Dosar nr- – contest. dec. de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 454
Ședința publică din 21 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: – –
Pe rol se află judecarea recursului declarat deSpitalul de Copii, cu sediul în municipiul B, B-dul -, nr. 12, județul B, împotriva sentinței nr.165din3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurentului Spitalul de Copii B precum și intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a constatat recursul în stare de judecată.
La sfârșitul ședinței de judecată, dar înainte de închiderea dezbaterilor, s-au prezentat — pentru recurent și avocat pentru intimat, aceștia depunând la dosar concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Botoșani – Secția civilă, la data de 10 noiembrie 2008, a formulat în contradictoriu cu intimatul Spitalul de Copii B, contestație împotriva deciziilor nr. 241 și 244 din 10.10.2008 emise de intimat, solicitând constatarea nulității absolute a acestora sau în subsidiar anularea lor și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, cu precizarea că solicită și repunerea pe postul deținut anterior.
În motivarea cererii a arătat că la data sancționării sale prin cele două decizii, îndeplinea funcția de fochist șef la centrala termică a spitalului, avându-l în subordine și pe fiul său, – fochist. Întrucât la data de 11 iulie 2008 (vineri) acesta din urmă a fost internat de urgență la spital, fiind diagnosticat cu meningită, a trebuit să-l înlocuiască, ceilalți muncitori nefiind disponibili, aceasta constituind, de altfel și o obligație de serviciu. A doua zi ar fi informat despre situația respectivă pe responsabilul cu supravegherea tehnică, – care a anunțat la rândul său superiorii ierarhici.
Mai mult, luni – la 14 iulie 2008, l-ar fi informat personal și pe directorul administrativ, iar acesta i-ar fi dat permisiunea atât să-l înlocuiască cât și să îl ponteze în continuare.
În ceea ce privește legalitatea deciziilor, a arătat că decizia de reducere a salariului de bază pentru două luni ar fi tardivă întrucât sancțiunea a fost aplicată după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii.
În plus, decizia ar fi lovită și de nulitate absolută deoarece convocarea pentru cercetarea disciplinară nu a cuprins mențiunea motivului pentru care urma să dea nota explicativă, neindicându-i-se fapta, respectiv învinuirea care i se aduce.
De asemenea și decizia de schimbare din funcția de fochist șef ar fi nulă întrucât, în realitate, constituie o dublă sancțiune pentru aceeași faptă, iar în cazul în care ar fi considerată doar o modificare a contractului era necesar consimțământul său ori, dacă se aprecia că nu corespunde profesional, se impunea efectuarea unei evaluări profesionale.
Prin sentința civilă nr. 165 din 3 februarie 2009, Tribunalul Botoșani – secția civilă, a respins excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare nr. 241/10.10.2008 și excepția nulității absolute a deciziilor nr. 241 și 244 din 10.10.2008 și admițându-se contestațiile împotriva acestora, ambele decizii au fost anulate, intimatul fiind obligat să-l reintegreze pe postul de fochist șef, avut anterior. Totodată a fost obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Privitor la excepția tardivității emiterii deciziei nr. 241 din 10.10.2008, s-a apreciat că, în speță, s-a stabilit că faptele imputate contestatorului reprezintă abateri disciplinare abia prin concluziilor comisiei disciplinare din data de 10.10.2008, dată la care s-a emis și decizia de sancționare, așa încât excepția tardivității aplicării sancțiunii reducerii salariului nu este dată.
Referitor la nulitatea aceleiași decizii motivat de faptul că nu i s-a adus la cunoștință contestatorului faptele imputate, s-a constatat că prin numeroase convocări, acesta a fost avizat asupra obiectului explicațiilor pe care le avea de dat, în aceste condiții convocarea contestatorului la cercetarea disciplinară prealabilă fiind făcută cu respectarea dispozițiilor art. 267 Codul muncii.
Cât privește nulitatea deciziei nr. 244 din 10.10.2008, instanța a constatat că această excepție nu este dată față de susținerea intimatului, potrivit căreia prin această decizie nu a înțeles să dispună aplicarea unei sancțiuni ci să modifice doar atribuțiile de serviciu. Așa fiind, nu se pune problema aplicării unei duble sancțiuni pentru aceleași abateri.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că prin decizia nr. 241/10.10.2008, managerul Spitalului de copii B i-a aplicat contestatorului sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 2 luni, conform art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii, abaterile disciplinare săvârșite de acesta constând în înlocuirea în perioada 11 – 17.07.2008 a muncitorului, aflat în spital, încălcând dispozițiile art. 112 alin. 2 Codul muncii și întocmirea în fals a pontajului pe perioada 11 – 18.07.2008, în sensul că l-a trecut prezent la lucru pe muncitorul menționat, în timp ce acesta se afla în spital, cu consecința încasării de către a unor drepturi salariale necuvenite, suportate în totalitate de către unitate, deși o parte din ele cădea în sarcina altei unități, fapt care a avut drept consecință, necesitarea refacerii declarațiilor financiare pe luna iulie și crearea unui climat contrar disciplinei muncii. S-a mai reținut în sarcina contestatorului că a adus prin notele explicative acuze grave și nefondate, cu caracter insultător unor colegi de muncă și unor persoane nenominalizate de pe diferite trepte ierarhice superioare.
Ori, în toate notele explicative pe care le-a dat, contestatorul a arătat că situația ivită a fost una intempestivă, excepțională și a acționat sub imperiul urgenței asigurării funcționării centralei termice la care era fochist șef, susținerea sa conform căreia fiul, muncitor aflat în subordinea sa fost internat în spital, nefiind contestată de unitatea intimată.
Așa fiind, faptul înlocuirii lui la serviciu de către contestator a fost justificat, mai ales că directorul administrativ al spitalului, a arătat prin referatul nr. 7145/15.08.2008 că s-a confruntat în perioada respectivă cu o gravă lipsă de personal, cu o situație critică în sensul că din 6 fochiști puteau fi folosiți în asigurarea permanenței doar 3, iar privitor la pontarea muncitorului, deși în realitate era în concediu medical, același director a arătat în referatul menționat că a ales această soluție considerând-o corectă, cheltuiala spitalului fiind mai mică, el fiind și cel care, de altfel, a vizat pontajul pentru luna iulie.
În acest context, nu se poate pune problema culpei salariatului care a acționat din dispoziția șefului ierarhic cel mai înalt, înlocuirea și pontarea muncitorului, nefiind un simplu ordin ci soluția aleasă de șeful administrativ pentru rezolvarea situației dificile din acel moment.
Mai mult, prin fapta imputată contestatorului de a trece în pontaje pe fiul său ca fiind prezent, nu s-a produs unității un prejudiciu efectiv, cert, câtă vreme directorul administrativ a propus o modalitate neconflictuală în legătură cu modul de pontare, respectiv fochistului să i se i-a în considerare certificatul medical, iar tatălui acestuia, care l-a înlocuit la serviciu, să-i fie plătite orele suplimentare, existând așadar posibilitatea reală de rectificare a pontajelor și recalculare a drepturilor salariale cuvenite celor doi.
În legătură ce cealaltă faptă a contestatorului, instanța a reținut că acuzele și insultele pe care le-ar fi adus colegilor săi prin notele explicative date, nu au fost concretizate în cuprinsul decizie nr. 241, iar contestatorul nici nu a fost cercetat în legătură cu aspectele respective. Pe de altă parte acestea au fost făcute în notele explicative, constituindu-se în apărări ale contestatorului, încât imputarea lor ca abateri disciplinare ar duce la încălcarea dreptului fundamental la apărare al salariatului.
Cum nici una din faptele reținute în sarcina contestatorului prin decizia nr. 241/10.10.2008 nu pot fi apreciate ca abateri, instanța a hotărât anularea acesteia.
Cât privește decizia nr. 244/10.10.2008, s-a apreciat că prin aceasta a avut loc o schimbare din funcție a contestatorului, cât timp intimatul a precizat că decizia nu a constituit o măsură de sancționare, decizie apreciată de asemenea ca nelegală, în condițiile în care nu a existat acordul salariatului, încălcându-se dispozițiile art. 41 alin. 1 din Codul muncii.
Numirea ulterioară a unui alt salariat care să coordoneze formația de exploatare a centralei termice și a stației de oxigen, relevă că în realitate atribuțiile de coordonare, care până atunci au aparținut contestatorului nu s-au suprimat ci au continuat să existe fiind transferate unei alte persoane, ceea ce înseamnă practic o schimbare din funcție, deghizată.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimatul Spitalul de Copii B, susținând că pretențiile contestatorului sunt neîntemeiate și se impune menținerea celor două decizii, date cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege, concluziile instanței de fond bazându-se nejustificat numai pe referatul nr. 7145/15.08.2008 al directorului administrativ, persoană care nu este coordonatorul profesional – organizatoric al formațiilor de muncitori, acestea fiind coordonate de responsabilul compartimentului cu întreținerea și exploatarea instalațiilor și a aparaturii, potrivit Ordinului nr. 1778/2006, la data respectivă persoanele care îndeplineau aceste atribuții, fiind inginerul și tehnicianul.
Pentru modul în care directorul administrativ s-a implicat în caz, depășindu-și atribuțiile profesionale, a fost sancționat disciplinar printr-o decizie necontestată ( nr. 243/2008).
Concluzia instanței de fond referitoare la inexistența unui prejudiciu cert este neîntemeiată deoarece salariul necuvenit încasat de fiul contestatorului în baza pontajului fals este mai mare decât suma pe care ar fi trebuit să o încaseze în baza certificatului medical, la care se adaugă valoarea tichetelor de masă încasate și care nu i se cuveneau, precum și alte cheltuieli suplimentare pe care unitatea le-a suportat.
În aceste condiții faptele imputate contestatorului care la acea dată coordona activitatea unui colectiv și răspundea de exploatarea unor utilaje sub regim special au conotații penale, exonerarea sa de răspundere constituind un semnat nepotrivit pentru colectiv.
Privitor la decizia nr. 244/2008, recurentul a susținut că funcția de fochist șef nu este o funcție de conducere, contestatorului nefiindu-i modificat în nici un fel contractul de muncă, drept urmare neputând fi reintegrat pe o funcție care nu există. Atribuțiile contestatorului au fost transferate ulterior tehnicianului, aflat pe linie de competență pe o treaptă superioară, neputând fi vorba despre o înlocuire deghizată din funcție a lui. Dacă unitatea ar reda contestatorului responsabilitățile retrase prin decizia nr. 244/10.10.2008, astfel cum a hotărât instanța de fond, conducerea spitalului ar fi privată de atributul stabilirii responsabilităților pe locuri de muncă, atribut stipulat în contractul de management.
Intimatul a mai criticat sentința și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată contestatorului, apreciindu-le nejustificate și exagerate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate în raport de actele și lucrările dosarului, curtea constată că este nefondat.
Așa cum pe larg s-a motivat în considerentele hotărârii atacate, din probele administrate în cauză rezultă că faptele pentru care contestatorul a fost sancționat prin decizia nr. 241/10.10.2008, în împrejurările în care s-au produs, nu pot constitui abateri disciplinare, acesta procedând la înlocuirea muncitorului, aflat în concediu medical și pontarea lui un număr de zile din dispoziția șefului ierarhic, care în referatul întocmit justifică decizia luată în situația critică în care se afla comportamentul în care își desfășura activitatea contestatorul. În speță, nu s-a dovedit că recurentul a suferit un prejudiciu material, însăși directorul administrativ precizând în referatul întocmit la data de 15.08.2008 că prin soluția aleasă cheltuiala pentru spital era mai mică și că poate fi remediată situația privitoare la modul de pontare a muncitorului aflat în concediu medical prin recalcularea drepturilor salariale cuvenite contestatorului și fiului său și rectificarea pontajelor.
Deși recurentul susține că acest prejudiciu există, nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte în ce constă acest prejudiciu și nici nu a precizat cuantumul pagubei suferite.
Nu are relevanță în cauză împrejurarea că directorul administrativ al unității a fost sancționat disciplinar, instanța fiind investită să analizeze și să dispună cu privire la deciziile luate în ce privește persoana contestatorului și anume cu privire la legalitatea și temeinicia acestora.
Referitor la fapta contestatorului constând în adresarea de insulte colegilor și altor persoane cu funcții de conducere, nenominalizate, corect s-a apreciat că opiniile personale inserate în notele explicative date în cursul cercetării disciplinare se consideră în apărări făcute în maniera în care contestatorul a crezut că îi pot servi pentru a convinge privitor la nevinovăția sa.
Susținerea recurentului potrivit căreia prin decizia nr. 244/10.10.2008 nu s-au modificat atribuțiile de serviciu ale contestatorului nu poate fi primită, cât timp acesta a fost numit printr-o decizie în calitate de fochist șef conform prescripțiilor PT – CI 2003, mărindu-i-se sfera de atribuții, fiind vorba de atribuții suplimentare, de coordonare a activității muncitorilor de la centrala termică, transferate ulterior altei persoane, continuând astfel să existe.
În aceste condiții, este evident că a avut loc o modificare a funcției contestatorului, fără acordul său, apreciindu-se întemeiat că decizia nr. 244/10.10.2008 este nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Codul muncii.
Cât privește critica adusă dispoziției de obligare la plata cheltuielilor de judecată, se constată că în mod justificat a fost stabilit în sarcina sa cuantumul cerut de contestator, reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța depusă la dosar (fila 99 dosar fond), față de dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, fiind parte căzută în pretenții.
Față de cele reținute, curtea, constatând criticile aduse sentinței, ca nefondate, va respinge recursul ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței (fila 18 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat deSpitalul de Copii, împotriva sentinței nr.165din3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă, în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească contestatorului suma de 800 lei cheltuieli de judecată, din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. jud. -,pensionat,
semnează președintele instanței
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 14.05.2009
