Dosar nr- – cont. dec. de sancționare –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 412
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul de Copii B, cu sediul în municipiul B,-, împotriva sentinței nr. 27 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat , pentru pârâta-recurentă și reclamantul-intimat, asistat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurent, a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul concluziilor scrise depuse la dosar.
Avocat, pentru reclamantul-intimat, a cerut respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform concluziilor scrise depuse la dosar. A arătat că decizia de sancționare este lovită de nulitatea întrucât nu s-a făcut cercetarea prealabilă, conform art. 75 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național. De asemenea, a mai arătat că perioada concediului medical a fost 11.07.2008 – 18.07.2008 și că instanța de fond a trecut în hotărâre perioada 11.08.2008 – 17.08.2008, fiind astfel o eroare materială.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani înregistrată sub nr. 4716/40 din 10.08.2008, contestatorul a chemat în judecată Spitalul de Copii ” ” B solicitând constatarea nulității absolute a deciziei nr. 242 din 10 octombrie 2008, iar în subsidiar anularea acesteia și obligarea intimatului la plata cheltuielilore de judecată.
Motivând contestația s-a arătat că este angajatul intimatului ca fochist în temeiul contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată. Că, în perioada 11 iulie 2008 – 18 iulie 2008 a fost internat în spital ca urmare a agravării stării de sănătate determinată de o formă acută de meningită.
În aceste împrejurări, tatăl său care este șeful său direct în calitate de fochist șef l-a înlocuit în activitate avizul superiorilor ierarhici.
Cu privire la decizia emisă a invocat tardivitatea acesteia, față de dispozițiile art. 268 din Codul muncii, dar și nulitatea acesteia datorată lipsei procedurii de cercetare disciplinară iar pe fondul cauzei, a susținut că nu a fost săvârșită nici o abatere disciplinară.
Unitatea pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a contestației, susținând săvârșirea unor abateri disciplinare prin întocmirea unor pontaje false, contestatorul nefiind prezent la serviciu întrucât se afla internat în spital, încasând necuvenit drepturile salariale necuvenite.
A fost formulată de unitatea pârâtp și cerere reconvențională, solicitând restituirea de către salariat a drepturilor salariale încasate pentru perioada 11.- 17.08.2008 și a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei în care a lipsit de la serviciu.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 27 din 9.01.2009 a dispus următoarele:
– a respins excepția tardivității emiterii deciziei și excepția nulității absolute a deciziei pentru lipsa procedurii cercetării disciplinare prealabile, excepții invocate de contestatorul pârât;
– a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Spitalul de Copii ” ” B;
– a anulat decizia nr. 242 din 10 octombrie 2008 emisă de intimată;
– a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de intimatul reclamant Spitalul de Copii ” ” B;
– a obligat contestatorul pârât să plătească intimatului-reclamant contravaloarea a două tichete de masă și contravaloarea drepturilor salariale încasate pentru perioada 11.08.2008 – 17.08.2008;
– a obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin considerentele sentinței instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 242 emisă la data de 10 octombrie 2008 s-a aplicat sancțiunea de ” avertisment scris” contestatorului, reținându-se că în perioada 11-17 iulie 2008, în timp ce se afla internat în spital, a fost pontat în mod fals de tatăl său – fochistul șef, ca fiind prezent la serviciu. S-a mai reținut în decizie că salariatul nu a predat la unitate certificatul medical, beneficiind de drepturi salariale necuvenite, punând unitatea în situația de a suporta contravaloarea certificatului medical ce intra în sarcina altei instituții, că aceeași faptă a determinat în continuare greutăți unității în sensul că a trebuit să refacă declarațiile financiare care atestă relațiile financiare cu diferite instituții în luna iulie a anului 2008, iar acest comportament a constituit o încălcare a art. 18 lit. m) și n) din Regulamentul Intern, respectiv a obligației de a respecta disciplina muncii și a obligației de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu.
Au fost enunțate dispozițiile art. 268 alin. 1 din Legea 53/2003 conform cărora angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, termenul fiind susceptibil de întrerupere și suspendare, instanța considerând că sesizarea conducerii unității a avut loc la data de 15.08.2008 conform referatului 7145.
În perioada 20 august – 30 septembrie 2008 contestatorul s-a aflat în concediu de odihnă, considerându-se că s-a suspendat termenul de 30 zile pentru emiterea sancțiunii. S-a argumentat că intimatul a fost pus în imposibilitatea analizării situației de fapt care ar fi putut duce la concluzia existenței sau inexistenței faptei ce constituie abatere. Acest termen a început să curgă după revenirea angajatului la lucru și nu era împlinit la 10 octombrie 2008 când a fost emisă decizia de sancționare, instanța reținând că, conform prevederilor Codului muncii, pentru aplicarea sancțiunii avertismentului nefiind necesară procedura cercetării disciplinare.
Pe fondul cauzei s-a reținut că în perioada 11-17 iulie 2008 contestatorul a fost internat în spital dar fișele de pontaj au fost întocmite de tatăl său, astfel încât fapta nu poate fi reținută în sarcina contestatorului, din moment ce a fost săvârșită de altă persoană.
Cu privire la depunerea certificatului medical nu s-a dovedit predarea în afara temeiului legal, nefiind justificată angajarea răspunderii disciplinare ci doar a răspunderii civile, conform reglementărilor art. 272 din Legea 53/2003.
În aceste condiții, prima instanță a constatat că în mod greșit angajatorul a reținut încălcarea prevederilor art. 18 lit. din Regulamentul intern de către contestator, dispunând anularea deciziei nr. 242 din 10.10.2008, iar în ce privește răspunderea patrimonială, s-a apreciat că față de recunoașterea contestatorului că a încasat drepturile salariale aferente perioadei 11-17 august 2008 deși se afla în concediu medical, a fost admisă cererea reconvențională, cu consecința obligării salariatului la plata contravalorii drepturilor salariale și a tichetelor de masă pentru perioada specificată, salariatul având dreptul la acordarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimatul a fost obligat la suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs unitatea intimată, Spitalul de Copii B criticând-o pentru nelegalitate solicitând modificarea parțială a sentinței.
Motivând recursul s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu se poate reține depunerea cu întârziere a certificatului de concediu medical în afara termenului prevăzut de lege, susținând că datorită lipsei acestuia salariatul a fost pontat ca fiind prezent la serviciu, fiindu-i acordate tichete de masă.
Totodată, a susținut că în mod nelegal nu s-a reținut existența abaterii disciplinare și că greșit s-a dispus recuperarea sumelor primite cu titlu de salariu pentru perioada 11-17.08.2008, în realitate aceastaincapacitate de muncă a fost cuprinsă în intervalul 11.18.07.2008.
Criticile recurentei au privit și faptul că salariatul a fost sancționat cu avertisment, o sancțiune ușoară fiind doar atenționat cu privire la consecințele faptei de nepredare a concediului medical la unitate, astfel încât greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul, nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că din cuprinsul deciziei de sancționare nr. 242 din 10 octombrie 2008 rezultă că perioada 11-17.07.2008 contestatorul se afla internat în spital, situație confirmată și prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată în cauză, astfel încât în această privință criticile formulate sunt întemeiate, recursul urmând a fi admis cu consecința modificării sentinței și obligarea intimatului-reclamant la plata contravalorii drepturilor salariale pentru perioada 11-17.07.2008 care coincide cu intervalul de incapacitate temporară de muncă în loc de 11-17.08.2008.
Cât privește celelalte susțineri privind nelegalitatea măsurii de anulare a deciziei nr. 242/2008 se constată că potrivit art. 263 alin. 2 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care prin care prin încălcarea unor norme legale a regulamentului intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, ordinele sau dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Printre sancțiunile enunțate de dispozițiile art. 264 alin. 1 din Codul muncii, legea prevede și avertismentul scris stabilind printre condițiile pentru angajarea răspunderii, săvârșirea unei fapte,constând într-o acțiune sau inacțiune, cu vinovăție de către salariat.
Față de această condiție esențială, rezultă că răspunderea disciplinară are caracter intuitu personae, la fel ca și contractul individual de muncă, nefiind admisibilă răspunderea pentru fapta altuia, situație corect reținută de instanța de fond, urmând a fi respinse celelalte susțineri ale recurentei, cheltuielile de judecată fiind datorate în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, conform documentelor existente la dosar.
Față de cele reținute, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul va fi admis cu consecința modificării parțiale a sentinței în sensul celor arătate privind perioada 11-17.07.2008 și menținerea celorlalte dispoziții necontrare ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
ECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul de Copii B, cu sediul în municipiul B,-, împotriva sentinței nr. 27 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 27 din 9.09.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- în sensul că:
Obligă contestatorul pârât să plătească intimatului reclamant contravaloarea drepturilor salariale încasate pentru perioada 11.07.2008 – 17.07.2008, în loc de 11.08.2008 – 17.08.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/08.05.2009
