ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 584/2009-
Ședința publică din 02.04.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul contestator domiciliat în Aleșd,-/B, județul B, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL ORĂȘENESC ALEȘD cu sediul în Aleșd,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 932/LM din data de 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins contestația, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul contestator personal, reprezentanta acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 27.11.2008, emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, și reprezentanta intimatului, , în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 2 din data de 10.03.2009, emisă de Colegiul Consilierilor Juridici
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta recurentului contestator depune la dosar adresa nr. 755 din data de 16.06.2006 emisă de Ministerul Sănătății Publice, comunică un exemplar din acest înscris și reprezentantei intimatei. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatului arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului contestator solicită admiterea recursului conform petitlului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că, instanța de fond pronunțat o hotărâre legală, având în vedere probele administrate în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 932/LM din data de 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis excepția tardivității introducerii contestației privind decizia nr. 208/15.12.20067.
S-a respins contestația formulată de contestatorul, domiciliat în Aleșd, – -, nr. 2. în contradictoriu cu AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B- SPITALUL ORĂȘENESC, cu sediul în Aleșd,-, jud.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a fost angajatul intimatei din data de 15.03.2001 în funcția de auditor. Până la data de 09.11.2004 a ocupat cu delegație funcția de șef, iar din data de 10.11.2004 în urma susținerii și promovării unui concurs a ocupat funcția de contabil șef pe o perioadă determinată de 4 ani. Prin Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății s-a modificat structura organizatorică a spitalelor. Astfel prin nr.R/224/28.05.2006 s-a numit un comitet director interimar, pe o perioadă de 6 luni. În urma promovării concursului susținut prin nr.R/1463/13.12.2006 a fost numit managerul Spitalului Orășenesc Aleșd, în persoana domnului. nr.R/1463/13.12.2006 la art.3 prevede că managerul va numi membri comitetului director interimar până la ocuparea posturilor prin concurs. În acest context prin decizia nr. 208/15.12.2006 s-a dispus încetarea numirii contestatorului din funcția de director financiar contabil ala unității, iar prin decizia nr.209/15.12.2006 a fost numit un nou consiliu director.
Referitor la decizia nr. 208/15.12.2006 instanța a constatat că aceasta a fost contestată la data de 12.10.2007. Conform procesului verbal cu nr. 2794/18.12.2006 (fila 19 dosar) contestatorului i-a fost comunicată decizia la data de 18.12.2006. Față de dispozițiile art.283 alin.1, lit.a din Legea 53/2003 instanța a constatat faptul că decizia a fost contestată după trecerea a mai mult de 30 zile, motiv pentru care a admis excepția tardivității introducerii contestației invocată de intimată și a respins capătul de cerere privind constatarea nulității deciziei nr. 208/15.12.2006, ca fiind tardiv introdusă.
Față de decizia nr. 139/13.09.2007, instanța a reținut faptul că petentul, prin adresa nr. 2130/13.09.2007, și-a dat demisia de la unitate, olograf fiind scris în continuare “din funcția de economist” (fila 6 dosar). Conform înscrierilor din carnetul de muncă al contestatorului (filele 38-42 dosar) acesta a fost angajat la data demisiei în funcția de economist IA. Față de faptul că contestatorul nu a adus probe pentru dovedirea vicierii consimțământului, iar intimata în urma demisiei în mod legal e emis decizia nr. 139/13.09.2007 privind încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art.79 al.7 din Legea 53/2003, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității deciziei nr. 139/13.09.2007, ca fiind nefondată.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii excepției de tardivitate, admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că referitor la excepția de tardivitate, s-a luat în considerare un proces verbal încheiat cu ocazia unei ședințe la care el nu a participat, considerând că modalitatea de comunicare a fost înștiințarea verbală, ori, chiar intimata recunoscut că nu s-a procedat conform Codului muncii ci s-a produs în septembrie 2007 luându-se în considerare un fapt ce nu-i este opozabil.
Momentul de începere al termenului de prescripție nu a fost determinat de comunicarea către el a demisiei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ci, a fost lăsată la latitudinea unor persoane ce aveau interesul de a-i zădărnici dreptul de-a contesta o decizie nelegală.
Cât privește decizia nr. 139/2007, se impune a se constata nulitatea fiind modificare unilaterală contractului de muncă, decizie neacceptată, iar prin adresa nr. 2130/2007 dorit doar încetarea modalității de schimbare a contractului individual de muncă la care nu și-a dat acordul, el neavând funcția de economist.
Nu a fost motivată în drept cererea de recurs.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului. A ocupat recurentul funcții de conducere pe perioade scurte, funcția de contabil șef a fost modificată în director financiar contabil în baza Legii nr. 95/2006. În perioada în care acesta a fost în funcții de conducere, nu exercitat atribuții de auditor, post ce nu exista, reintegrarea neputând fi realizată. În 18.12.2006 managerul spitalului a dat citire deciziei nr. 208/2006 când recurentul fost prezent cu încă 8 persoane, a refuzat a semna procesul verbal.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Prin contractul de muncă din 15.03.2001, înregistrat sub nr. 23/15.03.2001 – fila 35 dosar fond – recurentul a fost încadrat în funcția de economist specialist IA iar prin ordinul nr. 244/28.05.2006 emis de Ministerul Sănătății – fila 21 dosar fond – fost numit în comitetul director interimar pe o perioadă de 6 luni în funcția de director financiar contabil.
Ulterior, prin decizia nr. 208/15.12.2006, emisă de Spitalul Orășenesc Aleșd, s-a dispus încetarea din 15.12.2006 numirii recurentului din funcția de director financiar contabil, dată de la care urma să-și desfășoare activitatea în funcția de economist I A la serviciul financiar contabilitate, iar prin decizia nr. 209/15.12.2006 s-a numit în funcția de director financiar contabil dl..
La data de 13.09.2007, recurentul înregistrat sub nr. 2130 la sediul intimatei o cerere în care arătat că întrucât nu i s-a comunicat funcția, salariul și nici contractul individual de muncă, demisionează de la această unitate, existând și o altă mențiune, că din funcția de economist, astfel că, prin decizia nr. 139/13.09.2007 s-a dispus încetarea contractului de muncă al acestuia din funcția de economist I
Din analiza procesului verbal nr. 2794/18.12.2006, încheiat la Spitalul Orășenesc Aleșd, se reține faptul că – managerul unității – a adus la cunoștința numiților, conținutul deciziei nr. 208/2006 prin care a fost revocat din funcție recurentul și decizia de numire comitetului interimar, însă, acest proces verbal nu a fost semnat de către recurent și mai mult, a contestat că ar fi fost prezent.
Art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, prevede faptul că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în 30 zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, ori, din cuprinsul procesului verbal susmenționat nu se poate reține faptul că decizia contestată ar fi fost comunicată cu recurentul, ce de altfel nici nu a semnat procesul verbal și contestă că ar fi fost de față la întocmirea acestuia. Împrejurarea că ar fi fost adusă la cunoștința celor prezenți conținutul deciziei, nu ține loc de comunicarea cu cel împotriva căruia s-a luat măsura contestată, cu interpretarea greșită dispozițiilor legale invocate instanța de fond reținând contrariul, criticile fiind fondate.
În măsura în care recurentul nu semnat procesul verbal, se impunea ca intimata să-i comunice decizia contestată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dată de la care curgea termenul legal de 30 de zile pentru contestarea acesteia, potrivit art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, procedură instituită de altfel la art. 268 alin. 4 Codul muncii și aplicabilă și în speță, chiar dacă se referă la comunicare unei decizii de sancționare.
Față de considerentele expuse, întrucât soluția referitoare la capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 208/15.12.2006 are incidență și asupra celeilalte decizii contestate nr. 139/13.09.2007, se impune, ca urmare a neanalizării fondului, casarea în întregime a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond raportat la dispozițiile art. 312 alin. 1, 3, 5 Cod procedură civilă, astfel că, instanța de recurs va admite ca fondat recursul conform celor arătate, pentru analiza pretențiilor în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil formulat de recurentul contestator domiciliat în Aleșd,-/B, județul B, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL ORĂȘENESC ALEȘD cu sediul în Aleșd,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 932/LM din data de 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Bihor, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – 14.04.2009
– judecător fond -,
– dact. gref. – 14.04.2009 – ex.
