Dosar nr- – cont. dec. sancționare –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 411
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata MARKETING DISTRIBUTION SA B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 199 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat , pentru recurentă și avocat, pentru contestatorul-intimat, lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentă, reiterând pe larg motivele de recurs, a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. A arătat că măsura disciplinară a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor legale, a fost cercetat, s-au dat lămuriri.
Avocat, pentru contestatorul-intimat, a cerut respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A arătat că decizia de sancționare nu a fost emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și că aceasta nu conține toate elementele reglementate de art. 268 al. 2 din Codul muncii, fiind descrisă lacunar.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 7836/86/14.11.2008 petentul a chemat în judecată pe intimata – ” Marketing & Distribution” SA B solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea avertismentului din data de 20.10.2008 emis de intimată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că este angajat al intimatei în funcția de șofer distribuție, iar la data de 28.10.2008 a primit un avertisment, datat 20.10.2008, ca sancțiune disciplinară.
A mai arătat contestatorul că în avertismentul primit nu este descrisă pe larg și explicit fapta pe care a săvârșit-o, nu sunt inserate prevederile din regulamentul intern, din contractul individual de muncă și normele interne specifice companiei pe care le-a încălcat, aceste mențiuni fiind obligatorii potrivit art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 268 din Codul muncii.
În dovedirea acțiunii contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, intimata – ” Marketing & Distribution” SA Bad epus la dosar întâmpinare arătând că solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării intimata a arătat că decizia de sancționare disciplinară a petentului a fost dispusă potrivit prevederilor legale și după efectuarea cercetării prealabile.
A mai precizat intimata că decizia contestată conține toate elementele legale de fond și de formă.
În dovedirea susținerilor sale intimata a depus la dosar înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 199 din 5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul civil nr- s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata – ” Marketing & Distribution” SA și s-a anulat decizia de sancționare intitulată “Avertisment” emisă de intimată la data de 20.10.2008.
A fost obligată intimata să plătească petentului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin decizia de sancționare din data de 20.10.2008 denumită “Avertisment” emisă de intimata în baza art. 264 alin. 1 lit. a din Codul muncii, contestatorul a fost sancționat cu avertisment pentru motivul că în data de 13.10.2008 a fost complice împreună cu un coleg de al său la crearea unei situații neplăcute față de un client cu ocazia livrării mărfii, periclitând astfel relația cu clientul în cauză.
S-a reținut că potrivit art. 264 alin. 1 lit. a din Codul muncii printre sancțiunile disciplinare care le poate dispune angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară este și avertismentul.
De asemenea, potrivit art. 75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 – 2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996 republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006 sub sancțiunea nulității absolute, nicio sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Pentru cercetarea abaterii disciplinare și propunerea sancțiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte fără drept de vot, în calitate de observator, și un reprezentant al organizației sindicale al cărei membru este salariatul cercetat. Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii. În cadrul cercetării se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice date concludente pe baza cărora să se poată stabili existența sau inexistența vinovăției. și verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (4) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune stabilirea următoarelor aspecte: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Salariatul are dreptul să cunoască toate actele și faptele cercetării și să solicite în apărare probele pe care le consideră necesare.
Comisia propune aplicarea sau neaplicarea unei sancțiuni disciplinare după finalizarea cercetării.
Lucrările comisiei de disciplină se consemnează într-un registru de procese – verbale.
La stabilirea sancțiunii se va ține seama de cauzele și gravitatea faptei, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de gradul de vinovăție a salariatului, de eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
În baza propunerii comisiei de disciplină angajatorul va emite decizia de sancționare.
Totodată, potrivit art. 266 – 268 din Codul muncii angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată. Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării. Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
S-a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că decizia de sancționare a petentului nu a fost emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente domeniului, anterior prezentate.
Decizia contestată nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta în timpul cercetării disciplinare prealabile, lipsuri care atrag nulitatea absolută a deciziei sancționare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata ” Marketing & Distribution” SA B care a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și cu depășirea cadrului procesual stabilit de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.
A mai arătat că măsura disciplinară avertisment scris a fost dispusă față de reclamantul cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul care este angajatul său în cadrul punctului de lucru S în funcția de șofer livrări, cu prilejul unei livrări la Societatea – SRL împreună cu un alt coleg a încercat descărcarea în magazin a unei cantități mai mici de marfă decât cea înscrisă în facturile sau documentele de însoțire a mărfii, aspect ce a fost sesizat de reprezentanții societății client.
La data de 16.10.2008 a avut loc cercetarea disciplinară a angajatului, cercetare care a fost efectuată cu respectarea condițiilor imperative stipulate în Codul muncii și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național așa încât reținerea în motivarea sentinței civile a dispozițiilor art. 264 – 268 din Codul muncii de către prima instanță, fără a se fi solicitat în contestație, apare ca o depășire a cadrului procesual.
Rațiunea admiterii contestației reclamantului și a respingerii apărărilor sale nu are interpretare legală, sentința fiind pronunțată fără observarea probelor depuse la dosar.
S-a mai arătat că avertismentul scris a fost întocmit în cauză cu respectarea dispozițiilor legale întrucât dispozițiile Codului muncii nu specifică descrierea pe larg și explicit a faptei ci doar descrierea faptei.
Referitor la nerespectarea celor 5 zile calendaristice prevăzute de Codul muncii în vederea comunicării deciziei de sancționare, a arătat că, comunicarea deciziei s-a făcut în termen legal, reclamantul fiind cel care a omis să completeze și spațiile destinate datei de primire.
Ulterior, reclamantul dând dovadă de rea credință a completat o altă dată care să îl avantajeze.
De asemenea s-a arătat că reclamantul se află la al doilea avertisment scris.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca netemeinică.
Examinând recursul declarat de recurenta – ” Marketing & Distribution” SA, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contestația introdusă la instanța de fond contestatorul a solicitat ca în contradictoriu cu – ” Marketing & Distribution” SA constatarea nulității absolute a avertismentului scris aplicat la data de 20.10.2008, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că acesta nu îndeplinește condițiile impuse de art. 268 alin. 2 lit. a și b din Codul muncii, respectiv nu sunt trecute în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (lit. a) și precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul de ordine interioară sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate de salariat (lit. b).
Deși instanța de fond reține și prezintă în motivarea sentinței în detaliu dispozițiile legale în materie prevăzute de art. 264 – 268 Codul muncii, temeiul în drept reținut ca și motive de nulitate absolută a deciziei de sancționare au fost dispozițiile art. 268 alin. 2 Codul muncii invocate de către contestator în cerere, așa încât susținerile recurentei precum că, instanța de fond a pronunțat sentința cu interpretarea și aplicarea greșită a legii sau cu depășirea cadrului procesual stabilit de către reclamant în cererea de chemare în judecată nu are suport real.
Pe fondul cauzei se constată că sub aspect formal decizia de sancționare a contestatorului nu conține toate elementele reglementate de art. 268 alin. 2 Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute, respectiv precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de către contestator și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În ceea ce privește împrejurările și condițiile care au determinat sancționarea contestatorului reținute și prezentate în recurs ca și temei de fapt al sancțiunii, Curtea nu va mai analiza aceste aspecte atâta vreme cât în mod corect instanța de fond a reținut că sub aspect formal decizia de sancționare nu cuprinde elementele arătate mai sus sub sancțiunea nulității absolute a deciziei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta – ” Marketing & Distribution” SA, ca nefondat.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă recurenta va fi obligată la plata către contestatorul intimat a cheltuielilor de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de – ” Marketing & Distribution” SA B împotriva sentinței civile nr. 199 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă recurenta să plătească contestatorului intimat suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Dact.
Ex. 2
6.05.2009
