ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 265/2009 –
Ședința publică din 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
– R – – JUDECĂTOR 3: Roman Florica
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în S M,-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S M cu sediul în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 1414 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă – lipsă, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale din 25.10.2008 emisă de Baroul Satu Mare – Cabinet individual, și reprezentanta intimatului pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S M, , în baza delegației nr. 2145/16.02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, după care:
Se comunică întâmpinarea cu reprezentantul recurentei reclamante, care depune la dosar copia notei explicative și a unei declarații, date de, a Hotărârii nr. 286/30.04.2008 a și informării medicului, din 14.02.2008. reprezentantei părții intimate un set din aceste înscrisuri.
Nefiind alte probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii reclamantei și anularea deciziei de sancționare, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial la fond și în recurs. Arată că în speță, reclamantei i-a fost aplicată sancțiunea doar în baza referatului făcut de un medic, care a arătat că nu i-au fost respectate dispozițiile, fără a se cerceta în concret starea de fapt și condițiile în care aceste dispoziții nu s-au respectat. Astfel, din înscrisurile depuse azi, se poate observa că o altă asistentă medicală a relatat situația diferit prin trei declarații date, față de care s-a făcut cercetarea și sancționarea reclamantei. Precizează că o cercetare prealabilă, în sensul de a se stabili neexecutarea sarcinilor de serviciu sau necomunicarea acestora celorlalți angajați, urmată de eventuala sancționare, nu s-a realizat în ce o privește pe reclamantă, măsura astfel luată fiind abuzivă.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Învederează că reclamanta, în calitate de asistentă medicală în cadrul spitalului intimat, a fost sancționată pentru neexecutarea sarcinilor de serviciu, după cercetarea efectuată de către Ordinul Medicali și din România, la sugestia căruia medicul a formulat acea informare asupra activității asistentelor. La luarea măsurii disciplinare a fost avută în vedere cercetarea efectuată de și două declarații ale altor asistente medicale, nu doar aceea a medicului. Neîndeplinirea dispozițiilor art. 264 alin. 2 din Codul muncii nu poate fi invocată față de sancțiunea aplicată, avertisment, pe plan profesional controlul și supravegherea activității asistenților medicali fiind în sarcina
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1414 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență S M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea este încadrată la unitatea pârâtă în calitate de asistent medical șef la secția radiologie (locația 1 spitalului).
Prin Decizia nr. 202/14.03.2008 emisă de pârât, i s-a aplicat sancțiunea de “avertisment scris” în temeiul art. 264 alin. 1 lit. c Codul muncii, pentru că aceasta nu a informat, nu a prelucrat întregului personal din subordinea sa, înțelegerea ce i-a fost comunicată de dr. cu privire la examinarea radiologică a bolnavilor de la Spitalul Județean – locația 2.
Pârâtul a reținut că astfel s-au încălcat prevederile art. 16, art. 21 pct. 6, art. 38 lit. d din Regulamentul intern al spitalului și ale art. 39 alin. 2 lit. c Codul muncii.
Decizia cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestatoare. Sancțiunea a fost aplicată după efectuarea anchetei administrative, concluziile acesteia fiind materializate în referatul cu nr. 2805/13.03.2008 prin care se face propunerea de sancționare. La baza referatului au stat declarațiile personalului implicat în evenimentul din 14.02.2008, inclusiv nota explicativă dată de contestatoare.
În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați doi martori, respectiv și (filele 70, 71). Din depozițiile acestora, instanța a reținut că personalul subordonat contestatoarei nu a fost informat cu privire la înțelegerea intervenită la 13.02.2008 între șefii de Secție Radiologie de la locațiile 1 și 2 din cadrul Spitalului Județean, în sensul că bolnavii (urgențele) de la locația 2 să fie examinați oricând, iar cei cronici după orele 13:00, însoțiți de personalul aferent locației 2.
Asistenta a luat la cunoștință despre această convenție de la asistenta șefă doar când s-a pus problema efectuării investigațiilor și nu imediat după intrarea în tură.
Susținerea contestatoarei în sensul că a prelucrat personalului din subordine înțelegerea intervenită între șefii de secție nu-și găsește suportul în probatoriul administrat.
Având în vedere cele de mai sus și văzând și obligațiile contestatoarei ce-i revin potrivit fișei postului, instanța de fond a apreciat că în mod corect pârâta a reținut săvârșirea abaterii disciplinare în sarcina acesteia, care se face vinovată de încălcarea prevederilor Regulamentului intern al spitalului (art. 16 și art. 21 pct. 6) și în acest fel și a dispozițiilor art. 39 alin. 2 lit. c Codul muncii, motiv pentru care în temeiul art. 284 Codul muncii, a respins ca nefondată contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs contestatoarea, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii contestației, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, deoarece modul de constatare și sancționare a abaterii reținută în sarcina recurentei a fost abuziv, fiind făcut cu scopul de a acoperi propriile greșeli ale conducerii spitalului, care avea obligația de a cerceta fapta ce constituie abatere disciplinară conform art. 264 alin. (2) Codul muncii.
Recurenta susține că managerul unității avea obligația de a lua măsura organizatorică fermă, pentru a nu da loc la interpretări, astfel cum s-a întâmplat, și pentru a asigura bunul mers al activității, în același timp pentru a asigura și respecta normele specifice acestei secții.
Se mai arată că managerul sau Comitetul director era obligat să ia o decizie cu privire la modalitatea de rezolvare a asistenței bolnavilor pe perioada provizorie, de modificare provizorie a sarcinilor de serviciu ale personalului din cele două secții, în care să prevadă și atribuțiile asistenților, dar fără a aduce atingere drepturilor personalului oricărei secții.
De asemenea, recurenta învederează că a fost convocată să dea o notă explicativă, fără a i se comunica referatul de constatare a abaterii sau o reclamație adresată Comisiei de disciplină a Spitalului, nefiindu-i comunicate nici procesul verbal al Comisiei și nici hotărârea din 13 martie 2008.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Recurenta îndeplinește funcția de asistent medical șef la secția de radiologie din cadrul Spitalului Județean S M, iar prin decizia nr. 202 din 14 martie 2008 emisă de intimat, i s-a aplicat sancțiunea de “avertisment scris” în baza art. 264 alin. (1) lit. “a” Codul muncii.
Din cuprinsul acestei decizii reiese că aplicarea sancțiunii de mai sus a intervenit în urma incidentului survenit la data de 14 februarie 2008 în cadrul Laboratorului de Radiologie (locația 1 Spitalului), fapta reținută în sarcina recurentei – contestatoare fiind aceea că “aceasta nu a informat, nu a prelucrat întregului personal din subordinea sa, înțelegerea ce i-a fost comunicată ei de dr. – medic șef Laborator Radiologie – locația 1 unității, cu privire la examinarea radiologică a bolnavilor de la Spitalul Județean – locația 2”.
Din actele dosarului rezultă că în data de 13 februarie 2008, între medicii primari, șefi secție radiologie de la locațiile 1 și 2 din cadrul Spitalului Județean S M, a intervenit o înțelegere pe termen limitat (4 – 5 zile lucrătoare), în sensul că bolnavii de la locația 2 să fie examinați oricând, iar cei cronici după orele 13,00, însoțiți de personalul aferent locației 2.
Această înțelegere a intervenit în ședința din 13 februarie 2008, între dr. și dr., în prezența doamnei manager al Spitalului, directorului medical și directorului de îngrijiri, și potrivit fișei postului (filele 45 – 48 dosar fond) recurenta, în calitate de asistentă șefă, trebuia să informeze și să prelucreze personalului din subordinea sa măsurile luate de șefii săi ierarhici, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Este irelevant sub aspectul faptei reținute în sarcina recurentei, dacă înțelegerea intervenită între șefii secției de radiologie s-a materializat sau nu în scris, important este că aceasta a avut cunoștință de conținutul acelei înțelegeri și era obligată să-l transmită personalului din subordine.
Cum aceasta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, urmare a acestei situații și a faptului că din cauza neînțelegerilor din cadrul Laboratorului radiologie, pacienții din ziua respectivă au fost neglijați, iar unuia dintre pacienții veniți din locația 2 i s-a făcut rău, după cum declară martora (fila 70 dosar fond).
Omisiunea recurentei de a prelucra cu întregul personal aflat în subordinea sa înțelegerea intervenită între cei doi medici șefi de secție, reprezintă o abatere disciplinară astfel cum aceasta este definită de textul art. 263 alin. (2) Codul muncii.
Cu ocazia aplicării sancțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) lit. “a” Codul muncii, “avertisment scris”, intimatul a efectuat și procedura cercetării disciplinare prealabile, deși, potrivit art. 267 alin. (1) Codul muncii, în cazul sancțiunii prevăzută de art. 264 lit. “a”, aceasta nu era obligatorie, situație în care critica formulată de recurentă cu privire la necomunicarea procesului verbal al Comisiei de disciplină sau a hotărârii din 13 martie 2008 este nefondată, nefiind de natură a atrage nulitatea deciziei de sancționare, câtă vreme cercetarea prealabilă nu este obligatorie.
Apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1414 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
red.
în concept la 11.03.2009
jud.fond. –
dact.
2 ex./12.03.2009.
