Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 202/CM
Ședința publică din data de 1 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaCOMPANIA DE NAVIGAȚIE MARITIMĂ SA, cu sediul în C, Port, Poarta 2, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1779 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu intimata reclamantăG, domiciliată în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1779 din 17 octombrie 2007 Tribunalul Constanțaa admis contestația formulată de reclamanta G, anulând decizia de sancționare nr. 1175 din 28 iunie 2007 emisă de intimata SA.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta Gas olicitat în contradictoriu cu intimata SA, anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. 1175 din 28 iunie 2007, prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a avertismentului scris în temeiul dispozițiilor art. 264 Codul muncii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
S-a invocat faptul că această decizie anulează o altă decizie anterioară de sancționare cu nr. 1879 din 26 iunie 2007, care nu i-a fost adusă la cunoștință contestatoarei sub nicio formă.
Un alt aspect de nelegalitate a deciziei este acela al lipsei descrierii faptei pentru care contestatoarea este sancționată și nici arătarea instanței competente să soluționeze contestația.
Din analiza notei explicative dată de reclamantă, intimata a constatat că defectarea autoturismului nu este un motiv suficient de justificat pentru a lipsi de la locul de muncă, ca de altfel inexistența unui telefon de serviciu.
S-a considerat, astfel, că absențele de la locul de muncă sunt nemotivate și în discordanță cu prevederile din regulamentul de ordine interioară, coroborate cu decizia emisă de directorul general al companiei nr. 163 din 25 aprilie 2007.
De asemenea, la emiterea deciziei de sancționare, a fost avută în vedere adresa nr.1881 din 26 iunie 2007 directorului resurse umane privind comportamentul reclamantei, necorespunzător.
Analizând contestația, Tribunalul Constanțaa apreciat că decizia contestată este lovită de nulitate conform dispozițiilor art. 268 lit. a Codul muncii, deoarece, în cuprinsul său, nu este descrisă fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea.
Înainte de declanșarea cercetării disciplinare trebuie identificată fapta și calificată drept abatere disciplinară fapta care trebuie să cuprindă toate elementele, la care să facă referire atât unitatea cât și instanța care analizează temeinicia și legalitatea sancțiunii aplicată.
Decizia nu poate fi completată cu referatul de constatare a abaterii deoarece referatul nu este parte integrantă a deciziei, nu există nicio mențiune în acest sens.
Pentru aceste motive s-a admis excepția nulității și s-a dispus anularea deciziei de sancționare.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
– S-a reținut greșit că decizia de sancționare nu este motivată deoarece întreaga literatură de specialitate arată că o decizie este valabilă dacă, deși nu detaliază faptele imputabile, le indică, cu destulă claritate pentru a cunoaște temeiul măsurii luate sau dacă face trimitere la un act de constatare.
Nulitatea absolută a deciziei a fost în mod greșit admisă deoarece decizia de sancționare a fost emisă în urma unor referate menționate în decizie și comunicate reclamantei, care a semnat de primire.
– Neadmiterea referatelor ca parte integrantă a deciziei de sancționare este nefondată întrucât art. 268 alin. 1 Codul muncii arată că angajatorul dispune aplicarea sancțiunii în 30 de zile de la luarea la cunoștință a abaterii disciplinare iar în cazul în care referatele nu ar fi fost menționate în cuprinsul deciziei ar fi condus la tardivitatea emiterii deciziei.
Prin urmare, apreciază recurenta, este nelegală și netemeinică hotărârea instanței care reține că referatele nu sunt parte constitutivă a deciziei de sancționare.
Intimata nu și-a precizat poziția procesuală cu ocazia judecării recursului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și textele legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 268 Codul muncii, decizia de sancționare trebuie să cuprinsă, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Îndeplinirea condiției impusă de art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii presupune indicarea, în conținutul deciziei, a faptei de care se face vinovat angajatul, nefiind suficientă indicarea unui înscris care ar putea cel mult să detalieze împrejurările în care s-a săvârșit fapta.
Decizia nu cuprinde niciun fel de descriere a faptei săvârșite, în locul acestei descrieri impusă de lege, se face referire la referatul nr. 1871 din 26 iunie 2007 și la adresa nr. 1881 din 26 iunie 2007, dar fără să se arate, măcar pe scurt, la ce fapte se referă aceste înscrisuri.
De altfel, nici referatul nr. 1871 din 26 iunie 207 nu indică fapta pentru care a fost sancționată reclamantă deoarece din mențiunea “nu există justificare a timpului de lucru aferent orelor 13 – 16 zile de 12 iunie 2007” nu se poate înțelege dacă e vorba de absența reclamantei de la program în acest interval sau faptul că nu și-a îndeplinit toate sarcinile de serviciu prevăzute în tot acest timp.
De asemenea, “comportamentul neadecvat” nu este detaliat, neputându-se identifica acele fapte care au determinat un astfel de comportament.
Întrucât decizia contestată nu cuprinde niciun fel de descriere a faptei, simpla trimitere la un referat, care nici acela nu poate lămuri instanța asupra abaterii reținută în sarcina salariatului, nu este suficientă pentru a răspunde cerințelor art. 268 Codul muncii.
Prin urmare, criticile recurentei sunt nefondate în totalitate.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a constatat nulitatea deciziei, urmând ca această hotărâre să fie menținută ca legală și temeinică în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtaCOMPANIA DE NAVIGAȚIE MARITIMĂ SA, cu sediul în C, Port, Poarta 2, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1779 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu intimata reclamantăG, domiciliată în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/14.04.2008
gref. –
2 ex./14.04.2008
