Contestație decizie de sancționare. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 222/R/2008

Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu

JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia

GREFIER:

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1093 din 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta SC UNIVERSAL M SA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante, , care depune împuternicire la dosar și reprezentantul intimatei-pârâte, avocat G, care depune împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 18.01.2008, de către recurenta-reclamantă, precizare la motivele de recurs.

Reprezentatul recurentei-reclamante învederează faptul că reclamantul și-a dat acordul de a fi reprezentat în instanță de Sindicatul Lucrătorilor din Comerț

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru motivele arătate în memoriul de recurs depus la dosar.

Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civile atacate, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial, arătând că în fața instanței de fond reclamanta nu a solicitat încuviințarea de probe.

Reprezentantul intimatei-pârâte prezintă spre vedere chitanța seria -, nr. 47/13.01.2008, reprezentând onorariu avocațial.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 1093 din 15 oct. 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC UNIVERSAL M SA, având ca obiect contestația deciziei de sancționare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că rin p. contestația formulată reclamanta a solicitat anularea deciziei de sancționare nr. 8/9.07.2007 emisă de pârâtă învederând dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii.

În motivarea cererii sale, arată că în data de 29.06.2007, după orele 10,00 s-a deplasat la toaletă 2 minute, la etaj, deoarece în curtea magazinului în preajma porții unde își desfășoară activitatea nu este toaletă, rugând-o pe colega sa Gretie să-i țină locul cât lipsește. În acest interval a apărut dna director.

Pentru faptul că nu a fost la post a fost sancționată cu reducerea salariului de bază cu 10% timp de 3 luni, în decizia de sancționare nr.8/9.07.2007, arătându-se că reclamanta și-a părăsit locul de muncă fără acordul șefului său direct, situație în care a încălcat dispozițiile punctului 6.2.17 din Regulamentul de Ordine Interioară.

Potrivit referatului nr. 1.100 din 29.06.2007 întocmit de directorul general al societății rezultă că reclamanta nu este la prima abatere de acest gen întrucât și la alte verificări și controale efectuate s-a constatat că aceasta nu era la locul de muncă, motiv pentru care a mai fost sancționat.

Reclamanta a fost invitată în fața comisiei de disciplină prin înștiințarea nr. 1105 din 29.06.2007. Prin declarația dată în fața comisiei de disciplină, reclamanta a recunoscut că în data de 29.06.2007, între orele 10-11 lipsit de la locul de muncă.

Având în vedere că pentru astfel de abateri reclamanta a mai fost sancționată instanța a apreciat că măsura luată de pârâtă este întemeiată, motiv pentru care a respins contestația reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinței nr.1093/2007 și rejudecarea pe fond a cauzei.

În motivarea recursului arată că decizia de sancționare nr. 8/09.07.2007 emisă de către pârâtă nu întrunește condițiile de formă cerute de art. 268 alin. 2 lit. c muncii, pentru care sancțiunea impusă de legiuitor este nulitatea absolută.

Arată că instanța a reținut în mod greșit că a părăsit locul de muncă, deoarece a plecat timp de 2 minute la toaletă, deoarece aceasta nu există în incinta magazinului, timp în care a încredințat poarta colegei sale Greție.

În cererea introductivă a solicitat audierea acestei martore dar instanța nu a încuviințat această probă, deși această probă era necesară deoarece s-ar fi stabilit cu exactitate vinovăția sau nevinovăția reclamantei.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:

Prin completarea acțiunii depusa la 17.09.2007, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 58 de lei reprezentând suma reținută din retribuția lunii august (pct. 2 de la fila 11 dosar fond) și cu toate acestea prima instanță nu s-a pronunțat asupra celor solicitate.

Astfel, prima instanță nu a făcut nici o referire nici în dispozitiv și nici în considerente cu privire la acest capăt de cerere.

Constituie încălcare a prevederilor art. 129 din Codul d e procedura civilă, omisiunea instanței de judecata de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere formulate, care atrage desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În atare situație, se constată că sentința a fost dată fără ca tribunalul să fi intrat în cercetarea fondului în privința sumei de 58 de lei reprezentând suma reținută din retribuția lunii august, nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de acțiune

Apoi, cu privire la acțiunea formulată inițial și precizată ulterior (pct. 1 de la fila 11 dosar fond), potrivit art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă udecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, de a pronunța respectiva hotărâre.

Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar, astfel ca instanța pronunță o soluție netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedura civilă, este supusă casării.

Contrar acestor dispozițiuni, instanța de fond, deși, în cauza, în susținerea acțiunii, reclamanta a făcut referire la apărări și probe, a omis sa le analizeze și să arate motivele pentru care pune sau nu temei pe acestea, sau de ce nu le admite ori nu administrează probele solicitate, astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient.

Sub acest aspect, este de observat ca, în considerentele sentinței, în afară de faptul că se arata, doar actele care au fost depuse la dosar de către părți și se reda conținutul acțiunii și al întâmpinării, nu s-a răspuns motivat, cu referire la probe, dacă apărările reclamantei sunt întemeiate și nu analizează dacă decizia atacată conține toate elementele prevăzute imperativ de art. 268 Codul muncii.

Evident, în contextul dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civilă, modificat, instanța era obligată sa facă aprecieri cu privire la susținerile părților, inclusiv ale reclamantei, care a invocat anumite apărări la care instanța nu a răspuns.

Codul d e procedura civilă consacra principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie sa fie motivată. Aceasta dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie sa inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori sa arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-

Sub acest aspect prevederile art. 261 pct. 5 din Codul d e procedura civilă au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii pentru ca, fără arătarea motivelor și a dovezilor, soluția pronunțată este netemeinica.

Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1093 din 15.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr- și va trimite cauza în rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere, probele și apărările reclamantei, dacă decizia atacată conține toate elementele prevăzute imperativ de art. 268 Codul muncii și a motiva hotărârea ce se va pronunța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1093 din 15.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

– – — – –

de, dactilografiat de Sz.

În 2 ex. la data de 08.02.2008

Judecător fond -, – Tribunalul Maramureș