ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 199/CM
Ședința publică din data de 31.03.2008
Complet specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale:
PREȘEDINTE: Bădulescu Mădălina
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Tase Vanghelița
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta – pârâtăSRL,cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1421/07.09.2007 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul – contestator, domiciliat în C,-, -Z7,.3,.14, având ca obiect litigiu muncă – contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 27.03.2008 și la data de 31.03.2008.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
declarat recurs la 08.11.2007 împotriva sentinței civile 1421/07.09.2007 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul civil nr-, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 17.05.2007, reclamantul a chemat în judecată SC SRL C pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 115/20.04.2007 prin care a fost sancționat cu avertisment scris.
În motivarea cererii sale, contestatorul arată că este angajatul pârâtei în funcția de agent de din 21.04.2002 și prin decizia menționată a fost sancționat pentru aceea că ar fi încălcat prevederile art. 107 pct. 3 din și procedura de IL VZ-02 la unui autoturism către Internațional SRL.
Această s-a făcut în baza protocoalelor de predare-primire din 06.04.2007 și a ordinului de intern semnat de toți membrii departamentului și a adresei interne emise de Leasing care confirma plata autoturismului.
Ordinul de internă din 06.04.2007 conține un număr de patru semnături și privind astfel încât nu se face vinovat de încălcarea art. 6.20.1 din.
Pentru dovedirea acțiunii s-au solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriu; s-au anexat cererii copii ale deciziei nr. 1150/20.04.2007 extras, contract de garanție nr. 62/15.03.2007 și nr. 84/30.03.2004 factura proformă nr. 61/15.03.2007, adresa Leasing SRL, factura fiscală seria – – nr. -/12.04.2007, sau -/28.03.2004, ordin intern.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În apărare s-a arătat că autovehicul a fost livrat utilizatorului la ora 13,45 iar adresa de confirmare a plății a sosit, prin e-amil, la 15,05, deci ulterior i situație de fapt recunoscută și de contestator.
Ordinul de intern a fost semnat începând cu directorul de sucursală, urmându-i și ceilalți abia după sosirea mail-ului de la societatea de leasing, în jurul orei 16,00, deoarece semnarea și depunerea la dosarul mașinii erau obligatorii conform procedurilor interne.
Salariatul se face vinovat de nerespectarea prevederilor instrucțiunilor de lucru -, astfel încât a fost sancționat cu avertisment scris și, datorită faptului că societatea a avut procese de durată și pierderi materiale semnificative ca urmare a nerespectării procedurilor de lucru, se impunea luarea măsurii de sancționare.
În apărare s-au solicitat probele cu înscrisuri, martori și interogatoriul contestatorului.
La termenul din 18.07.2007 contestatorul și-a modificat acțiunea, solicitând, pe cale de excepție nulitatea absolută a deciziei de sancționare pentru lipsa descrierii faptei comise și lipsa indicării instanței competente la care se poate contesta sancțiunea.
De asemenea, reclamantul a solicitat, în plus, obligarea pârâtei la plata bonusului pentru le efectuate și obligarea pârâtei să-i permită desfășurarea activității în locația avută inițial, schimbarea locului muncii fiind abuzivă.
Prin sentința civilă nr.1421/07.09.2007 Tribunalul Constanțaa luat act de renunțarea reclamantului la capetele de cerere privind plata bonusului pentru le efectuate în perioada ianuarie -iunie 2007 și la schimbarea locului de muncă.
A admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
A anulat decizia nr. 115/20.04.2007 emisă de societatea pârâtă.
A respins ca nedovedit capătul de cerere privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Pentru a soluționa astfel, instanța a avut în vedere următoarele: Contestatorul lucrează în cadrul societății pârâte cu atribuții de reprezentant autoturism. Modul de lucru și responsabilitățile personalului implicat în autoturismelor se desfășoară în cadrul societății intimate conform procedurii interne – 02 (filele 51-62 dosar) despre al căror conținut petentul avea cunoștință (conform răspunsului la întrebarea nr. 1 din interogatoriu).
Potrivit acestor proceduri, autovehiculului se face în baza a două documente: ordinul de intern și protocolul de predare primire între societate și client.
Ordinul de intern trebuie avizat de directorul economic, operatorul logistică și operatorul derulare.
În îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, contestatorul s-a ocupat de unui autoturism marca Mercedes seria șasiu – 1A – către SC Internațional SRL în calitate de utilizator, conform unui contract de leasing încheiat cu SC Leasing SA.
Pentru acest vehicul, reclamantul a întocmit ordin de intern semnat de persoanele ce aveau această obligație (director economic, operator logistică și operator derulare) pe lângă aceste avize existând (în plus față de procedura pct. 6.20.1 și semnătura directorului general.
Se observă, din conținutul ordinului (fila 23 dosar), că nici unul dintre avize nu este acordat cu vreo rezervă -spre ex. ora acordării – sau cu mențiunea specială-ex: după către client
Considerându-se că reprezentantul de a făcut fără a avea acest drept deoarece nu există confirmarea încasării banilor, prin referatul 1150/20.04.2007 s-a propus sancționarea disciplinară a numitului. În baza acestui act s-a emis decizia nr. 115/20.04.2007 prin care s-a aplicat contestatorului sancțiunea disciplinară a avertismentului scris, în conformitate cu dispozițiile art. 263, 264 Codul muncii și art. 101 lit. a din Regulamentul de ordine interioară.
Petentul a invocat excepția nulității absolute a deciziei de sancționare din perspectiva dispozițiilor art. 268 alin. 2 Codul muncii, considerând că sancțiunea se impune având în vedere lipsa descrierii faptei și neindicarea instanței la care poate fi contestată decizia.
Potrivit art. 268 al. 2 Codul muncii, decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, printre altele: descrierea fapte care constituie abatere disciplinară și f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Având în vedere că fapta considerată abatere a fost descrisă în referatul care a fost menționat în decizia de sancționare cât și faptul că, în ciuda lipsei indicării instanței care are atribuția de a verifica decizia de sancționare contestația împotriva acesteia a fost introdusă la instanța competentă, prin încheierea din 10.08.2007 a fost respinsă excepția ca neîntemeiată.
Potrivit art. 263 al. 2 Codul muncii constituie abatere disciplinară o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau o inacțiune săvârșită cu vinovăției de salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, ordinele sau dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Rezultă de aici că elementele constitutive ale răspunderii disciplinare sunt: calitatea de salariat, existența faptei ilicite, rezultatul dăunător și legătura de cauzalitate dintre fapte ilicită și rezultatul dăunător.
Fapta ilicită -ca elemente esențial al răspunderii disciplinare poate fi comisivă, când printr-o acțiune salariatul încalcă o obligație de a nu face sau omisivă când, printr-o inacțiune nu îndeplinește o obligației de a face.
Dovada existenței condițiilor acestui tip de răspundere incumbă, în temeiul art. 287 Codul muncii (“sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului”).
Raportând cele arătate la situația de fapt reținută și având în vedere mențiunile din decizia de sancționare, rezultă că angajatorul trebuie să facă dovada încălcării de către contestator a procedurii de.
Aceasta înseamnă probarea livrării către un client a unui autovehicul fie în lisa ordinului de fie în baza unui ordin de cu nu avea mențiunile obligatorii.
Ori, la dosarul cauzei se află ordinul de intern (fila 23) care conține toate avizele solicitate de art. 6.20.1 ale procedurii care, în lipsa oricărei dovezi din partea angajatorului că ar fi fost completat după predarea autoturismului este considerat de instanță ca ntrunind toate carențele de valabilitate.
În aceste condiții, neexistând o normă cu caracter obligatoriu privind desfășurarea muncii pe care salariatul să o fi încălcat nu există nici fapta ilicită astfel încât răspunderea disciplinară nu poate fi angajată.
Având în vedere dispozițiile art. 246 cod procedură civilă potrivit cărora reclamatul poate să renunțe oricând la judecată și considerând că, în lipsa unei distincții exprese privind întinderea renunțării, aceasta poate fi integrală sau doar în parte cu privire la anumite capete de cerere.
Având în vedere dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, instanța neputând micșora orice cheltuială pe care partea care a câștigat a dovedit călea făcut.
Față de situația că reclamantul deși a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată nu a făcut proba unor astfel de cheltuieli, va fi respinsă ca neîntemeiată această cerere.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizata în esență următoarele:
Hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța este netemeinică întrucât instanța de fond a făcut o interpretare eronată a materialului probator aflat la dosar, astfel deși instanța avea depusă dovada confirmării plății de către societatea de liesing, care era datată 06.04.2007, ora 15,05, și din interogatoriul luat contestatorului rezultă că autoturismului s-a făcut în jurul orei 13,45, reține în mod nejustificat că nu poate fi vorba de încălcarea art. 6.20.1 al procedurii – 02.
Instanța de fond a constatat că intimatul contestator nu a săvârșit o faptă ilicită prin încălcarea vreunei norme cu caracter obligatoriu privind desfășurarea muncii sale, întrucât societatea deși avea obligația, nu a făcut dovada acestei încălcări.
A solicitat admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, în vederea administrării probei cu martori.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate observă caracterul neîntemeiat al acestora, astfel că va respinge recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Art. 6.20.1 din Procedura Instrucțiunea – – 02(P 10 dosar fond) dispune: ” autovehiculului are loc pe baza următoarelor documente: “Ordin Intern – (Anexa D) – emis de RV în 2 exemplare și supus avizului DE, OL, OD – după obținerea avizelor, RV păstrează un exemplar și predă OD al doilea exemplar al Ordinului de Intern, pentru a-l păstra ca înregistrare a calității la dosarul mașinii, minim 3 ani”;(RV = Responsabil; OD = Operator Derulare; DE = Director Economic; OL = Operator logistică).
Textul citat prezintă relevanță în soluționarea recursului întrucât este invocat de către recurent în susținerea temeiniciei criticilor formulate.
Cu toate acestea arătăm că la emiterea Deciziei 115/20.04.2007 el nu este indicat în mod expres ci s-a făcut trimitere în mod generic la toată Procedura de -02.
În urma verificării înscrisurilor depuse în fața instanței de fond observăm că toate înscrisurile au existat la momentul livrării bunului, fapt de altfel necontestat, ceea ce se invocă însă este neîndeplinirea condiției referitoare la ora la care s-a făcut cu motivarea că s-a făcut înainte de sosirea confirmării plății.
Observăm că această susținere referitoare la “oră” este o condiție nouă ce nu a fost prevăzută în “Procedură” astfel că nu se poate pretinde existența vreunei vinovății în legătură cu o faptă care nu are corespondent într-o normă de conduită inexistentă.
Pretenția recurentului de a se casa sentința cu scopul administrării probei cu martori care să fie audiați în legătură cu încălcarea unei norme de conduită inexistentă în “Procedura” internă a societății, este nejustificată și nu poate fi primită.
Pe cale de consecință Curtea găsind criticile neîntemeiate va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312.pr.civ. însușindu-și totodată motivarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta – pârâtăSRL,cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1421/07.09.2007 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul – contestator, domiciliat în C,-, -Z7,.3,.14, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2008.
Președinte, Judecători,
– – –
– –
– –
Grefier,
Jud. fond:;
Red.dec.-jud. -/09.04.2008
– gref. –
2 ex./ 11.04.2008
