Dosar nr- – Contestație decizie de sancționare –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 426
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier – –
Pe rol se află judecarea recursului declarat de Primăria comunei C – prin primar, împotriva sentinței nr. 128 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul recurentei și contestatoarea intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani – Secția civilă și înregistrată la data de 26.11.2008, contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei C, județul B, a solicitat anularea dispoziției de sancționare cu “avertisment” nr. 380 din 24.10.2008 emisă de intimat, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că lucrează în compartimentul financiar al Primăriei C de la 1.06.2006, în funcția de referent treapta I A, cu atribuții de “operator rol”, iar decizia de sancționare emisă de primar este nelegală, fiind lovită de nulitate absolută, întrucât nu a fost efectuată o cercetare prealabilă disciplinară, documentele care au stat la baza sancționării sale nu i-au fost comunicate niciodată; nu este prevăzută data și perioada pentru care este sancționată și nu sunt precizate prevederile din regulament, statut ori contract care ar fi fost încălcate.
Cu privire la fondul măsurii sancționării, s-a arătat că deficiențele constatate nu i-ar fi imputabile, deoarece în compartimentul financiar-contabil lucrează mai multe persoane, acestea fiind cele care au atribuții decizionale și din dispoziția cărora a efectuat lucrările respective.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației, susținând că, în cazul contestatoarei a fost efectuată cercetarea prealabilă disciplinară, în cursul căreia s-a constatat, în baza referatului 6819/20.10.2009, faptul că aceasta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
În plus, în speță nu sunt întrunite condițiile de nulitate absolută a deciziei, deoarece asemenea nulitate sancționează nerespectarea, la încheierea unui act juridic, a unei norme ce ocrotește un interes general, obștesc, pe când interesul contestatoarei are caracter particular, personal.
Prin sentința nr. 128 din 28.01.2009 a Tribunalului Botoșani – Secția civilă, s-a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei C, județul B, împotriva dispoziției nr. 380 din 24.10.2008, de sancționare cu avertisment și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei sus-menționate.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, Primarul comunei C, județul B, a declarat recurs.
În motivarea acestei căi de atac, recurentul a criticat sentința recurată, susținând că instanța de fond s-a pronunțat și a stăruit doar cu privire la nulitatea absolută prin lipsa cercetării prealabile, chiar și pentru “avertisment”, cu toate că art. 267 din Codul muncii prevede că “sub sancțiunea nulității absolute nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.
Mai arată că instanța de fond a motivat sancțiunea nulității absolute prin faptul că, în conformitate cu art. 75 alin. 1 din Contractul de muncă la nivel național, cercetarea prealabilă este obligatorie pentru toate sancțiunile.
Recurentul critică sentința prin excesiva interpretare în favoarea contestatoarei a tuturor prevederilor legale, inclusiv a Contractului unic la nivel național și că firesc ar fi fost ca prevederile din acest contract, care aduc modificări esențiale Codului muncii, să ducă la modificarea efectivă pe articole a Codului muncii pentru cunoaștere și pentru o aplicare uniformă a prevederilor legale.
Examinând recursul de față, curtea îl constată neîntemeiat.
Astfel, în considerentele sentinței recurate, se reține că la soluționarea cauzei, instanța de fond a avut în vedere calitatea de personal contractual al contestatoarei, situație în care îi sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii, precum și ale Contractului colectiv unic la nivel național, dispoziții obligatorii pentru “toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară” (art. 241 lit. d), în condițiile în care art. 14, art. 2 lit. h și art. 281 lit. b din Codul muncii nu fac distincție între angajatori în funcție de natura acestora (societăți comerciale ori instituții publice), ori de finanțarea sau nu de la bugetul statului.
Instanța de fond corect s-a pronunțat cu prioritate asupra nulității absolute a deciziei de sancționare invocată de contestatoare, în raport de dispozițiile art. 75 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 – 2010, potrivit cărora, “sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.
În acest context și în reală relevanță în soluționarea cauzei, instanța de fond corect a reținut că, deși dispozițiile art. 267 alin. 1 din Codul muncii prevăd că “sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări prealabile disciplinare (exceptând, deci, în mod expres, de la obligația cercetării prealabile, sancțiunea avertismentului scris), cu toate acestea, art. 75 alin. 1 din contractul național prevede obligativitatea efectuării cercetării pentru toate sancțiunile – deci, inclusiv în cazul avertismentului.
Corect, de asemenea, s-a reținut însă că, din aceasta nu se poate trage concluzia că respectiva clauză contractuală (art. 75 alin. 1) ar încălca legea (art. 264 din Codul muncii ), deoarece chiar art. 283 alin. 1 și 3 din Codul muncii permite posibilitatea ca, prin contractele colective de muncă, să se stipuleze drepturi la nivel superior celor stabilite prin prevederile legale (acestea din urmă având doar caracter minimal).
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, curtea, având în vedere prev. art. 312 alin. 1 din pr. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Primăria comunei C – prin primar, împotriva sentinței nr. 128 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr.pr.compl.pensionat,
semnează pr. inst.
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
14.05.2009
