ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.211
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
– – –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de intimata SC SA – SUCURSALA, cu sediul în,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1590 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în Târgoviște, str. -,.59,.B,.12, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 30 ianuarie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de intimata SC SA – Sucursala, împotriva sentinței civile nr. 1590 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Contestatorul a chemat în judecată pe intimata SA – Sucursala, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 108 din data de 1 august 2008 emisă de aceasta, prin care a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pe luna iulie 2008 și restituirea sumei reținute.
În motivare contestației, petentul a arătat că la data de 26 aprilie 2008 fost anunțat telefonic de către maistrul principal despre faptul că a observat niște urme de ulei suspecte în încăperea unde își avea echipamentul de lucru și fiind o zi liberă l-a îndrumat să se adreseze șefului de tură sau dispecerului, în zilele libere conducerea operativei fiind organizată de către dispecerul șef tură pe centrală.
După aproximativ o oră a verificat personal aspectele semnalate, în prezența șefilor din turele precedente și a ajuns la concluzia că nu există urme de violare a încuietorilor și alte indicii că ar fi pătruns în acea încăpere persoane străine, acele urme provenind de la depozitarea pe pardoseala încăperii a unor piese.
La ședința operativă din 5.05.2008 a anunțat conducerea unității și despre faptul menționat, stabilind împreună cu directorul și consilierul juridic să solicite sprijinul poliției în vederea cercetării unei posibile pătrunderi a unor persoane străine în încăpere, concluziile fiind prezentate de către lucrătorul de poliție conducerii unității. După o lună, ca urmare a unor disensiuni între conducere și sindicatul din care face parte reclamantul, directorul i-a cerut un raport despre evenimentul menționat fără însă să-i dea o dispoziție scrisă în acest sens, fiind nevinovat de acuzațiile ce i se aduc, întrucât nu i s-a dat o dată la care să întocmească vreun raport și acesta nu era necesar întrucât nu s-a întâmplat nimic. S-a invocat și excepția tardivității emiterii deciziei, la mai mult de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință de către angajator a presupusei abateri disciplinare.
S-au anexat, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr.108/1.08. 2008, fișa postului, decizia nr.96/7.07.2008, adresele nr.5526/4.07.2008 și nr.6663/18.08.2008, nota explicativă din 4.07.2008.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, întrucât salariatul cu intenție nu a respectat dispoziția conducerii sucursalei de a informa cu privire la eveniment, deși are obligația de a se subordona conducătorilor ierarhici.
S-au anexat în copie:decizia contestată, procesul – verbal al comisiei de cercetare disciplinară, raport întocmit la intrarea în tură la 26 04 2008, declarațiile numiților, și, nota explicativă a reclamantului, adresa nr.12/2.06.2008 a directorului unității.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată respins excepția tardivității emiterii deciziei invocată de contestator, a admis contestația, a anulat decizia nr.108 din data de 1 august 2008 emisă de pârâtă și a dispus restituirea sumei reprezentând reducerea cu 10% a salariului contestatorului. De asemenea, prin aceeași sentință s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția tardivității emiterii deciziei, invocată de contestator, că aceasta urmează a fi respinsă, întrucât din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă momentul luării la cunoștință despre fapta ce se pretinde a fi abatere disciplinară, de către conducerea unității, menționându-se de către reprezentantul acesteia că în repetate rânduri i s-a solicitat reclamantului întocmirea unui raport de către director, astfel că fapta este una continuă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că nu a existat din partea directorului unității o dispoziție scrisă, prin care contestatorul să fie obligat să descrie evenimentul produs la data de 25 spre 26 aprilie 2008 și care să cuprindă un termen expres de finalizare a acestuia, astfel că nu se poate constata comiterea vreunei abateri disciplinare constând în nesubordonarea contestatorului față de conducerea unității, cu încălcarea prev. art.5 pct.1 lit. a din CCM, și ale art.5. pct.10 și 5.2.1 din Regulamentul Intern, cu atât mai mult cu cât exista un raport întocmit la data de 26.06.2008 de către șeful de tură în care s-a consemnat că contestatorul a la fața locului împreună cu salariații, și,
efectuând un control la instalația electrică, neexistând nici o suspiciune de furt, care să facă obiectul unor cercetări penale.
Împotriva acestei sentințe, intimata în contestația a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit a fost anulată decizia de sancționare atâta vreme cât contestatorul a săvârșit o abatere disciplinară constând în neîndeplinirea unei dispoziții date de conducerea unității, dispoziție care viza informarea cu privire la posibilitatea producerii unui furt din incinta unității.
recurenta că, deși nu a fost dată o dispoziție scrisă, existența ordinului de a întocmi informarea a fost probată, în acest sens existând și recunoașterea contestatorului făcută chiar prin contestația cu care a investit instanța de judecată.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a temeiurilor de casare prev. de art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Contestatorul are calitatea de șef secție electrică la SC SA – Sucursala, calitate în care a fost informat despre posibilitatea producerii unui furt de la Stația de compresoare în noaptea de 25 spre 26 aprilie 2008, astfel cum este consemnat în raportul aflat la fila 27 – dosar fond, raport care consemnează și sustragerea unor contacți de cupru la întrerupătorii depozitați în cadrul secției.
Din probatoriile administrate în cauză nu rezultă că ulterior producerii evenimentului contestatorul ar fi luat măsurile care se impun cu ocazia acestor evenimente, respectiv: inventarierea subansamblelor și a pieselor de la locul unde s-a presupus că a avut loc un furt și sesizarea conducerii unității în vederea luării măsurilor legale.
Mai mult decât atât, contestatorul nu și-a respectat obligația de informare a conducerii unității nici în momentul în care a primit o dispoziție în acest sens, sub acest aspect Curtea reținând că nu era necesară o adresă scrisă în acest sens, ordinul verbal fiind suficient, el nefiind de fapt contestat de către petiționar pentru a se pune problema probei acestui ordin.
Sub aceste aspect, Curtea urmează să constate că în mod greșit tribunalul a reținut că era necesar un ordin scris pentru a se putea face dovada săvârșirii abaterii în condițiile în care este cunoscut faptul că regula în materia executării sarcinilor de serviciu o constituie ordinul verbal, dispoziția scrisă fiind întocmită numai atunci când această cerință de formă este impusă de lege, regulamente ori contractele individuale sau colective de muncă.
În acest context este limpede că petiționarul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiunile de serviciu, refuzul acestuia de a întocmi un raport cu privire la incidentul din 25 spre 26 aprilie 2008, întrunind elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, astfel că în mod corect acestuia i-a fost aplicată sancțiunea reducerii salariului cu 10% pe o lună prin Decizia nr.108/2008.
Față de aceste considerente în temeiul art. 312 pr.civilă Curtea va admite recursul și ca modifica în întregime sentința în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimata SC SA – SUCURSALA, cu sediul în, -, județul P, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în Târgoviște, str. -,.59,.B,.12, județul D, și în consecință;
Modifică în tot sentința civile nr. 1590 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și pe fond respinge contestația ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
– – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red. AB/DV
3 ex/25.02.2009
f- – Tribunalul Dâmbovița
