ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 1999/R/2008
Ședința publică din 21 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta NAȚIONALĂ ROMÂNĂ C împotriva sentinței civile nr. 1100 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul având ca obiect litigiu de muncă- contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat avocat și reprezentanta pârâtei recurente , lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, motivat și comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se înmânează un exemplar al întâmpinării depus de reclamantul intimat reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar două articole din ziar cu privire la atitudinea reclamantului intimat și totodată învederează instanței că există o plângere pe perioada 24-30 septembrie 2007 însă arată că nu poate să precizeze numărul plângerii.
Reprezentantul reclamantului intimat susține că articolul din ziar se referă la aspecte cu totul străine față de acestă cauză și nu solicită să fie luate în considerare pe fondul cauzei, iar în ceea ce privește plângerea formulată consideră că s-a născut în urma unor sesizări de către părinții soției reclamantului și sunt o afirmație.
Reprezentanții părților arată că nu mai sunt alte cereri și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul modificării în parte a sentinței civile prin respingerea contestației formulată de către contestator și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de sancționare, fără cheltuieli de judecată.Susține pe larg memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Susține oral întâmpinarea depusă. Referitor la neînstiințarea angjatului în ceea ce privește cercetarea disciplinară părțile trebuiau să aibă în mod reciproc făcute apărările. Instanța de fond nu a insistat asupra refuzului de a interpreta un rol. Decizia a fost dată cu încălcarea normelor legale deoarece cercetarea prealabilă nu s-a realizat și decizia este nulă sub aspect procedural și sub aspect al cercetării prealabile.
I se acordă cuvântul în replică reprezentantei pârâtei recurente care arată că cercetarea disciplinară a fost făcută. Din cuprinsul referatului 2395 din 14.09.2007 care i-a fost înmânat contestatorului și convocarea din 19.09.2007 reise că fapta pentru care a fost cercetat disciplinar este refuzul sarcinilor de muncă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1110 pronunțată la data de 12.06.2008 în dosarul nr- s-a admis în parte contestația formulată de către contestatorul, în contradictoriu cu intimata NAȚIONALĂ ROMÂNĂ C-N și în consecință:
A fost dispusă anularea deciziei de sancționare nr. 735/12.10.2007 emisă de intimată în sarcina contestatorului.
Intimata a fost obligată să restituie contestatorului sumele de bani reținute în baza deciziei și să plătească contestatorului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale – onorariu avocațial.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, contestatorul este angajatul societății intimate în funcția de solist vocal gr. prof. IV.
Prin Decizia nr.735/12.10.2007 intimata a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea salariului de bază cu 10% pentru o perioadă de 3 luni, reținând în sarcina acestuia atitudinea necorespunzătoare și comportarea generală la serviciu, gravitatea faptei, precum și caracterul repetat al abaterilor disciplinare.
Sub aspectul prevederilor art. 268, alin. 2, lit. a Codului Muncii, instanța a reținut că obligațiile legale privind întocmirea deciziei de sancționare nu au fost avute în vedere de către angajator în procedura emiterii deciziei. Neindicarea faptei care constituie abatere disciplinară atrage în mod absolut nulitatea măsurii dispuse. Mențiunea cuprinsă în decizia de concediere “atitudinea necorespunzătoare și comportarea generală la serviciu, gravitatea faptei, precum și caracterul repetat al abaterilor disciplinare” nu se încadrează în cerințele legiuitorului, aceasta fiind o formulare vagă care nu permite individualizarea și verificare faptei propriu – zise.
Intenția legiuitorului nu a fost să creeze un cadru de formalism excesiv, ci să protejeze salariatul de eventualele măsuri unilaterale ale angajatorului, pe care acesta nu are cum să le cunoască dacă nu îi sunt comunicate și am fi astfel, în prezența unui dezechilibru de forțe și nicidecum pe poziții de egalitate: angajatul nu are posibilitatea de a-și formula apărările.
În cuprinsul întâmpinării intimata a procedat la individualizarea faptei, arătând că sancționarea contestatorului a fost aplicată pentru refuzul nejustificat de a atribuțiilor de serviciu, precum și agresarea verbală și atitudini jignitoare manifestate față de conducătorii ierarhici. Acest aspect însă nu a fost reținut, deoarece atâta timp cât în momentul efectuării cercetării prealabile și al comunicării deciziei, angajatul nu avea posibilitatea de a cunoaște în materialitatea sa, fapta care a declanșat procedura disciplinară.
Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior enunțate, instanța a admis în parte contestația formulată și a dispus anularea deciziei de sancționare nr. 735/12.10.2007 emisă de intimată în sarcina contestatorului.
În aceste condiții, angajatului i se cuvin despăgubiri, respectiv repararea prejudiciului cauzat, motiv pentru care instanța a obligat intimata să restituie acestuia sumele de bani reținute în baza deciziei.
În ceea ce privește despăgubirile bănești pentru daune morale, acordarea acestora nu se justifică. Chiar dacă prevederile art. 269, alin. 1. stabilesc cadrul legal, vătămarea sub aspect moral trebuie indicată, individualizată și dovedită de către salariat sub aspectul vătămării onoarei, a demnității ori a prestigiului profesional. În speță, contestatorul nu a probat aceste aspecte, așa încât instanța va respinge acest capăt de cerere.
În temeiul art. 274. proc. civ. fiind în culpă procesuală, instanța a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată parțiale, în sumă de 800 lei în favoarea contestatorului, cu titlu de onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Națională Română C-N, solicitând admiterea recursului, în sensul menținerii deciziei de sancționare nr. 735/12.10.2007 ca temeinică și legală.
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală, întrucât a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii. În conținutul deciziei de sancționare, fapta comisă de reclamant, a fost descrisă constând în aceea că nu a onorat distribuția în rolul din spectacolul “My fair lady”.
S-a invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 proc. civ. susținându-se că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Prin întâmpinarea depusă la 20.10.2008, reclamantul a solicitat respingerea recursului formulat de către pârâtă, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Recursul este fondat.
Sentința atacată a soluționat un conflict de muncă și conform art. 79 alin. 1 din Legea nr. 168/1999 este definitivă. Calea de atac împotriva sentinței fiind numai recursul, sunt incidente dispozițiile art. 3041proc. civ. conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacat cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Prima instanță, deși a reținut corect din punct de vedere teoretic, exigența art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii, care prevede nulitatea deciziei de sancționare care nu indică fapta ce constituie abatere disciplinară, a omis să observe că decizia atacată nu este afectată de acest motiv de nulitate. În conținutul deciziei este menționat refuzul reclamantului de a onora distribuția în rolul din spectacolul “My fair lady”, programat în data de 29.09.2007 la B M, cu motivarea că în aceea perioadă avea o colaborare personală în Italia. S-au indicat și prevederile Regulamentului de organizare și funcționare al Române C-N încălcate prin această faptă.
Motivul de nulitate al deciziei de sancționare nefiind prezent, s-a analizat dacă fapta comisă de reclamant constituie într-adevăr abatere disciplinară, iar sancțiunea ce i-a fost aplicată este proporțională raportat la gravitatea abaterii.
La data de 14.09.2007 reclamantul a anunțat că nu poate onora distribuirea sa în rolul din spectacolul “My fair lady ” în data de 29.09.2007. Cererea sa înregistrată la 17.09.2007 (fila 9 dosar Tribunal) este motivată cu aceea că rolul nu este potrivit pentru vocea sa și nici pentru repertoriul său actual.
În repertoriul reclamantului figura și rolul pe care acesta a refuzat să-l onoreze potrivit înscrisurilor depuse la filele 96-97.
La 21.09.2007 reclamantul a invocat suplimentar un motiv de refuz pentru interpretarea rolului, și anume că ar avea un “început de ” (fila 8 dosar fond), ca ulterior să prezinte și un certificat de concediu medical acordat la 25.09.2007.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv (fila 102) și (fila 104), rezultă că încă de la data de 14.09.2007 reclamantul a arătat că nu dorește să onoreze rolul întrucât are o colaborare în Italia și, de asemenea, că în ipoteza în care nu i se va permite să onoreze această colaborare, își va face rost de concediu medical.
În fișa postului reclamantului este prevăzută obligația sa, să-și însușească rolurile conform Ordinului de serviciu, să anunțe de urgență cel mai târziu cu 24 de ore înainte orice indispoziție vocală care ar putea periclita ținerea repetițiilor sau a spectacolelor, să dea instituției prioritate absolută privitor la programările de ordin calendaristic a propriilor spectacole, să participe la toate spectacolele instituției cu maximă capacitate conform Ordinului de serviciu (filele 27-29).
Potrivit dispozițiilor art. 4.6.1 lit. a din Regulamentul de Ordine Interioară, reclamantul avea obligația să participe la toate repetițiile și spectacolele în care a fost distribuit, la sediul, în deplasare sau turnee conform avizierului zilnic sau programului. La litera faa celuiași articol se menționează că pentru colaborările externe, cererea de concediu fără salariu sau detașarea se aprobă numai de către conducerea cu obligativitatea asigurării unui înlocuitor acceptat de către conducerea artistică (fila 62).
Instanța apreciază că refuzul reclamantului de a onora rolul pentru data de 29.09.2007, a fost nejustificat, întrucât la 14.09.2007 motivul acestui refuz l-a constituit o colaborare personală în Italia. Chiar dacă Regulamentul de Ordine Interioară nu exclude astfel de colaborări, reclamantul nu a dovedit că ar fi urmat procedura, respectiv cererea de concediu fără salar și asigurarea unui înlocuitor acceptat de conducerea artistică a.
În raport de abaterea disciplinară comisă aplicarea sancțiunii de reducere a salariului cu 10 % pentru o perioadă de 3 luni, apare ca o sancțiune legală și proporțională cu gravitatea faptei.
Pentru considerentele expuse în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3. proc. civ. raportat la art. 3041. proc. civ. urmează a se admite recursul declarat de pârâtă și a se modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta NAȚIONALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.1100 din 12.06.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul împotriva pârâtei Națională Română
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER — – – –
red. LȘ/dact.MM
2ex./03.12.2008
Jud.fond: // /
