Contestație decizie de sancționare. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Tg Mures


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 212/

Ședința publică din 25 februarie 2009

Completul compus din:

– Președinte

– Judecător

– Judecător

Grefier –

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Acord, cu sediul în T M,-, județul M, în numele membrului de sindicat, împotriva sentinței civile nr.1770 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns reprezentantul reclamantului recurent Sindicatul Acord, și reprezentantul pârâtei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, consilier juridic. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.

Reprezentantul reclamantului recurent depune răspuns la întâmpinare, pe care îl comunică și reprezentantului pârâtei intimate.

Reprezentanții părților declară că nu au cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii. Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Precizează, totodată, că Regulamentul privind organizarea și funcționarea comisiei de disciplină la nivelul unităților de asistență socială, la care face referire reclamantul în cuprinsul cererii de recurs, nu e aplicabil în unitatea lor și, de altfel, în niciun județ din țară.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 1770/23 octombrie 2008, Tribunalul Mureșa respins acțiunea formulată de reclamanta, prin reprezentant legal Sindicatul Acord T M în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că dispoziția nr. 720/25 iulie 2008, prin care reclamanta a fost sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, în temeiul art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, este legală, în contextul în care, din concluziile anchetei disciplinare efectuate în cauză, rezultă fără echivoc că aceasta a încălcat atribuțiile stabilite în fișa postului, la pct. 9 Capitolul I lit. a – nu a respectat și promovat cu prioritate interesul superior al minorilor asistați, lit. e – nu a asistat copiii în exercitarea și realizarea drepturilor lor, lit. f – nu a respectat demnitatea copilului și pct. 9 Capitolul II lit. u – nu a sesizat în scris orice accident, incident, suspiciune de abuz.

Reclamanta a declarat recurs împotriva hotărâri menționate, prin reprezentant legal Sindicatul ACORD T M, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În cuprinsul memoriului de recurs s-a arătat că dispoziția de sancționare atacată este lovită de nulitate, deoarece nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă, prima instanță ignorând, prin soluția adoptată, prevederile art. 268 alin. 2 lit. a și c din Codul muncii.

S-a mai susținut că nelegalitatea sancțiunii aplicate derivă și din modul defectuos în care s-a desfășurat cercetarea disciplinară, în contextul în care sesizarea care a stat la baza întrunirii comisiei de disciplină viza comportamentul neadecvat față de copiii asistați a soțului reclamantei, iar nu al acesteia. Prin urmare, s-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 267 alin.1 și 2 din Codul muncii.

În fine, recurenta a invocat ignorarea prevederilor Regulamentului privind organizarea și funcționarea comisiei de disciplină la nivelul unităților de asistență socială, în sensul că, potrivit dispozițiilor art. 4, comisia de disciplină ia hotărâri cu 2/3 din voturile exprimate, or, în cauză această cerință nu a fost respectată. Prin urmare, făcând trimitere la dreptul comun, respectiv la decizia majorității simple, prima instanță a refuzat să dea eficiență prevederilor art. 263 alin.2 din Codul muncii.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a susținut legalitatea hotărârii atacate, implicit a dispoziției de sancționare disciplinară a reclamantei.

Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că va fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin Dispoziția nr. 720/25 iulie 2008, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, prin director general, a aplicat reclamantei – încadrată ca îngrijitor – cuplu parental la Casa de tip familial nr. 6 de M – sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, în baza art. 264 alin.1 lit. f din Codul muncii, începând cu data de 1 august 2008.

Din cuprinsul considerentelor menționatei dispoziții rezultă că reclamanta a încălcat următoarele atribuții/sarcini prevăzute în fișa postului:

– respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului – punctul 9 Cap. I, lit. a; asistarea copiilor în realizarea și exercitarea drepturilor lor – punctul 9 Cap. I, lit. e; respectarea demnității copilului – punctul 9, Cap. I, lit. f; – sesizarea în scris orice accident, incident, suspiciune de abuz – punctul 9 Cap. II, lit. u;

– scoaterea alimentelor din casă cu destinația familiei dânsei, fapt semnalat în raportul nr. 15.502/08.07.2008, astfel încălcându-se prevederile de la art. 12 alin.4 și 9 potrivit cărora se interzice angajaților “să sustragă din unitate mijloace sau materiale ale acesteia” și “înstrăinarea sau înlocuirea oricăror bunuri date în folosință sau păstrare”;

– organizarea defectuoasă a programului copiilor, neoferind alternative de petrecere a timpului liber, astfel încălcându-se sarcina de serviciu prevăzută în fișa postului la punctul 9 Cap. II, lit. t “asigură copiilor oportunități multiple de petrecere a timpului liber, de recreere și socializare, care contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, socială și emoțională a lor”;

– interzicerea accesului copiilor în cămara casei prin încuierea acesteia, prin interzicerea accesului la frigider, la meniul săptămânal al copiilor, încălcându-se astfel atribuțiunea generală prevăzută în fișa postului la punctul 9 Cap. I, lit. j “promovarea unui model familial de îngrijire a copilului”.

S-a mai consemnat că aplicarea sancțiunii disciplinare a fost urmarea analizei Raportului nr. 15.622/18.07.2008 al Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, constituită în baza Dispoziției nr. 153/25.02.2008, pentru verificarea faptelor sesizate de preotul – inspector asistență socială, prin adresa nr. 14.203, referitor la cuplul parental și. ( filele 3 – 6 dosar fond ).

Potrivit dispozițiilor art. 267 alin.1 și 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin.1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, în care scop salariatul va fi convocat în scris, precizându-se obiectul,data, ora și locul întrevederii.

În speță, prin adresa nr. 14499/27.06.2008, pârâta – prin președintele comisiei de disciplină – a convocat ” parental ” pentru data de 08.07.2008, orele 10, la sediul Casei de tip familial nr. 6 de M, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile cu privire la “atitudinea și limbajul folosit față de copiii din casă, fapt semnalat la sediul M de către domnul prin sesizarea nr. 14.203/23.06.2008”. Prin același convocator, soții au fost invitați să prezinte “toate motivațiile și dovezile” pe care le consideră necesare în elucidarea aspectelor semnalate ( fila 7 dosar fond ).

Prin urmare, din cuprinsul actului de convocare menționat rezultă fără echivoc faptul că obiectul cercetării disciplinare consta în verificarea aspectelor sesizate de preotul -. Or, prin adresa nr. 14.203/23.06.2008, acesta din urmă semnala un eveniment la care a asistat în data de 21.06.2008, când soțul reclamantei, aflându-se în stare de ebrietate, l-ar fi jignit pe unul dintre copiii aflați în grija cuplului parental.

În acest context, este evident că cercetarea disciplinară a reclamantei, cu referire la alte fapte decât cele indicate în actul de sesizare, este nelegală, prin prisma încălcării dreptului la apărare garantat de art. 267 alin.4 din Codul muncii. Pe de altă parte, din ansamblul dispozițiilor art. 267 alin.1-3 rezultă că obiectul cercetării disciplinare trebuie să se rezume la abaterea menționată în actul de convocare, audierea neputând fi extinsă la alte fapte și, în niciun caz, la alte persoane, cum s-a procedat în speță.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că dispoziția de sancționare disciplinară a reclamantei este – prin prisma dispozițiilor legale evocate – lovită de nulitate absolută, împrejurare care face de prisos examinarea celorlalte critici aduse prin memoriul de recurs.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul dedus judecății și, modificând integral sentința atacată, va admite acțiunea reclamantei și va anula dispoziția de sancționare disciplinară a acesteia, dispunând, totodată, în baza prevederilor art. 78 din Codul muncii, reîncadrarea în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând salariul nerealizat de la data concedierii abuzive, actualizate cu indicele de inflație până la data efectivei reîncadrări.

În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de Sindicatul Acord T M, cu sediul în T M,-, județul M, în numele membrului de sindicat, împotriva Sentinței civile nr.1770/23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

Modifică în tot hotărârea atacată.

Admite acțiunea formulată de reclamanta, prin reprezentant legal Sindicatul ACORD T M și, în consecință:

Anulează dispoziția nr. 720/25.07.2008 emisă de directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului

Obligă pârâta la reîncadrarea reclamantei în funcția deținută anterior și la plata despăgubirilor reprezentând salariul nerealizat din 01.08.2008 până la data reîncadrării efective.

Sumele de mai sus vor fi actualizate cu indicele de creștere al prețurilor de consum.

Irevocabilă.

Pronunțată azi, 25 februarie 2009, în ședință publică.

Red.

Tehnored.

2 exp./01.04.2009

Jud.fond.;

Asist.jud.; –