DECIZIA CIVILĂ NR. 527/2008-
Ședința publică din data de 2 aprilie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 775/LM din 14 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentei contestatoare -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 13/15.02.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, precum și reprezentanta intimatului SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE O-, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 164/2006 emisă de Colegiul Consilierilor Juridici
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar copia diplomei oferite de Societatea Română de recurentei.
La rândul ei, reprezentanta intimatei depune la dosar copia adresei nr. 385/2008 emisă de Autoritatea de Sănătate Publică B și copia adresei nr. 597/2008 emisă de aceeași instituție, care cuprinde Statul de Funcții și la Statul de Funcții la data de 01.01.2008 și situația locurilor de muncă normate, statul de funcții ocupate și vacante privind Secție de TBC III-Compartimentul Copii.
Reprezentanta intimatului, întrebată fiind, arată că în prezent incidența cazurilor de tuberculoză la copii a scăzut foarte mult raportat la numărul de bolnavi, în cadrul spitalului sunt paturi disponibile, în prezent numărul de paturi fiind mai mare decât numărul de bolnavi. Acesta este contextul în care s-a ajuns la situația desființării postului recurentei.
Față de înscrisurile depuse la termenul de astăzi, reprezentanta recurentei subliniază că s-ar impune casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru suplimentarea probațiunii, deoarece situația posturilor și a paturilor spitalului, depuse de intimată de-a lungul dezbaterilor s-a modificat de la un termen la altul, astfel încât este imposibil ca instanța să-și poată forma o părere obiectivă despre situația existentă.
Reprezentanții părților, arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei, solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv în principal casarea hotărârii pronunțate de prima instanță, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe și în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii recurate, cu consecința admiterii contestației formulate de contestatoare și respingerea cererii reconvenționale formulate de intimat, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului declarat de partea adversă și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 775/LM din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Spitalul de Pneumoftiziologie
S-a admis cererea reconvențională formulată de intimatul reclamant reconvențional Spitalul de Pneumoftiziologie O, în contradictoriu cu contestatoarea pârâtă reconvențională, și în consecință:
Contestatoarea pârâtă reconvențională a fost obligată să plătească intimatului reclamant reconvențional suma de 3124 lei, reprezentând indemnizație de concediu încasată necuvenit pe anii 2005 și 2006.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Între părțile în conflict au existat raporturi juridice de muncă, care au încetat în baza Deciziei nr.238 din 2.11.2006, emisă de către intimat, prin care s-a dispus, în temeiul art.65 al.1 coroborat cu art.55 lit.c din Codul muncii, concedierea contestatoarei, care a deținut funcția de medic primar pediatrie șef secție la Secția Clinică pneumoftiziologie pediatrie, ca urmare a reorganizării unității, respectiv desființarea Secției Clinice de Pneumoftiziologie pediatrie și a desființării efective a postului de medic primar – șef secție la Secția clinică pneumoftiziologie pediatrie, cu încetarea activității clinice integrată la aceeași dată.
La baza emiterii acestei decizii, intimatul a invocat Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr.932/2006 cu privire la modificarea și completarea 422/2003 privind aprobarea structurii organizatorice a unităților sanitare din jud. B și Dispoziția Autorității de Sănătate Publică B nr.92 din 31.07.2006.
Din examinarea actelor mai sus enumerate, precum și din actele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere a contestatoarei, inclusiv organigrama anterioară și ulterioară emiterii deciziei, instanța de fond reținut că în baza Ordinului 932/2006 și a adresei B, emisă în temeiul acestuia, cu nr.92 din 31.07.2006, intimatul a suferit o modificare a structurii organizatorice, în sensul că a fost desființată secția clinică de pnemoftiziologie cu 45 paturi, în cadrul căreia contestatoarea ocupa funcția cu normă ca medic primar pediatrie șef secție și organizată ca și Compartiment pneumoftiziologie copii cu 14 paturi. De asemenea, și funcția deținută de contestatoare în cadrul intimatului, aceea de medic primar pediatrie șef secție cu normă, a fost desființată.
Conform art.65 al.1 Codul muncii, “concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”, iar la alin.2 se stipulează că “desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Din probațiunea administrată în cauză, raportat la dispozițiile textului de lege mai sus invocat,prima instanță a reținut că intimatul a trecut printr-o reorganizare a activității, iar prin desființarea Secției de pnemoftiziologie pediatrie și desființarea postului ocupat de contestatoare, rezultă că desființarea locului de muncă al contestatoarei a fost efectiv și a avut la bază reorganizarea unității intimate în baza Ordinului MSF nr.932/2006. Acest aspect rezultă și din cuprinsul Protocolului nr.2921 din 31.08.2006, încheiat între intimat și Spitalul Clinic de Copii “Dr. ” O, cu privire la predarea-preluarea pacienților cu patologie netuberculoasă în aplicarea nr.932/2006, a dispoziției B nr.92/2006 și nr.103/30.08.2006, prin care s-a desființat Secția Clinică de pneumoftiziologie și pediatrie de 45 de paturi și care s-a organizat ca și compartiment de 14 paturi în cadrul Secției de pneumoftiziologie III, iar restul patologiei netuberculoase urmează a fi preluată de către Spitalul Clinic de Copii “Dr. ” O, precizându-se în acest protocol că predatorul convine cu primitorul să preia ca medic pe una din secțiile clinice a contestatoarei, al cărei post urmează a fi redus din statul de funcții sub rezerva aprobării integrării/cumulului de cei în drept, la solicitarea expresă a acestora.
De altfel, prin contestația formulată, contestatoarea nici nu a invocat că desființarea postului ocupat de ea în cadrul intimatului nu ar fi fost efectivă și reală, ci a înțeles să conteste decizia emisă de către intimat prin existența la data emiterii decizii a unor posturi libere în cadrul intimatului și că nu s-a ținut cont de celelalte specializări ale sale.
Conform probelor administrate, s-a apreciat că, contestatoarea, pe lângă specializarea de medic primar pediatrie, are și specializarea de medic specialist pneumologie. Din examinarea posturilor vacante existente în cadrul intimatului, s-a reținut că existau 2 posturi de medici, din care unul de epidemiolog, o specializare diferită de cea a contestatoarei, și un post de medic primar pneumolog-șef secție, care nu putea fi ocupat de contestatoare, deoarece aceasta are specializarea de medic specialist pneumologie, nefiind medic primar.
De asemenea, s-a mai avut în vedere și faptul că intimatul, prin desființarea Secției clinice de pneumoftiziologie pediatrie din cadrul său, prin Ordinul nr.1442 din 27.11.2006 emis de Ministrul Sănătății Publice, i-a fost aprobată schimbarea denumirii, din Spital Clinic de Pneumoftiziologie O în Spital de Pneumoftiziologie O, pierzându-și statutul de spital clinic, existând și sub acest aspect un impediment pentru menținerea contestatoarei în funcția de medic prin integrare clinică și cumul de funcții cu normă, reținându-se totodată în privința contestatoarei și cumulul de funcții până la emiterea deciziei contestate, având funcția de bază la Universitatea O, ca asistent universitar titular, unde se află și carnetul de muncă ala cesteia și normă încadrată la intimat, în funcția de medic primar pediatrie.
De asemenea, conform adresei nr.6172 din 6.08.2007, emisă de Spitalul Clinic de Copii “Dr. ” O, rezultă că, contestatoarea este angajata acestei unități medicale în calitate de medic primar pediatrie și specialist pneumolog, cu activitate clinică integrată cu normă din data de 6.08.2007, în baza adresei nr. VIIId/EN/6285/15.06.2007.
În contextul tuturor considerentelor ce preced, tribunalul a apreciat că decizia de încetare a contractului de muncă al contestatoarei a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, iar contestația formulată este nefondată, a fost respinsă ca atare.
Cât privește acțiunea reconvențională, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, avându-se în vedere că contestatoarea, în perioada 1.10.2002 – 1.12.2006, a exercitat un cumul de funcții, fiind angajata intimatului cu normă în funcția de medic primar pediatrie – medic șef secție și angajată cu normă întreagă la Universitatea O în funcția de asistent universitar titular, unde și-a ales funcția de bază.
Din actele depuse la dosar, statele de funcții, s- reținut că, contestatoarei-pârâtă reconvențională, i-au fost achitate de către reclamantul reconvențional indemnizațiile de concediu de odihnă pe anii 2005 și 2006, în sună de 2150 lei, respectiv 992 lei.
Potrivit prevederilor art.3 din HG 250/1992 republicată, “salariații care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcția de bază cu o normă întreagă, o altă funcție, au dreptul la concediul de odihnă plătit numai la unitatea în care au funcția de bază. Unitatea în care salariații cumulează le va acorda,la cerere, un concediu fără plată, pentru zilele de concediu de odihnă primite la cealaltă unitate”.
Instanța de fond, având în vedre aceste dispoziții legale, faptul că, contestatoarea a efectuat concediul de odihnă la ambii angajatori și a încasat de la intimat indemnizația de concediu de odihnă pe anii 2005 și 2006, deși nu avea la acesta funcția de bază, precum și disp.art.272 al.1 Codul muncii, a admis acțiunea reconvențională și a obligat pârâta reconvențională să restituie reclamantului reconvențional suma de 3124 lei reprezentând indemnizația de concediu de odihnă încasată necuvenit pe anii 2005 și 2006.
Împotriva sentinței declarat recurs contestatoarea, solicitând în principal modificarea în întregime a hotărârii, în sensul admiterii contestației și respingerii cererii reconvenționale, iar la termenul din 2 aprilie 2008, reprezentanta recurentei a solicitat casarea sentinței și trimiterea dosarului pentru completarea probațiunii.
Criticile recurentei vizează modul în care managerul spitalului a înțeles să organizeze activitatea instituției, în mod concret existând posibilități pentru menținerea contestatoarei în spital, concedierea făcându-se ca urmare a aplicării unor condiții subiective.
Prin întâmpinarea depusă, Spitalul de Pneumoftiziologie Oas olicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a hotărârii instanței de fond, atât sub aspectul modului de soluționare al acțiunii principale cât și al celei reconvenționale.
Intimata apreciază că sunt simple speculații criticile recurentei și că aceasta nu putea fi redistribuită pe postul vacant pe statul de funcții, deoarece nu deținea specializarea necesară acestui post.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține următoarele:
Contestatoarea a avut norma de bază la Spitalul de Pneumoftiziologie O până la data de 1 octombrie 2002 când a fost transferată la Universitatea O-Facultatea de Medicină, păstrându-și normă prin cumul la spital.
Este adevărat că, de regulă generală, în cazul disponibilizărilor unul dintre criteriile de selectare îl reprezintă cumulul de funcții, dar în cazul cadrelor universitare din învățământul superior medical problema trebuie nuanțată, deoarece asigurarea unor condiții practice de lucru cu studenții în spitalele de specialitate reprezintă o condiție de desfășurare a activității.
Lăsând la o parte însă această nuanțare deoarece oricum disponibilizarea unui medic specialist, respectiv o alegere ce trebuie făcută între doi medici specialiști este o opțiune extrem de dificilă, cu influențe subiective și din partea angajatorului și din partea medicului, apar evidente inadvertențe în datele comunicate de spital atât instanței cât și Autorității de Sănătate Publică. Este vorba în special de adresa cu nr. 3426/12.10.2006 (fila 58 dosar fond), prin care spitalul raportează situația cheltuielilor cu salariile pe luna septembrie 2006, raportare din care rezultă că există 19 posturi de medici aprobate, din care ocupate 16,5.
De mai multe ori -chiar prin întâmpinarea depusă în recurs- intimata a precizat că a fost vorba de o eroare, asumată, care nu poate să producă efecte în favoarea recurentei, dar nu a făcut dovada că ar fi retractat datele cuprinse în înscrisul respectiv sau că ar fi comunicat destinatarului existența erorii.
Pe de altă parte, Autoritatea de Sănătate Publică B comunică prin adresa nr. 7837/01.08.2007 (înscrisul de la fila 141), transmisă reprezentatului legal al contestatoarei, confirmă numărul de posturi aprobate și ocupate în cursul anului 2006 în cadru spitalului, constatându-se diferențe majore de la o lună la alta, fiind adevărat însă că nu este vorba doar de posturi de medici ci de toate posturile existente în spital. Oricum, diferențe în plus de 21 de posturi respectiv în minus de 45 de posturi de la o lună la alta sunt dificil de înțeles în lipsa unei explicații pertinente și complete.
Prin același înscris se confirmă că în urma reorganizării secțiilor de la Aleșd și, medicii rezidenți au fost preluați de către spitalul din O, situație care nu a fost repetată în cazul contestatoarei.
Sub aspect probator, un alt element demn de subliniat este faptul că intimata refuză să răspundă la întrebările II și III din interogatoriul formulat de contestatoarea recurentă (filele 113, respectiv 116), apreciind că nu sunt relevante, deși o altfel de apreciere nu aparține părții ci instanței, ori instanța a transmis întregul interogatoriu intimatei.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că cererea recurentei de casare a deciziei și de retrimitere a dosarului la instanța de fond este justificată, urmând a fi analizate cu ocazia rejudecării situația concretă a medicilor angajați în spital, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și cu normele Europene în materie, cercetându-se și criteriile de selecție, clare și transparente, care sunt utilizate de intimată în momentul reorganizării, pentru eventuale disponibilizări.
Cu ocazia rejudecării vor fi reanalizate și criticile recurentei privind acțiunea reconvențională.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFTIZIOLOGIE, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 775/LM din 14 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 2 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat judecător – – 24.04.2008
– dactilografiat grefier -24.04.2008-2 ex.
