ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 419/R/2010
Ședința publică din 22 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
: – –
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3466 din 26 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat, cu împuternicire avocațială la fila 6 din dosar, și reprezentantul pârâtei intimate Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători SA B – Regionala Sucursala de Transport Feroviar de Călători C, , care depune delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 februarie 2010, prin registratura instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului recurent.
Curtea constată că, prin motivele de recurs formulate de reclamantul recurent s-a solicitat repunerea în termenul de recurs întrucât prin precizările depuse de reclamant la data de 26.10.2009 s-a indicat domiciliul procesual ales la sediul Societății de avocați ” și din C-N,-/6, jud.
Reprezentantul reclamantului recurent învederază instanței faptul că reclamantul recurent nu mai locuiește în localitatea, nr. 461, jud. C, având în vedere faptul că programul lui de lucru este foarte încărcat astfel încât să facă naveta de la G la C, fapt pentru care a solicitat repunerea în termenul de recurs.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că a depus la dosar întâmpinare, nu a verificat dacă recursul este tardiv, astfel încât lasă la aprecierea instanței cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul recurent.
Curtea, în urma verificării, constată că la fila 28 din dosarul de fond, prin răspunsul la întâmpinare reclamantul recurent și-a ales domiciliul procesual ales la sediul Societății de avocați ” și din C-N,-/6, jud. C, iar hotărârea recurată i-a fost comunicată reclamantului recurent la domiciliul din cererea introductivă, respectiv din nr. 461, jud. C, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 33 din dosarul de fond. În consecință, se apreciază că recursul a fost declarat în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea 168/1999, având în vedere că hotărârea atacată nu i-a fost comunicată la domiciliu procesual ales. De asemenea, pentru considerentele expuse anterior cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul recurent a rămas fără obiect.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită în probațiune efectuarea unei adrese către pârâta intimată pentru a comunica instanței adresa prin care s-a solicitat începerea cercetării disciplinare a reclamantului recurent, răspunsul angajatorului cu precizarea cantității pentru care urmează să se facă cercetarea disciplinară, având în vedere cantitatea de motorină pentru care a fost sancționat reclamantul recurent.
Reprezentantul pârâtei intimate învederează instanței că la dosarul de fond a fost depus întregul dosar de cercetare, s-a solicitat și la instanța de fond.
Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de către reprezentantul reclamantului recurent, având în vedere că pârâta intimată a depus întregul dosar de cercetare disciplinară la instanța de fond.
Fiind întrebat de instanță, reprezentantul pârâtei intimate învederează faptul că reclamantul recurent a fost convocat pentru data de 24.07.2009, scrisoarea de convocare fiind redactată la acea dată, iar reclamantul recurent a luat la cunoștință de această convocare în data de 27.07.2009.
Curtea, din oficiu, invocă nulitatea cercetării disciplinare, având în vedere că nu s-a respectat termenul prevăzut de art. 75 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național pe perioada 2007-2010 (de la data convocării până la data efectivă a convocării nu au trecut cinci zile) și că cercetarea disciplinară nu s-a realizat la data pentru care a fost convocat reclamantul recurent, încălcându-se dispozițiile exprese prevăzute de art. 267 din Codul muncii.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului și asupra excepțiilor invocate din oficiu.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și în consecință să se dispună anularea deciziei nr. 401/C/15/04.09.2009. Solicită admiterea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță, susținând succint motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Solicită cheltuieli de judecată în primă instanță.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea excepțiilor, cercetarea prealabilă s-a făcut conform Codului Muncii, au fost respectate întocmai dispozițiile art. 267 și următoarele din Codul muncii, datorită faptului că salariații se convocă atunci când sunt de serviciu pentru a nu fi aduși de acasă în mod suplimentar și având în vedere că au fost respectate prevederile Codului Muncii care sunt trecute în Contractul Colectiv de Muncă. De asemenea, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, având în vedere că așa cum rezultă din cercetarea disciplinară a reclamantului acesta a încălcat prevederile dispozițiilor art. 12 (1) lit.c din Instrucția 201 de a părăsi locomotiva în timpul serviciului, fără respectarea reglementărilor în vigoare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3466 din 26 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de către contestatorul împotriva Deciziei nr. 401/c/515/04.08.2009 emisă de către intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE B – REGIONALA SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE C, prin care s-a dispus reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de trei luni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 401/C/15/04.09.2009, contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni, începând cu data de 01.09.2009, deoarece s-a constatat că în data de 08.03.2009 după intrarea locomotivei în C după trenul 3635/36, instalația din dotarea locomotivei a înregistrat un consum anormal de 50 kg. motorină în intervalul orar 23:08-23:17.
Decizia contestată cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului – apărare nefondată – bazate pe declarația acestuia din cadrul cercetării disciplinare prealabile si pe atribuțiile sale de serviciu.
Așa fiind, decizia este emisă în conformitate cu prevederile art. 268 alin.2 lit.c din Codul muncii și a fost menținută, iar contestația împotriva acesteia a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, în sensul anulării deciziei 401/C/15/ 04.09.2009, precum și cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală fiind incidente prevederile art.304 pct.9 pr.civ. hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 268 din Codul muncii decizia de sancționare trebuie să conțină motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate. Consideră decizia ca fiind nulă absolut având în vedere că nu se enumeră motivele de respingere a apărării reclamantului, în decizie menționându-se doar că “apărarea este nefondată”.
În fapt, nu s-a făcut directa legătură dintre consumul indicat de către intimat și acțiunea mecanicului de locomotivă care să cauzeze prejudiciul intimatei. Așa cum rezultă din decizia atacată, în data de 08.03.2009 la locomotiva aflată în răspunderea reclamantului s-a înregistrat un consum de 50 kg motorină în intervalul orar 23:08 – 23:17. practic nu este posibil acest lucru, și anume ca în termen de 9 minute să se consume 50 kg de motorină, mai ales că în perioada respectivă era în depou. Mai mult decât atât nu s-a găsit nici un gram de motorină la reclamant, acesta făcând naveta din la locul de muncă din C-N, și anume C, și înapoi.
În acest timp, nu există o legătură de cauzalitate între acțiunea petentului și supraconsumul de 50 kg motorină, nedovedit de către pârât. Având în vedere că locomotiva se afla în acel moment în depou, mecanicul solicitând revizorului de depou programarea pentru revizie, acesta neaflându-se în locomotivă, nu se poate concluziona că a produs un supraconsum. Așa cum arată diagramele, locomotiva staționa, având motorul pornit, conform dispozițiilor conducătorului unității. Nu s-au găsit recipiente cu motorină la petent, acesta făcând naveta din, fiindu-i astfel imposibil să transporte o așa cantitate de motorină, solicitată de către pârâtă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 268, 287 Codul muncii, art. 102, 103, 304 pct.9 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Art. 267 din Codul muncii prevede că “(1)Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsura, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2)În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii”.
De asemenea, conform art. 75 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 “comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii”.
Prin Scrisoarea de convocare nr. 2286 din 24.07.2009 (fila 15 dosar fond) reclamantul a fost convocat pentru aceeași dată pentru efectuarea cercetării disciplinare. Conform mențiunii de pe acest înscris reclamantului i s-a comunicat convocarea în data de 27.07.2009. De asemenea, pârâta a întocmit în data de 24.07.2009 o notă explicativă (fila 16 dosar fond) în care se menționează că se ascultă reclamantul, însă conform filei 17 din dosarul de fond răspunsurile acestuia au fost date în data de 27.07.2009.
În consecință, Curtea reține că cercetarea disciplinară nu s-a realizat în ziua pentru care a fost convocat reclamantul și că acesta a fost audiat chiar în ziua în care i s-a adus la cunoștință convocarea, nerespectându-se termenul de 5 zile instituit de art. art. 75 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Având în vedere modul cum este reglementat acest termen, împrejurarea că dispozițiile din contractul colectiv de muncă trebuie coroborate cu cele ale art. 267 din Codul muncii (care prevăd expres sancțiunea nulității absolute pentru nerespectarea condițiilor pentru efectuarea cercetării prealabile), precum și faptul că respectarea acestui termen reprezintă o garanție că dreptul la apărare al salariatului se poate efectiv exercita, Curtea apreciază că nerespectarea termenului de 5 zile menționat anterior atrage nulitatea absolută a cercetării disciplinare și, implicit, a deciziei de sancționare a reclamantului.
De asemenea, în condițiile în care cercetarea disciplinară s-a efectuat în altă zi decât cea pentru care a fost convocat reclamantul, angajatorul a încălcat în mod evident dispozițiile art. 267 din Codul muncii, cercetarea disciplinară prealabilă efectuată în cauză fiind pur formală. De altfel, Curtea reține că nici în Raportul de cercetare întocmit de angajator (fila 14 dosar fond) nu se face nicio referire la cercetarea disciplinară prealabilă a reclamantului.
În mod greșit a reținut instanța de fond că decizia de sancționare conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, mențiunea că acestea sunt “nefondate”, neîndeplinind exigențele impuse de art. 268 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, în lipsa unei minime argumentări. De altfel, și din modul în care a înțeles angajatorul să respecte acest element din decizia de sancționare prevăzut sub sancțiunea nulității rezultă că cercetarea disciplinară prealabilă a fost pur formală.
Deoarece analizarea condițiilor de nelegalitate ale deciziei primează celor referitoare la netemeinicia acesteia, în condițiile în care s-a reținut că decizia de sancționare este nulă absolut nu se vor analiza susținerile recurentei legate de neindicarea în dec.
Având în vedere aceste considerente Curtea apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă întrucât prima instanță nu a aplicat corect dispozițiile art. 267 și 268 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, respectiv nu a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 75 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va admite recursul reclamantului și se va anula decizia nr. 401/C/515/04.08.2009 emisă de pârâtă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată pârâta (aflată în culpă procesuală) să plătească reclamantului suma de 357 de lei, cheltuieli de judecată în primă instanță, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 30 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3466 din 26.11.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în întregime în sensul că admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei SA B –
Anulează decizia nr. 401/C/515/04.08.2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 357 de lei, cheltuieli de judecată în primă instanță.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
– – – – – –
GREFIER
– –
Red./Dact.
4 ex./17.03.2010
Jud.fond: și
