Contestație decizie de sancționare. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 403

Ședința publică de la 27 februarie 2009

PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu

JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu

– –

Grefier –

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului P și Primarul Municipiului P cu sediul în P,-, județul P și Casa de Cultură P cu sediul în P,–62, județul P, împotriva sentinței civile nr.3000 din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în P,-, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă Casa de Cultură avocat din cadrul Baroului P, intimata reclamantă fiind reprezentată de avocat din cadrul Baroului

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimatei reclamante.

Avocat având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar în xerocopie fișa postului, Ordinul nr. 522/16.04.2003, adeverința nr. 524/10.11.2008 emisă de recurentă, nr. 525/10.11.2008, stat de personal-ianuarie 2005, stata de personal ianuarie 2006 și stat de personal februarie 2007, de pe care a înmânat apărătorului intimatei reclamante câte un exemplar.

Avocat având cuvântul solicită respingerea probei cu înscrisuri întrucât cererea nu a fost formulată și prin cererea de recurs. Acestea se aflau și la data judecării dosarului la fond și nu a înțeles să se folosească de acestea în apărare.În cererea de chemare în judecată au solicitat să se depună la dosar toate înscrisurile ce priveau pe reclamantă, iar faptul că nu le-au depus este culpa acestora. Mai arată că înscrisurile noi se definesc în sensul celor prevăzute în cererea de revizuire.

Curtea încuviințează la solicitarea recurentei pârâte proba cu înscrisuri apreciindu-le concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.

Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.

Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței, iar pe fond menținerea deciziei ca temeinică și legală.

La fond greșit s-a admis acțiunea reclamantei întrucât vinovăția există. Din înscrisuri rezultă că aceasta este membru al Consiliului de Administrație care a decis acordarea salariilor de merit.La momentul emiterii deciziei trebuia să aducă la cunoștință că se încalcă prevederile legale, lucru care nu s-a întâmplat. Intimata are post de conducere, iar vina există prin producerea pagubei, intimata exercitând și control financiar conform prevederilor legale, trebuia să îndeplinească și controlul de legalitate.

Mai arată că și la nivelul anului 2008 s-a constatat că s-au acordat 2 salarii de merit pentru funcția de conducere. Există o situație conflictuală între director și șeful contabilității, motiv pentru care s-a ajuns la această situație.

Întrucât prejudiciul a fost cauzat angajatorului, fapta există, sumele acordate ca salariu de merit trebuie recuperate, în cauză fiind întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere patrimonială a salariatului. Depune la dosar concluzii scrise.

În ceea ce privește recursul formulat de Consiliul Local și Primarul Municipiului P lasă la aprecierea instanței.

Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului pârâtei și menținerea sentinței ca temeinică și legală.

Arată că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse, reclamanta a beneficiat de salariu de merit pe anul 2007 și această adeverință trebuia emisă de angajator.În ceea ce privește statele de plată pe anul 2005-2006, se arată că obiectul acțiunii îl reprezintă salariul de merit pe anul 2007.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, se susține că în mod corect a fost respinsă la instanța de fond întrucât raporturile de muncă între reclamantă și primar sunt de netăgăduit, iar salariul de merit s-a dat prin dispoziție de către primar.

În ceea ce privește recursul Casei de Cultură, intimata face parte din categoria personalului contractual și sunt îndeplinite doar două condiții pentru tragerea la răspundere.Cele două salarii s-au acordat prin decizii emise de directorul Casei de Cultură și prima, iar culpa privind datarea deciziei aparține directorului Casei de Cultură.Este culpa directorului Casei de Cultură și a primarului, care nu au verificat dacă s-a mai emis o decizie de acordare a salariului de merit.

Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește recursul Consiliului Local și Primarului Municipiului solicită respingerea excepției invocate.

Curtea

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local P, Primarul Municipiului P și Casa de Cultură a Municipiului P, solicitând anularea deciziei nr.18/19.05.2008 emisă de directorul Casei de Cultură a Municipiului P, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că este angajata Casei de Cultură I P, instituție subordonată Consiliului Local P, în baza contractului de muncă nr.7/2003, în prezent ocupând funcția de contabil-șef.

A mai arătat reclamanta că la data de 23.01.2007, în urma evaluării activității angajaților de către Consiliul Administrativ, s- decis acordarea celor patru salarii de merit pe care le putea acorda instituția, procesul-verbal al acelei ședințe fiind semnat de către toți membrii Consiliului Administrativ, inclusiv de către directorul Casei de Cultură, iar cele adoptate în ședința respectivă au fost consfințite prin decizia nr.3/23.01.2007 a directorului instituției.

susținut reclamanta că ulterior, directorul s-a adresat cu o cerere Primarului Municipiului P, solicitând la rândul său, acordarea salariului de merit, cerere care i- fost aprobată prin Dispoziția Primarului Municipiului P nr.4632/08.02.2007, fiind al cincilea salariu de merit acordat pentru angajații instituției și al doilea salariu de merit pentru personalul cu funcții de conducere.

S-a mai arătat că în anul următor, în urma unui control efectuat de audit, s-a constatat faptul ca în mod nelegal fuseseră acordate cinci salarii de merit în loc de patru la nivelul unității și două salarii de merit pentru personalul cu funcții de conducere, în loc de unul singur și drept urmare, auditul recomandat recuperarea unuia dintre salarii.

De asemenea, reclamanta a susținut că în urma acestui control, care nu a stabilit și cine anume să returneze suma respectivă, directorul instituției i- solicitat să semneze un angajament de plată, lucru pe care l-a refuzat și, în consecință, a fost emisă decizia nr.18/19.05.2008, care face obiectul prezentei acțiuni prin care, conform art.3, i s-a impus în mod direct să restituie această sumă.

S-a învederat în continuare de către reclamantă că a obținut dreptul de beneficia de salariul de merit în urma activității depuse, a evaluărilor efectuate la nivelul unității și prin decizia Consiliului Administrativ, decizie pe care directorul instituției și-a însușit-

Cele doua decizii -atât a directorului, cât și a primarului au valoare egală, susține reclamanta, astfel că prevalență trebuie să se dea deciziei mai vechi și nu celei mai noi, iar aceasta ar fi presupus ca directorul instituției care, printre altele, mai are o slujbă și beneficiază și acolo de salariu de merit, să restituie sumele încasate și nu reclamanta.

Pârâții Consiliul Local al Municipiului P și Primarul Municipiului P au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că între reclamantă și aceștia nu există raporturi juridice de muncă, iar actul contestat nu a fost emis de niciunul dintre cei doi pârâți, solicitând respingerea acțiunii față de aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

S-a arătat că, în ce- privește pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului P, ca autoritate deliberativă, are inițiativă și hotărăște în condițiile legii în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar Primarul Municipiului P numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum și pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes local.

Pârâta Casa de Cultură Pad epus la rândul său întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât nu este culpa directorului cu privire la acordarea salariilor de merit, deoarece acesta nu dispune singur în acest sens, ci există un Consiliu de Administrație, din care face parte și reclamanta, care, chiar dacă se consideră exonerată de orice culpă, este contabil-șef, face parte din personalul de conducere și din comisia de acordare salariilor de merit, procesul-verbal fiind semnat și de aceasta.

S-a mai susținut că la baza luării măsurii de restituire de către reclamantă sumei nelegal încasate a stat decizia emisă de directorul instituției, decizie ce nu a fost emisă în mod arbitrar și abuziv și constatându-se că legea a fost încălcată, suma trebuia restituită, arătându-se considerentele care au stat la baza luării măsurii de restituire de către reclamantă.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză și interogatoriul reclamantei luat la solicitarea pârâtei Casa de Cultură, prin sentința civilă nr.3000 din 27.11.2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local P și Primarul Municipiului P și a admis acțiunea anulând decizia nr.18/19.05.2008 emisă de Casa de Cultură a Municipiului P, obligând pârâții să plătească 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de cei doi pârâți că aceasta este neîntemeiată întrucât deși nu există raporturi de muncă directe între aceștia și reclamantă, Consiliul Local al Municipiului P este autoritate deliberativa, are inițiativă și hotărăște în condițiile legii în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorității ale administrației publice locale sau centrale.

A mai reținut tribunalul că primarul numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum și pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes local.

S- constatat că pârâta Casa de Cultură este o instituție subordonată Consiliului Local P, concluzionându-se cei doi pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, calitate ce decurge din identitatea între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic, respectiv din strânsa legătură între calitatea de parte în proces și calitatea de titular al dreptului și respectiv obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecății.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că în anul 2007 au fost aprobate și acordate cinci salarii de merit de către pârâta Casa de Cultura P, respectiv două pentru salariații cu funcții de conducere și trei pentru salariații cu funcții de execuție, iar dintre cele două salarii de merit acordate salariaților cu funcții de conducere, unul a fost acordat directorului instituției și unul reclamantei.

S-a mai reținut că prin decizia contestată, pârâta a impus în sarcina de plată a reclamantei suma care reprezintă salariul de merit aferent anului 2007, în baza unui angajament de plată, iar potrivit art. 270 alin.l Codul muncii, răspunderea patrimonială nu poate fi angajată decât pentru pagubele ce au fost produse angajatorului din vina și in legătură cu salariatului.

Tribunalul a reținut că reclamanta nu și-a asumat un angajament de plată în scris și că nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale, la care s-a făcut referire, nefăcându-se dovada săvârșirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii din partea reclamantei și a vinovăției acesteia, motiv pentru care acțiunea a fost apreciată ca întemeiată fiind admisă în sensul celor sus-arătate.

Împotriva sentinței pârâții Consiliul Local al Municipiului P, Primarul Municipiului P și Casa de Cultură P au declarat în termen legal recurs.

În recursul lor, pârâții Consiliul Local la Municipiului P și Primarul Municipiului P au criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală, invocând disp.art.304 pct. 9 Cod pr. civilă, susținând că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acești pârâți.

Astfel, se arată că recurentul Consiliul Local al Municipiului P, ca autoritate deliberativă, are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar actul contestat în cauză a fost emis de directorul Casei de Cultură P, instituție cu personalitate juridică aflată în subordinea Consiliul Local al Municipiului P, astfel că autoritatea deliberativă nu are calitate procesuală pasivă.

Se mai învederează că primarul numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum și pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes local, iar intimata-reclamantă nu face parte din personalul din cadrul aparatului de specialitate și nu este conducător al instituției, astfel încât nici Primarul Municipiului P nu are calitate procesuală pasivă.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al Municipiului P și a Primarului Municipiului P și respingerii acțiunii față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Pârâta Casa de Cultură LPa criticat la rândul său hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică susținând că în mod greșit a fost admisă acțiunea.

Arată recurenta că în urma controlului efectuat de Serviciul Internă al Primăriei Municipiului P s-a concluzionat că în anul 2007, în mod nelegal, s-au acordat două salarii de merit persoanelor cu funcții de conducere, unul fiind acordat directorului instituției, iar altul intimatei și ca o consecință a recomandărilor primite, s-a hotărât recuperarea sumelor acordate ilegal de la intimata avându-se în vedere dispoziția nr. 4632/8.02.2007 emisă de Primăria Municipiului P, prin care se stabileau drepturile salariale ale directorului instituției, inclusiv salariul de merit.

Se susține că nu există nicio dovadă a faptului că cererea făcută de directorul instituției recurente a fost formulată anterior întrunirii Consiliului de Administrație, care a hotărât care sunt persoanele ce îndeplinesc cerințele legale pentru acordarea salariului de merit, existând doar dispoziție datată a primarului și o decizie nedatată a directorului Casei de Cultură.

Se mai învederează că și reclamanta face parte din componența Consiliului de Administrație, care a decis acordarea celor patru salarii de merit la nivelul anului 2007, fără a se avea în vedere dispoziția dată de Primăria Municipiului P și nu este culpa directorului, care nu dispune singur cu privire la acordarea salariilor de merit, din Consiliul de Administrație făcând parte și reclamanta, ce este -șef.

În aceste condiții, arată recurenta, sunt întrunite condițiile pentru fi atrasă răspunderea patrimonială a salariatului, iar la momentul emiterii dispoziției de restituire salariului de merit de către intimată, directorul instituției a mai avut în vedere și o serie de neregularități descoperite ulterior controlului, și anume:decizia de acordare a salariului de merit pentru intimată a fost emisă ulterior dispoziției emise de Primăria Municipiului P, întrucât nu a fost înregistrată și nici datată, iar decizia apare înregistrată în registrul de decizii în data de 1.01.2007, zi declarată nelucrătoare din punct de vedere legal, Consiliul Administrativ, ce a hotărât acordarea salariilor de merit, întrunindu-se în data de 23.01.2007.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond menținerea deciziei nr. 18/19.05.2008 ca legală și temeinică depunându-se la dosarul cauzei și o serie de înscrisuri, în copie, din partea acestei recurente, precum și concluzii scrise.

Intimata – reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului P și Primarul Municipiului P este fondat, iar recursul pârâtei Casa de Cultură P este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

În ceea ce privește recursul pârâților Consiliul Local al Municipiului P și Primarul Municipiului P, se reține că prin acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții chemați în judecată la instanța de fond,intimata- reclamantă a solicitat anularea deciziei nr. 18/19.05.2008 emisă de directorul pârâtei Casa de Cultură I. a Municipiului P, instituție care are personalitate juridică, iar simplul fapt că aceasta se află în subordinea Consiliului Local al Municipiului P nu poate conduce la concluzia că autoritatea deliberativă, respectiv recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului P, are calitate procesuală pasivă în cauză, așa cum greșit a concluzionat prima instanță, neexistând identitate între persoana acestui pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

De asemenea, potrivit atribuțiilor ce îi revin în temeiul dispozițiilor legale, primarul numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum și pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes local, după cum, de altfel, a reținut și prima instanță, însă intimata-reclamantă nu face parte din personalul din cadrul aparatului de specialitate și nu este conducător al instituției, situație în care nici Primarul Municipiului P nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauza de față.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâților Consiliul Local al Municipiului P și Primarul Municipiului P ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă îl va admite, în cauză fiind incident motivul de modificare a sentinței prev de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr. civilă va modifica în parte sentința în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local al Municipiului P și Primarul Municipiului și va respinge acțiunea față de aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, înlăturând obligarea acestor pârâți la plata cheltuielilor de judecată, de 600 lei, către reclamantă, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Referitor la recursul pârâtei Casa de Cultură P, se reține că prin decizia nr. 18/19.05.2008 emisă de directorul acestei instituții s-a dispus ca intimata – reclamantă să restituie suma reprezentând salariul de merit aferent anului 2007, în tranșe lunare, pe baza unui angajament până la sfârșitul anului 2008.

S-a reținut în cuprinsul acestei decizii că în urma controlului efectuat de Serviciul al primăriei, în perioada 10.03-11.04. 2008, s-a concluzionat că nu trebuiau acordate două salarii de merit pentru personalul de conducere pe anul 2007, nerespectându-se prevederile legale în vigoare, având în vedere dispoziția nr. 4632/8.02.2007 prin care se acordă salariu de merit directorului instituției.

La data de 23.01.2007, în urma evaluării activității angajaților instituției recurente pe anul 2006, Consiliul Administrativ a decis acordarea a patru salarii de merit, printre persoanele desemnate să beneficieze de acest salariu fiind și intimata- reclamantă, care avea funcție de conducere, iar recurenta a emis în consecință decizia nr. 3 prin care, începând cu data de 1.01.2007, s-a acordat salariu de merit în procent de 15% din salariul de bază celor patru angajați, inclusiv intimatei-reclamante.

Dispoziția Primarului Municipiului P, prin care s-au stabilit drepturile salariale ale directorului Casei de Cultură a Municipiului P, printre care și salariul de merit, începând cu data de 1.01.2007 a fost emisă ulterior, respectiv la data de 8.02.2007.

Se pretinde de către recurenta-pârâtă că la momentul emiterii deciziei nr. 18/19.05.2008, contestată în prezenta cauză, au fost avute în vedere și o serie de neregularități descoperite ulterior controlului efectuat de Serviciul Internă al Primăriei Municipiului P, însă din cuprinsul deciziei atacate rezultă, așa cum s-a arătat mai sus, că singurul considerent pentru care aceasta a fost emisă a fost acela că în urma controlului s-a concluzionat că nu trebuiau acordate două salarii de merit pentru personalului de conducere pe anul 2007, nerespectându-se prevederile legale în vigoare, având în vedere dispoziția 4632/8.02.2007 prin care se acordă salariu de merit directorului instituției.

De menționat, că din conținutul raportului de audit reiese că s-a recomandat recuperarea sumelor acordate nelegal, respectiv a salariului de merit necuvenit, fără a se indica persoana de la care se impune a fi recuperat acest salariu.

Mai mult, faptul că decizia nr. 3 directorului Casei de Cultură P, semnată de acesta, prin care s-a acordat salariul de merit, începând cu data de 1.01.2007, unui număr de patru salariați, printre care și intimata- reclamantă, nu este datată nu poate fi imputat intimatei – directorul fiind cel care are calitatea de a emite dispoziții cu privire la recompensarea personalului din subordine- și nu poate conduce la concluzia că decizia de acordare a salariului de merit intimatei- reclamante ar fi fost emisă ulterior dispoziției nr. 4632/8.02.2007 a Primarului Municipiului P, așa cum pretinde recurenta.

Decizia nr. 3 a directorului instituției recurente a fost emisă în urma ședinței de lucru din 23.01.2007, când Consiliul Administrativ al instituției a stabilit punctajul de evaluare a performanțelor profesionale ale salariaților și a desemnat persoanele care beneficiază de salariul de merit pe anul în curs, așa cum s-a reținut chiar în cuprinsul deciziei nr. 18/19.05.2008 contestată în pricina de față, iar potrivit evidențelor din registrul de decizii, la care însăși recurenta face referire, depus în copie, în extras, la dosarul de fond, decizia nr. 4 fost emisă la data de 27.01.2007, fiind evident că decizia cu nr. 3 nu putea fi emisă ulterior acestei date, fiind deci anterioară dispoziției primarului din 8.02.2007.

Așa cum justificat a concluzionat și prima instanță, interpretând corect întregul material probator administrat în cauză, în speță nu sunt întrunite cerințele pentru angajarea răspunderii patrimoniale a intimatei – reclamante conform art. 270 alin. 1 din Codul muncii, neputându-se reține în sarcina acesteia săvârșirea unei fapte ilicite, în legătură cu munca sa, cauzatoare de prejudicii recurentei și a vinovăției.

În plus, art. 164 alin. 2 din Codul muncii statuează în mod expres că reținerile cu titlul de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel încât pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului se impune promovarea unei acțiuni la instanța judecătorească competentă și pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se dispună obligarea salariatului la acoperirea prejudiciului cauzat angajatorului conform art.270 alin.1 din Codul muncii.

Față de cele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei Casa de Cultură P ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civilă îl va respinge ca atare.

Având în vedere soluția pronunțată prin decizia de față în privința recursurilor declarate în cauză și cererea intimatei-reclamante, de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs, precum și cuantumul acestor cheltuieli, de 700 lei, conform chitanței doveditoare din 26.01.2009 depusă la dosar(fila 17), urmează ca în temeiul art. 274 Cod pr.civilă, recurenta -pârâtă Casa de Cultură P să fie obligată la 350 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimata – reclamantă.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului P și Primarul Municipiului P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.3000 din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu recurenta-pârâta Casa de Cultură, cu sediul în P,–62, județul P și intimata-reclamantă domiciliată în P,-, județ P și în consecință:

Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local al Municipiului P și Primarul Municipiului P și respinge acțiunea față de aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă, înlăturând obligarea acestor pârâți la plata cheltuielilor de judecată de 600 lei către reclamantă.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge ca nefondat recursul pârâtei Casa de Cultură declarat împotriva aceleiași sentințe civile având nr. 3000/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Obligă recurenta-pârâtă Casa de Cultură la 350 lei cheltuieli de judecată către intimata.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu

— – — – –

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

3 ex./2009-03-26

/FA

Trib.P nr-