurentul apreciind că decizia contestată a fost emisă legal și temeinic în raport de gravitatea abaterii săvârșite.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma disp.art.3041pr.civilă și a dispozițiilor legale care au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că, din probele dosarului rezultă că abaterea disciplinară a fost săvârșită, fapt necontestat de către contestator.
Însă, chiar dacă în regulamentul de ordine interioară fapta săvârșită de contestator este apreciată ca abatere disciplinară gravă sancționată cu concedierea disciplinară, față de dispozițiile din Codul Muncii care prevăd criteriile de individualizare a sancțiunilor (art.266 Codul Muncii ), Curtea apreciază că aplicarea măsurii disciplinare celei mai severe pe cale ierarhică, așa cum solicită recurenta, este disproporționată.
Astfel, gradul de vinovăție a salariatului care a recunoscut fapta, comportarea generală a acestuia la locul de muncă ( recurenta nedovedind existența aspectelor invocate privind consumul de alcool), împrejurările în care a fost comisă abaterea în raport și de valoarea redusă a alcoolemiei, nu concordă cu soluționarea aplicată care are urmări dramatice pentru viața intimatului și a familiei acestuia, fiind lipsit de unica sursă de venituri, salariul.
În raport de considerente, în mod corect a apreciat prima instanță că se impunea o altă măsură disciplinară, cu luarea în considerare și a sancțiunii aplicată cu cinci ani în urmă, nefiind justificată aplicarea sancțiunii extreme a desfacerii contractului de muncă.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică, criticile invocate urmând să nu fie reținute, sens în care, conform dispozițiilor art.312 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, B-dul – – de la B nr.2B, parter și.4, sector 1, împotriva sentinței civile nr.228 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
– – — – –
Grefier,
red.
Tehnored.MI
4 ex./17.11.2009
nr- Trib.
; R
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Emis 2 comunicări/25.11.2009
Grefier
1. SA,
2. ,
