ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 226/R/2010
Ședința publică din 1 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
– –
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta BANCA TRANSILVANIA SA împotriva sentinței civile nr. 2598 din 09 noiembrie 2009 Tribunalului Sălaj pronunțate în dosar nr-, privind și pe intimata, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs depuse la dosar, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
La data de 25 ianuarie 2010, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatei reclamante, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
La data de 09.11.2009, prin sentința civilă nr. 2598/2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a respins ca lipsită de obiect contestația formulată de contestatoarea, împotriva deciziei nr. 48/11.09.2009 emisa de intimata Banca Transilvania SA C, respectiv sucursala Za B ăncii Transilvania C, constatând faptul ca această decizie a fost revocată prin decizia nr. 63/26.10.2009 emisă de aceeași intimata.
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 1000 de lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
S-a reținut că decizia contestata de către contestatoare a fost revocata, după cum reiese și din situația din înscrisurile de la dosar.
Obiectul cererii de chemare în judecată este un element esențial de individualizare al acțiunii.
Prin obiect al cererii, în sensul dispozițiilor art. 112 pct. 3.proc.civ. se înțelege tocmai ceea ce se solicită de către reclamant, prin actul de investire al instanței, fiind un element necesar al dispozitivului hotărârii.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că, în temeiul prevederilor art. 82 (1) proc.civ. “orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților, ori după caz, denumirea și sediul lor și ale reprezentantului, obiectul cererii și semnătura”, constatându-se că contestația este lipsită de obiect.
Ca atare, contestația a fost respinsă ca rămasă fără obiect, dreptul pretins de către reclamantă fiind realizat.
În termen legal, a declarat recurs pârâta BANCA TRANSILVANIA SA, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii contestatoarei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Învederează faptul că hotărârea atacată este parțial nelegală, întrucât încalcă dispozițiile art. 275 cod de procedură civilă, datorită faptului că revocarea deciziei de sancționare echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor contestatoarei, iar această recunoaștere a survenit până la prima zi de înfățișare, astfel că nu are nici un fundament obligația privind plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă s-a opus admiterii recursului ( 8).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Reclamanta intimată a învestit prima instanță la data de 14.10.2009, cu o cerere privind anularea deciziei prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a avertismentului (decizia nr. 48/11.09.2009), cerere care în cursul judecății a rămas fără obiect ca urmare a faptului că societate pârâtă a dispus revocarea deciziei de sancționare menționată (decizia nr. 63/26.10.2009).
În acest context, se apreciază că, așa cum în mod corect a reținut și Tribunalul, cererea reclamantei privind obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată, obligația întemeindu-se pe culpa exclusivă a societății pârâte.
Nu pot fi primite susținerile recurentei pârâte referitoare la exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată ca urmare a recunoașterii pretențiilor reclamantei intimate până la prima zi de înfățișare, în condițiile în care prezentul demers juridic al reclamantei intimate este imputabil exclusiv recurentei, care avea posibilitatea să revoce decizia contestată anterior promovării acțiunii.
Se apreciază că nu se poate imputa reclamantei intimate promovarea acțiunii, respectiv cheltuielile de judecată nu se justifică să rămână în sarcina acesteia, în condițiile în care aceasta avea un termen legal de 30 zile în care putea să conteste decizia de sancționare.
A admite ipoteza potrivit căreia reclamanta ar fi trebuit să aștepte revocarea deciziei de către societatea intimată, iar numai în măsura în care aceasta nu s-ar fi manifestat în acest sens reclamanta să se adreseze instanței, ar echivala practic cu îngrădirea accesului la justiție, cu atât mai mult cu exercitarea acțiunii este legată de un termen imperativ.
Concluzionând că demersul în instanță al reclamantei este imputabil exclusiv societății pârâte și reținând că acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază tocmai pe elementul de culpă procesuală, Curtea reține că Tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel că, în conformitate cu art. 312 al.1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta BANCA TRANSILVANIA împotriva sentinței civile nr. 2598 din 09.11.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – – –
Red.DG/dact.MM
5ex./03.02.2010
Jud.fond: /
