ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2104/R/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta, și, respectiv de pârâta INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței civile nr. 725 din 6 iunie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat și reprezentanta pârâtei recurente SC Internațional SRL, , lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 octombrie 2008, prin registratura instanței, reclamanta recurentă a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de pârâta recurentă SC Internațional SRL, înmânându-se un exemplar reprezentantei pârâtei recurente SC Internațional SRL.
De asemenea, se constată că la data de 14 octombrie 2008, prin registratura instanței, pârâta recurentă SC Internațional SRL a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de reclamanta recurentă, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantei recurente.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea propriului recurs așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei recurente SC Internațional SRL la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a depus la dosar chitanța justificativă a cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtei recurente SC Internațional SRL solicită respingerea recursului declarat de reclamanta recurentă ca netemeinic și nefondat, pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. De asemenea, solicită admiterea propriului recurs, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a cererii reconvenționale, cu consecința obligării reclamantei recurente și la plata sumei de 8.698, 01 lei, reprezentând prejudiciul cauzat societății pe care o reprezintă. Totodată, solicită admiterea cererii în ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 4.601, 24 lei, întrucât au fost solicitate și dovedite la Tribunalului Maramureș, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea recursului declarat de pârâta recurentă SC Internațional SRL ca nefondat, susținând concis motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.725 din 06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș (dosar nr-), a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă INTERNAȚIONAL SRL O în contradictoriu cu reclamanta pârâtă și, în consecință, a fost obligată reclamanta pârâtă la plata către pârâta-reclamantă internațional SRL O la plata sumei de 2.165,89 lei cu titlu de prejudiciu, actualizată în raport cu rata inflației la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în rejudecarea fondului cererii reconvenționale, că, potrivit îndrumarului deciziei de casare, este necesară întocmirea unei noi expertize.
În speță s-a invocat de către pârâta reconvențional, prin reprezentant, excepția lipsei de interes a pârâtei reclamante SC Internațional SRL, motivat de faptul că decizia de imputare nr. 179/13.01.2006 constituie titlu executoriu la data emiterii acesteia.
Tribunalul a constatat că respectiva decizie nu constituie titlu executoriu la data emiterii acesteia. Potrivit art. 164 din Legea nr. 53/2003, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului era scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin urmare, tribunalul a respins ca nefondată excepția invocată.
În ce privește fondul cauzei, potrivit expertizei întocmite în cauză de către d-na expert, se constată că gestionara se face efectiv vinovată și intră în răspunderea acesteia suma de 2.165,89 lei.
Această sumă se compune din 1.643,61 lei + TVA, adică 1.955,89 lei.
Diferența până la 2.165,89 lei, adică suma de 210 lei reprezintă reducerea de preț la două produse la care s-a aplicat reducere de preț: vopsea lavabilă și.
Experta apreciază că prejudiciul societății este de 10.421 lei, însă arată că suma de 6.136,48 lei + TVA de 19%, adică 7.402,41 lei reprezintă marfă expirată, care nu este imputabilă gestionarului. Și aceasta pentru că nu gestionarul a decis să se majoreze prețul la mărfurile fără mișcare. Conducerea deținea informația existenței stocurilor cu mișcare lentă și nu a luat nici o măsură înainte de atingerea termenului de valabilitate la mărfurile care face obiectul imputării, cu excepția pozițiilor arătate mai sus.
Pentru produsele la care s-a aplicat majorare de preț sau pentru care nu s-a luat nici o măsură de către conducere, nu poate fi reținută vinovăția gestionarului.
Capetele de stoc identificate în valoare de 977,18 lei nu pot fi considerate pagubă și nu pot face discuția imputării, având în vedere că au rămas în continuare în gestiunea celui care a urmat reclamantei.
Cheltuieli de judecată nu s-au acordat, nefiind solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de pârâta s-a solicitat modificarea sentinței în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin sentința civilă nr.725 din 06.06.2008 a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de intimată actuala pârâtă fiind obligată la plata sumei de 2165.89 lei din totalul de 10.465,14 lei solicitat de intimată.
Cu toate că cererea reconvențională a fost admisă doar în parte, pentru o sumă de aproape cinci ori mai mică decât cea solicitată reclamanta reconvențională nu este obligată la plata cheltuielilor de judecată ale actualei pârâte. Tribunalul a reținut că aceste cheltuieli nu au fost solicitate, însă la ultima ședință de judecată actuala pârâtă, prin reprezentant, a depus la dosarul cauzei chitanțe și a solicitat expres obligarea reclamantei reconvenționale la plata cheltuielilor de judecată. Într-adevăr, intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată, de aici izvorând, probabil, confuzia. Cheltuielile de judecată ale actualei pârâte au fost considerabile, constând în onorariul avocațial justificat cu chitanțele depuse la dosar, atât pentru reprezentare în fața Tribunalului Sălaj, în rejudecare, cât și pentru reprezentare în fața Tribunalului Maramureș, după transpunerea cauzei, onorariile expertului contabil, care în expertiză și în completarea de expertiză a cuprins și obiective legate de cererea reconvențională.
În mod greșit instanța a reținut că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Chiar dacă s-a omis consemnarea în încheierea din 02.06.2008 a cererii actualei pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, depunerea chitanțelor la dosar la acest din urmă termen de judecată nu poate fi interpretată ca o renunțare la dreptul de a primi plata cheltuielilor ocazionate de proces.
Prin recursul declarat de reclamanta Internațional SRL s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a cererii reconvenționale și a obligării pârâtei reconvenționale la plata sumei de 4.601,24 lei cheltuieli de judecată la fond, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului, s-a arătat, referitor la mărfurile cu termen de garanție expirat că apariția acestora în gestiunea intimatei se datorează modului defectuos în care aceasta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. Din rulajul prezentat pentru fiecare produs ce figurează în lista cu mărfuri expirate rezultă cu claritate că acele mărfuri nu erau greu vandabile sau cu vânzare lentă, și totodată rezultă că fosta gestionară nu a rulat mărfurile în ordinea cronologică a intrării în gestiune.
În cazul produselor cu o singură intrare în gestiunea intimatei, respectiv în cazul produselor sapicolor 10, vernil, gasbeton, satin, sapicolor, de, se poate observa foarte clar că acestea au intrat în gestiunea d-nei cu mult înainte de a expira (data intrării rezultă din fișa produsului, iar data expirării a fost constatată de către expertul cu ocazia verificării mărfurilor). Cu privire la aceste produse este foarte clar că fosta gestionară, în mod neglijent nu a solicitat returnarea sau reduceri de preț pentru a evita expirarea termenului de valabilitate.
În cazul mărfurilor cu rulaj semnificativ, precum maro, interior sapicolor 15, alb, sapicolor 5, în situația în care fosta gestionară ar fi rulat mărfurile în ordinea cronologică a intrării lor cu siguranță nu ar fi existat mărfuri cu termen de garanție expirat, cu atât mai mult cu cât aceste produse au fost foarte solicitate de clienți.
Așa cum rezultă fin fișa de rulaj a fiecărui produs pentru perioada 2002 – 2005 acestea au intrat în gestiunea pârâtei reconvenționale cu diferite prețuri.
Referitor la produsul s-a făcut dovada că acesta a avut prin faptul că s-a vândut la depozitul din O, conform facturilor fiscale depuse în probațiune. Intimata ar fi trebuit să refuze primirea acestora în cazul în care nu ar fi avut traducere sau să solicite primirea traducerii. Având în vedere că produsul intrat în gestiune în 01.02.2002 și a expirat la 28.08.2005 relevă modul necorespunzător în care fosta gestionară și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
Astfel, cauzele care au determinat apariția mărfurilor cu termen de garanție expirat în gestiunea intimatei sunt: nerularea mărfurilor în ordinea cronologică a intrării lor în gestiune, solicitarea parțială de către fosta gestionară de returnări de mărfuri care se apropiau de expirare, de reduceri de preț sau vânzări cu promoție.
Având în vedere cauzele care au determinat apariția mărfurilor cu termen de garanție expirat, ținându-se cont de fișele de rulaj pentru mărfurile găsite cu termen de garanție expirat, de atribuțiile din fișa postului și de răspunsurile intimatei la interogatoriu se poate stabili cu claritate că vinovată de cauzarea acestui prejudiciu societății este, fosta gestionară.
Referitor la capetele de stoc, acestea au apărut în gestiunea intimatei tot datorită modului defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. S-a dovedit faptul că au avut loc acțiuni de reducere de preț pentru mărfurile în cantități mici, aceste acțiuni având loc la solicitarea gestionarei, fie direct, fie prin intermediul șefului de la punctul de lucru. cunoscând cel mai bine situația mărfurilor din gestiunea sa, putea solicita pentru mărfurile în cantități mici completarea stocului de marfă. Având în vedere că prin neglijența în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu au apărut capetele de stoc, s-a solicitat obligarea fostei gestionare la plata sumei de 977,17 lei.
În condițiile în care concluziile unui raport de expertiză sunt vădit neîntemeiate instanța trebuia să le respingă.
Conform raportului de contraexpertiză întocmit de d-na raport pe care Tribunalul Maramureș și-a întemeiat soluția, gestionarul nu are obligația de a se îngriji de calitatea mărfurilor din gestiune, astfel încât să se evite apariția mărfurilor cu termen de garanție expirat, această atribuție revenindu-i conducerii care deține informația existenței stocurilor cu mișcare lentă.
Tribunalul Maramureș nu a avut în vedere atribuțiile de serviciu ale d-nei prevăzute în fișa postului “gestionarul are obligația de a lua măsuri ca pe toată perioada de păstrare a bunurilor să se evite degradarea, alterarea, furtul sau distrugerea bunurilor” și sarcinile specifice postului de gestionar, prevăzute de Legea nr.22/1969.
S-a invocat și că Tribunalul Maramureș nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privitor la plata sumei de 442,75 reprezentând contravaloarea facturii nr.-/29.11.2005, care a fost întocmită și semnată de intimată, însă SRL, pentru care s-a emis factura, contestă primirea mărfii. Întrucât din cuprinsul facturii rezultă că datele societății cumpărătoare trecute pe factură nu coincid cu datele reale, factura fiind semnată și întocmită de intimată, consideră că aceasta este vinovată de cauzarea acestui prejudiciu motiv pentru care solicită obligarea și la plata contravalorii facturii mai sus menționate.
Prin sentința atacată contrar realității și documentelor existente la dosarul cauzei, instanța reține că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei reconvenționale la plata cheltuielilor ocazionate de proces, respectiv a sumei de 4.601,24 lei cheltuieli pentru care s-au depus documentele justificative la dosar.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Recursul declarat de pârâta reconvențională cu privire la cheltuielile de judecată este nefondată.
Astfel, pârâta recurentă nu este îndreptățită să primească cheltuieli de judecată, deoarece ea este partea care a căzut în pretenții în sensul art.274 pr.civ. ca urmare a admiterii cererii formulate de reclamantă. Contrar susținerilor sale, nu există temei legal ca, în caz de admitere parțială a acțiunii reclamantul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în realitate art.274 pr.civ. nefăcând nicio distincție în acest sens.
Recursul declarat de reclamanta internațional SRL este întemeiat în parte.
Astfel, prejudiciul imputat pârâtei, în cuantum de 10.421,15 lei se compune din suma de 7302,41 lei reprezentând mărfuri cu termen de garanție expirat; din suma de 1.162,85 lei reprezentând capete de stoc și din suma de 1.955,89 lei reprezentând lipsă în gestiune.
De asemenea, s-a solicitat în mod separat obligarea pârâtei la plata sumei de 442,75 lei reprezentând contravaloarea facturii seria – nr.-/29.11.2005.
În acest context, Curtea reține că reclamanta a formulat recurs cu scopul de a recupera de la pârâtă diferența dintre pretinsul prejudiciu total de 10.421,15 lei și suma acordată de către prima instanță respectiv de 2165,89 lei, precum și, în mod distinct suma de 442,75 lei, contravaloarea facturii, astfel încât controlul judiciar urmează să se realizeze, conform principiului disponibilității, numai în privința sumelor neacordate prin hotărârea recurată.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză s-a concluzionat că suma de 6.136,48 lei +TVA de 19% (în total 7302,41 lei) reprezintă marfă expirată nefiind imputabilă pârâtei depășirea termenului de valabilitate a mărfii.
Curtea observă în acest context că pretențiile formulate de reclamantă nu sunt întemeiate sub aspect probator pe dovezile scriptice, pe care avea obligația să le depună conform regulii prevăzute de art.287 Codul muncii, constatând astfel că lipsesc înscrisurile în funcție de care se putea stabili vinovăția pârâtei în neluarea măsurilor necesare pentru evitarea expirării termenului de garanție, respectiv lista produselor cu mișcările din depozit (pentru compararea termenului de staționare în depozit până la livrarea în magazin), organigrama societății (pentru identificarea compartimentului revizor de gestiune); fișa postului de revizor de gestiune, hotărârea Consiliului de Administrație privind aprobarea trecerii pe costuri până la un anumit plafon a mărfurilor degradate neimputabile (inerente în comercializarea unor mărfuri), comenzile depuse de gestionar, pentru aprovizionarea cu mărfuri a căror termen de garanție era aproape expirat; lista cuprinzând termenele de garanție ale acestor produse.
Prin urmare nu se poate stabili cu certitudine că prejudiciul suferit de reclamantă se datorează conduitei culpabile a pârâtei deoarece prezumția răspunderii sale pentru lipsa în gestiune nu poate fi extinsă și la celelalte prejudicii.
Tot astfel și prejudiciul imputat pârâtei cu titlu de capete de stoc nu poate fi considerat produs prin încălcarea de către aceasta a obligațiilor sale de serviciu, pentru aceleași motive reținute anterior, cu atât mai mult cu cât aceste capete de stoc au rămas în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră în acest sens că angajatorul este cel care suportă riscurile ce decurg din neîntocmirea sau necomunicarea documentelor necesare pentru stabilirea cu certitudine a prejudiciului și a persoanei vinovate.
Cu toate acestea, este întemeiată critica recurentei referitoare la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra prejudiciului constând în contravaloarea facturii seria – nr.-/29.1.2005 în cuantum de 442,75 lei, solicitată de reclamantă în mod distinct.
Omisiunea menționată are semnificația unei necercetării a fondului sub acest aspect, pe care instanța de recurs nu o poate complini în această etapă procesuală având în vedere necesitatea respectării dublului grad de jurisdicție, cât și imposibilitatea efectuării de verificări asupra unei copii ilizibile a facturii (29 dosar nr.481/2006 al Tribunalului Sălaj ).
Prin urmare, Curtea de Apel va admite în parte în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. recursul reclamantei, va casa parțial sentința sub aspectul cererii având ca obiect plata sumei de 442,75 lei pe care o va trimite spre rejudecare Tribunalului Maramureș.
În rejudecare, prima instanță, în temeiul art.315 alin.1 pr.civ. se va pronunța asupra acestei cereri și, în funcție de soluția pronunțată, va dispune și asupra cuantumului cheltuielilor de judecată cuvenită reclamantei, în măsura admiterii pretențiilor, deoarece instanța de recurs nu are posibilitatea de stabili cuantumul acestor cheltuieli în condițiile omisiunii soluționării unui capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta.
Admite în parte recursul declarat de reclamanta INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței civile nr.722 din 06.06.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte cu privire la cererea având ca obiect plata sumei de 442,75 lei și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Maramureș.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – —
GREFIER
Red./
3 ex./27.11.2008
