Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.195/CM
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta – reclamantă – cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat: T,-,.3,.B,.10, împotriva sentinței civile nr.1892/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă, cu sediul în T,-, având ca obiect litigiu muncă – contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta – reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.37/25.03.2008 – depusă la dosar, pentru intimata – pârâtă T – , în baza delegației nr.4116/24.03.2008.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, intimata a depus întâmpinare ce a fost comunicată recurentei – reclamante la data de 18.03.2008.
Fiind întrebate, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat, acte de depus în cauză.
Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat, acte de depus în cauză, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând cauza în fond să se admită contestația și să se dispună anularea dispoziției nr.2604/2007 ca netemeinică și nelegală, reîncadrarea contestatoarei pe postul deținut, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ce constă în onorariu avocat. Depune concluzii scrise la dosarul cauzei.
Solicită apărătorul recurentei – reclamante că i s-a imputat contestatoarei că nu ar fi acționat în sensul îndeplinirii planurilor educaționale, dar nu s-a făcut dovada că abaterea a fost săvârșită de contestatoare și nu se precizează gravitatea abaterii.
Consideră apărătorul recurentei că s-a ajuns la aceste conflicte datorită caracterului mai sever al recurentei, care nu putea să lase copiii la voia întâmplării.
Apreciază totodată apărătorul recurentei că desfacerea contractului de muncă s-a făcut în mod netemeinic și nelegal, iar instanța de fond nu a avut în vedere că sancțiunea disciplinară se stabilește în raport de gravitatea abaterii disciplinare săvârșită de salariat, ținându-se seama de: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare.
Mai menționează apărătorul recurentei că reclamanta nu a avut nici o contribuție la sancționarea celor trei copii, din Centru, sancțiunea fiind luată de de centru, care a “părăsit” T, prin acordul părților, fără a i se imputa faptele săvârșite.
Solicită apărătorul recurentei – reclamante că vinovată de săvârșirea sancțiunilor este o singură persoană, respectiv, care îndeplinea funcția de Centru, cu delegație și care are calitatea de psiholog.
Apărătorul recurentei precizează că instanța de fond nu a avut în vedere că reclamanta nu a aplicat nici o corecție corporală celor trei copii. Pedepsele ce au fost luate de de Centru împotriva celor trei copii nu pot fi apreciate ca fapte de abuz prevăzute de art. 89 din legea nr.272/2004.
Pentru intimata – pârâtă T, consilier juridic solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului Tulcea.
Consideră reprezentantul intimatei – pârâte că instanța de fond a apreciat în mod corect că recurenta a exercitat abuzuri fizice prin tunderea unei fete și a doi băieți precum și abuzuri emoționale prin celor doi băieți dezbrăcați în fața celorlalți copii în sala de mese, fapte descrise în Dispoziția de sancționare, conform Raportului de cercetare disciplinară prealabilă și rezultate din declarațiile copiilor de la Complexul de Servicii Sociale.
Solicită reprezentantul intimatei – pârâte să se aibă în vedere că: prin faptele săvârșite, recurenta nu a acționat în mod profesional, aceasta nefiind la prima abatere de acest gen iar prin conduita sa nu a respectat intimitatea și demnitatea copiilor, fapte care constituie abuzuri, potrivit dispozițiilor art.96 din legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Mai arată reprezentantul intimatei – pârâte că recurenta a încălcat atribuțiile din fișa postului, în sensul că, potrivit pct. 48 nu este permisă în nici o împrejurare aplicarea unor corecții corporale copiilor. Totodată recurenta nu a respectat obligațiile din regulamentul Intern iar prin nota explicativă și contestația formulată recurenta recunoaște faptul că a aplicat măsuri corective copiilor pe care îi avea în supraveghere.
Consideră reprezentantul intimatei – pârâte că instanța de fond a avut în vedere faptul că atât prin legislația internă a țării cât și prin reglementările în acest sens ale și ale Convenției cu privire la drepturile copilului se acordă o atenție deosebită protecției copiilor.
În replică, apărătorul recurentei – reclamante solicită ca instanța să aibă în vedere că reclamanta a obținut calificative foarte bune și nu se pot reține trei dispoziții ce au fost date în anul 2003.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 30 ianuarie 2008 împotriva sentinței civile 1892/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr- – – a formulat contestație împotriva dispoziției nr.2604/25.05.2007, emisă de Consiliul Județean T – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, solicitând anularea acesteia, obligarea intimatei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat și la reîncadrarea sa pe postul deținut.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin Dispoziția nr.2604/25.05.2007 emisă de Consiliul Județean T, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, i s-a desfăcut contractul de muncă, motivând în considerentele actului administrativ că ar fi exercitat abuzuri fizice prin tunderea unei fetițe și a doi băieți, precum și abuzuri emoționale prin celor doi băieți dezbrăcați prin sala de mese.
De asemenea s-a mai reținut că nu ar fi acționat în mod profesional prin aplicarea de planuri individuale educaționale și psihologice a copiilor cu probleme educaționale și/sau de comportament, nu a respectat intimitatea și demnitatea copiilor, fapte care constituie abuzuri.
Apreciază că desfacerea contractului de muncă s-a făcut în mod netemeinic și nelegal, din următoarele motive:
Nu s-a realizat cercetarea disciplinară prealabilă în condițiile art.267 din Codul muncii.
Deși a fost convocată la Comisia de disciplină nu i s-a comunicat obiectul cererii și nici documentele prin care a fost incriminată.
Conform art.268 alin.1 din Codul muncii, decizia trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abateri disciplinare.
În cazul de față, descrierea faptei se limitează la afirmații cu titlu general neadevărate și care nu sunt susținute de nici o probă și anume: că ar fi tuns treci copii și a plimbat doi băieți dezbrăcați în sala de mese și prin care aceste fapte ar fi săvârșit abuzuri împotriva copiilor respectivi.
Potrivit art.89 alin.1 din legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului fapta de abuz este definită astfel:
“Prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o situație de răspundere sau de autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului”.
În dispoziția de desfacere a contractului de muncă nu se menționează concret care ar fi fapta prin care s-ar periclita viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
Nu se menționează nici prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de contestatoare (lit.b, a art.268 alin.2 din ) și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările prezentate de aceasta în fața Comisiei de disciplină (lit.c din textul indicat mai sus).
Mai arată contestatoarea faptul că, în temeiul art.266 din angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a)împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
În dispoziția nr.2604/2007 nu se vorbește nimic de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, de consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior (nu a mai avut nici o sancțiune).
Pe fondul cauzei, contestatoarea arată că, este încadrată pe postul de inspector specialitate I, încă din anul 2002. În această perioadă a efectuat în Complexul de Servicii Sociale, toate activitățile, inclusiv femeie de serviciu.
Referitor la faptele reținute, arată că, nu ea a luat aceste măsuri de a fi tunși cei trei copii.
Poate afirma doar că cei trei copii au un comportament mai special, ei nerespectând programul educațional, sunt dispuși a comite tot felul de fapte care nu li se permit.
Cu privire la sancțiunea de a fi tunși cei trei minori, aceasta a aparținut locțiitorului Șefului de centru care avea și funcția de psiholog și care împreună cu cei trei copii din Consiliul Copiilor au stabilit ca cei trei copii cu probleme să fie tunși zero.
După ce au fost tunși cei trei copii, s-au tuns și ceilalți băieți de bună-voie fără a-i pedepsi nimeni.
celor doi băieți dezbrăcați în sala de mese este adevărată și chiar dacă ar fi, nu s-a întâmplat în ei.
Apreciază că această sancțiune minoră care s-a luat împotriva celor trei copii nu poate fi apreciată ca faptă de abuz prevăzută în art.89 din Legea nr.272/2004.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că, prin Dispoziția nr.2604/25.05.2007, contestatoarea a fost sancționată cu “desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă” în temeiul prevederilor art.264 alin.(1) lit.f) din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art.96 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, conform Raportului nr.15102/24.05.2007 pentru ca, a exercitat abuzuri fizice prin tunderea unei fetițe și a doi băieți precum și abuzuri emoționale prin celor doi băieți dezbrăcați în fața celorlalți copii în sala de mese.
Potrivit convocării nr.14635/15.05.2007, cercetarea disciplinară prealabilă a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile art.267 din Codul muncii. La cercetarea în cauză, în baza Raportului nr.15102/24.05.2007, au participat toți membrii comisiei numiți prin Dispoziția nr.2027/28.07.2006 și au analizat Raportul nr.14436/11.05.2007, întocmit de d-na și d-na -Sef Serviciu Social de Tip Rezidențial reprezentanții T, care s-au deplasat la Complexul de Servicii Sociale.
În cadrul comisiei de disciplină pentru faptele săvârșite în cadrul Complexului de Servicii Sociale s-a dat citire prevederilorart.96 din Legea nr.272/2004 respectiv “În cazul în care abuzul sau neglijarea au fost săvârșite de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecția, creșterea, îngrijirea sau educația copilului, angajatorii au obligația să sesizeze de îndată organele de urmărire penală și să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflați în grija sa.
Atribuțiile înscrise în fișa postului contestatoarei – o obliga; la consilierea fiecărui copil din grupa privind problemele cu care se confrunta; să elimine atmosfera de stres, constrângere și să promoveze un climat de încredere reciprocă; să menajeze și să protejeze copiii; de a nu ăi fi permisă în nici o împrejurare aplicarea unor corecții corporale copiilor pe care îi are în supraveghere.
Cu toate acestea, contestatoarea aplica măsura de pedepsire a unei fetițe prin tunderea părului ca urmare a faptului “că fetița respectivă a avut un comportament necorespunzător în cămin și școală” faptă recunoscută și prin nota explicativă, încălcând cu vinovăție atribuțiile înscrise în fișa postului.
În nota explicativă dată în fața comisiei de disciplină contestatoarea a precizat că sancțiunile au fost stabilite de Consiliul Copiilor, deci aceste sancțiuni au existat. Dar acest fapt nu presupune că dacă acel consiliu al copiilor a stabilit aceste sancțiuni, ele și trebuiau luate, măsuri ce nu au fost aduse la cunoștință Aici trebuia să intre rolul educatorului care avea obligația să consilieze consiliul copiilor, să le spună că acela sancțiuni contravin normelor legale (în speță prevederile Legii nr.272/2004 cu privire la abuzurile prezentate mai sus) și că trebuie stabilite alte sancțiuni, nicicum să aplice sancțiuni care să constituie fapte de abuz la care contestatoarea și-a dat concursul.
Precizează faptul că, contestatoarea nu se afla la prima abatere de acest gen. Astfel, dispoziția nr.1018/21.08.2003 a fost sancționată pentru faptul că nu a adus la cunoștință conducerii unității părăsirea complexului de către doi copii, prin Dispoziția nr.1172/09.10.2003, pentru faptul că nu a supravegheat în permanență activitatea desfășurată de salariații complexului, iar prin Dispoziția nr.1163/07.11.2003 pentru măsuri inadecvate privind educația copiilor.
Având în vedere faptele săvârșite, dispozițiile de sancționare mai sus amintite, importanța deosebită ce se acordă protecției copiilor. Atât prin legislația internă a țării noastre, cât și prin reglementările în acest sens ale Uniunii Europene și ale Convenției cu privire la drepturile copilului, și mai ales, de monitorizarea strictă aplicată României în acest domeniu sensibil, consideră că membrii comisiei au aplicat sancțiunea disciplinară în conformitate cu prevederile dispozițiilor art.266 din Codul muncii. De asemenea, la stabilirea sancțiunii membrii comisiei au avut în vedere și prevederile art.96 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar de contestatoare la data de 20 sept.2007, aceasta a arătat că dispoziția contestată este lovită de nulitate absolută deoarece nu s-au precizat în mod expres motivele pentru care au fost înlăturate apărările pe care le-a formulat prin nota explicativă în timpul cercetării prealabile.
De asemenea, contestatoarea a arătat că în respectiva dispoziție de sancționare nu s-a precizat temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară și practică judiciară.
Prin sentința civilă nr.1892/19 octombrie 2007, Tribunalul Tulceaa respins contestația formulată de contestatoarea -, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, ca nefondată.
A obligat contestatoarea la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli de transport către martora ().
Pentru a soluționa astfel instanța a avut în vedere următoarele:
Între contestatoare și intimată au existat raporturi de muncă fundamentale în baza contractului individual de muncă nr.869/01.02.2003.
La data de 25.05.2007, intimata a dispus prin Dispoziția nr.2604 desfacerea disciplinară a contractului de muncă, în conformitate cu prevederile art.264 alin.1 lit. f) din Codul muncii, coroborate cu prevederile art.96 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Deși contestatoarea susține că cercetarea sa disciplinară nu s-a realizat cu respectarea condițiilor menționate în art.267, instanța, analizând convocarea nr.14635/15.05.2007, reține că prin aceasta i-au fost comunicate obiectul, data, ora și locul întrevederii cu intimata, în sensul dispus de art.267 (2) din Codul muncii.
Deși contestatoarea susține că în dispoziția contestată nu au fost precizate expres motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările formulate prin nota explicativă, instanța, analizând dispoziția contestată, constată că prin aceasta s-a precizat expres că apărările contestatoarei au fost înlăturate deoarece prin faptele săvârșite aceasta nu a acționat în mod profesional prin aplicarea de planuri individuale educaționale și psihologice a copiilor cu probleme educaționale și/sau de comportament, nu a respectat intimitatea și demnitatea copiilor fapte care constituie abuzuri împotriva copiilor pedepsite le legislația în domeniu.
Față de susținerile contestatoarei potrivit cu care în dispoziția contestată nu au fost precizate: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul său de vinovăție, consecințele abaterii, comportarea sa generală la serviciu și eventualele sancțiuni anterioare săvârșite, instanța constată că aceste aspecte nu se regăsesc printre cele stipulate prin art.268 (2) din Codul muncii ca fiind obligatorii de prevăzut în decizia de sancționare sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la susținerea contestatoarei potrivit cu care în dispoziția nr.2604/2007 nu a precizat intimata temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea disciplinară, prevederile din statutul de personal, din regulamentul intern sau din contractul colectiv de muncă, instanța reține următoarele:
Analizând dispoziția contestată, instanța constată că la art.1 al dispoziției, intimata a precizat că sancțiunea disciplinară aplicată contestatoarei se face conform prev.art.264 alin. (1) lit.f) din Codul muncii, coroborate cu prevederile art.96 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, intimata respectându-și astfel prevederile art.268 alin. (2) lit.d) din Codul m uncii.
Din preambulul dispoziției nr.2604/2007 emisă de intimată se reține că aceasta a procedat la aplicarea sancțiunii în ceea ce o privește pe contestatoare având în vedere Raportul comisiei de cercetare prealabilă înregistrată sub nr.24.05.2007, nota explicativă și răspunsurile verbale ale acesteia.
Analizând Raportul comisiei de disciplină nr.15.102 din 24 mai 2007, se reține că la întocmirea acestuia s-a avut în vedere Raportul de nr.- din 11.05.2007 prin care au fost constatate o serie de nereguli la Complexul de servicii sociale printre care și cele constând în stabilirea, cu acordul contestatoarei și al înlocuitorului șefului de centru a unor pedepse pentru copii asistați.
De asemenea, la întocmirea Raportului comisiei de disciplină nr.15.102/24 mai 2007 fost avută în vedere și nota explicativă dată de contestatoare cu ocazia cercetării sale disciplinare.
Din nota explicativă dată de contestatoare, instanța reține că aceasta recunoaște că a procedat la măsura de pedepsire a unei fetițe din cămin pe care o avea sub supraveghere, măsură care a constat în tunderea părului acesteia, motivat de aceea că respectiva a avut un comportament necorespunzător în cămin și la școală.
Totodată, prin nota explicativă dată, contestatoarea a precizat că măsura luată a fost propusă de către Consiliul Copiilor, nefăcând nici o dovadă că a consultat sau a informat și pe intimata T în acest sens.
Instanța reține că, potrivit prevederilor pct.48 din fișa postului, contestatoarei, pe care aceasta și-a însușit-o prin semnătură.
“Nu este permisăîn nici o împrejurareaplicarea unor corecții corporale copiilor”.
Totodată, conform prevederilor Codului d e conduită aflat în copie la dosar, pe care de asemenea contestatoarea și l-a însușit semnând de luare la cunoștință, aceasta avea obligația să acționeze în mod profesional, astfel încât în tot ce face să primeze interesele superioare ale copilului, să respecte intimitatea și confidențialitatea oricărui individ”.
Deși prin nota explicativă dată de contestatoare, în fața Comisiei de disciplină declară că nu are cunoștință despre aplicarea unei alte pedepse constând în dezbrăcarea unor băieți din cămin în fața așa zisului “Consiliu al copiilor” instanța reține că, potrivit procesului-verbal de întâlnire a Consiliului Copiilor nr.32/27.04.2007, declarațiile olografe aflate la dosar, referatului nr.14436 din 11.05.2005, aceasta a procedat și la aplicarea acestei pedepse.
Instanța apreciază că, prin faptele săvârșite de contestatoare aceasta a încălcat atribuțiile înscrise la pct.48 din fișa postului, nerespectând nici prevederile sus-citate din Codul d e conduită, apreciind că prin conduita sa nu a pus mai presus de orice interesele copiilor aflați în supraveghere, supunându-i la frustrări și sentimente de umilință.
Deși în nota explicativă dată în fața comisiei de disciplină, contestatoarea a precizat că pedepsele aplicate au fost stabilite de Consiliul Copiilor, instanța apreciază că, în calitatea sa de educator, contestatoarea avea obligația să consilieze acest consiliu și să-i informeze pe copiii care fac parte din acesta, ca respectivele pedepse propuse de ei contravin normelor legale, reprezentând conform prevederilor art.89 alin.1 din Legea nr.272/2004, veritabile acte de abuz, care nu se pot exercita asupra colegilor lor.
Se reține totodată că, potrivit prevederilor art.96 din legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
“În cazul în care abuzul sau neglijarea a fost săvârșită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecția, creșterea, îngrijirea sau educația copilului, angajatorii au obligația să sesizeze de îndată organele de urmărire penală și să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflați în grija sa”.
Deși prin contestație contestatoarea susține că nu a mai fost sancționată de intimată constată că această susținere nu corespunde realității.
Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse dispozițiile de sancționare a contestatoarei, înregistrate sub nr.1163/2003, 1018/2003, 1172/2003 și pe care contestatoarea nu a făcut dovada că le-ar fi contestat.
Așa fiind, având în vedere abaterile săvârșite prin încălcarea fișei postului, menționate mai sus și caracterul repetat al abaterilor săvârșite de contestatoare, reținând și prevederile art.96 din Legea nr.272/2004, citate mai sus, instanța apreciază că în mod corect și legal, intimata a procedat la concedierea contestatoarei în baza prevederilor art.264 alin.(1) lit. (f) din Codul muncii coroborate cu prevederile art.96 din Legea nr.272/2004.
În consecință, instanța a respins contestația ca nefondată.
Având în vedere că în cauză intimata a efectuat cheltuieli de judecată, așa după cum rezultă din biletele de călătorie depuse de martora () propusă de intimată și față de prevederile art.274 Cod proc.civ. instanța a obligat contestatoarea la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli de transport către martora ().
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1) În temeiul art. 266 din Codul muncii angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare
