Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.615/CM
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DE, cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.905/03.06.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în, str. A-3-A, nr.101,.2,.10, județul T, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 20.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009 și apoi la 26.10.2009, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a investit Tribunalul Tulcea cu cererea privind anularea deciziei nr. 61/13 martie 2009 emisă de Administrația Fluvială a de G, prin care pârâta a pretins că reclamanta ar fi încălcat legea și Regulamentul de ordine interioară al – G, fără a se menționa în ce constă depășirea atribuțiilor sale de serviciu prevăzute în fișa postului sau limbajul neadecvat și violent pe care l-ar fi folosit și nici în ce context ar fi avut o astfel de atitudine.
In ședința publică din data de 3 iunie 2009, reclamanta prin apărător a invocat excepția tardivității emiterii deciziei nr. 61/13 martie 2009.
Prin sentința civilă nr. 905/03.07.2009, Tribunalul Constanțaa admis excepția tardivității invocată de reclamanta și a anulat decizia nr. 61/13 martie 2009, emisă de Administrația Fluvială a de – G ca fiind tardivă.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Prin emiterea deciziei nr. 61 din 13 martie 2009, Administrația Fluvială a de G, a dispus sancționarea disciplinară a reclamantei cu retrogradarea din funcția de șef birou în funcția de economist, cu acordarea salariului de bază corespunzător funcției de economist în cuantum de 1944 lei, pe o perioadă de 60 zile calendaristice, conform art. 264 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, începând cu data comunicării deciziei.
La baza emiterii acestei decizii au stat referatele nr. 3024/03.02.2009 și nr. 3084/04.02.2009 privind comportamentul necorespunzător al reclamantei – șef birou administrativ-aprovizionare la. și cu privire la nerespectarea de regulilor în relațiile de serviciu, cu implicații în buna desfășurare a activității sectorului.
Prin referatul nr. 3024 din 3 februarie 2009 au fost aduse la cunoștința conducerii – G abaterile disciplinare menționate.
Și prin referatul nr. 3084/4 februarie 2009, s-a adus la cunoștința conducerii paratei comportamentul dictatorial și amenințător al reclamantei iar semnatarii acestui referat au solicitat conducerii să intervină în sensul adoptării unor măsuri urgente de soluționare a acestei situații conflictuale acute și la instaurarea unui climat socio-profesional bazat pe colegialitate, respect, demnitate și egalitate în tratament pentru fiecare salariat.
Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, “angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare”.
Termenul curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică abilitat să aplice sancțiuni disciplinare a luat cunoștință despre săvârșirea iar împlinirea acestui termen conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară.
Având în vedere că parata a luat cunoștință prin referatele înregistrate sub nr. 3024/3 februarie 2009 și nr. 3084/4 februarie 2009 despre abaterile disciplinare săvârșite de către reclamantă, iar decizia de sancționare a emis-o la data de 13 martie 2009, instanța a anulat decizia nr. 61/13 martie 2009 ca fiind tardivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă, care a formulat următoarele critici:
În mod greșit instanța a stabilit că momentul în care conducerea regiei a luat cunoștință despre săvârșirea abaterilor este data la care s-au depus referatele nr.3024/03.02.2009 și 3084/04.02.2009, dată de la care curge termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii potrivit art.268(1) din legea nr.53/2003.
În realitate, data la care regia a luat cunoștință despre faptul că a săvârșit abateri disciplinare este 18.02.- 19.02.2009 prin intermediul notelor explicative pe care le-au dat salariații. Referatele menționate expuneau cu caracter generic faptul că reclamanta provoacă instabilitate, derapaje, diminuează performanța activității sectorului prin comportamentul dictatorial amenințător, coroborat cu alte manifestări legate de conduită, interzise de Regulamentul intern al – G, fără să menționeze concret faptele.
După audierea a 27 de salariați din cadrul, în data de 18.02. – 19.02.2009, din notele explicative pe care le-au dat în scris, s-au evidențiat în concret atât faptele reclamantei, cât și faptul că aceasta se face vinovată de producerea acestora.
Din procesul verbal nr.5583/26.02.2009 reiese că în urma analizei efectuate, comisia a constatat că faptele săvârșite de reclamantă întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare și sunt sancționabile în conformitate cu prev. art.263 alin.2 din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, art.27 lit.d,f,h, k din Regulamentul Intern al –
Procesul verbal mai sus menționat, a fost înaintat directorului general – G cu propunerea pentru aplicarea sancțiunii disciplinare prev. de art.263 alin.2 din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, respectiv “retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depășit 60 de zile”.
Cazul a fost pus în discuție în ședința din 03.03.2008 a Comitetului socio-profesional și de disciplină din cadrul – G, fapt consemnat în procesul verbal nr.5988/03.03.2009, drept pentru care s-a dispus sancționarea reclamantei prin decizia nr.61/13.03.2009, astfel că, sancțiunea a fost aplicată cu respectarea prev. art.263 și urm. – Capitolul răspunderea disciplinară din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii.
Intimata reclamanta a formulat întâmpinare prin care și-a exprimat poziția procesuala în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât recursul este pur formal iar celelalte declarații la care se face referire sunt obținute ulterior, în cursul cercetării disciplinare.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Decizia nr. 61/13.03.2009 prin care s-a dispus sancționarea reclamantei cu retrogradarea din funcția de șef birou în funcția de economist, a avut la baza cercetarea disciplinară efectuata în baza celor două referate menționate în decizie, respectiv referatul nr. 3024/03.02.2009 și nr.3084/04.02.2009.
Art. 268 Codul Muncii stabilește nu numai termenul pentru aplicarea sancțiunii, dar oferă și criteriul în baza căruia se calculează acest termen, respectiv “data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare”.
În doctrina și practica judiciara în materie, este statuat ca termenul de 30 de zile de aplicare a sancțiunii disciplinare curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică, abilitat să aplice sancțiunea, a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii, printr-o notă de constatare, referat, proces verbal etc. având o dată certă, prin înregistrarea în registrul general al unității.
acestui termen conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară, iar în cazul în care intervine totuși sancționarea, aceasta este nelegală.
Chiar daca legea impune prin art. 267 Codul Muncii, că nicio măsură – cu excepția celei de la art.264 alin. 1 litera “a” să nu poată fi dispusă fără efectuarea cercetării disciplinare, aceasta nu echivalează cu o prelungire a termenului de 30 de zile prevăzut pentru aplicarea sancțiunii, până la data finalizării cercetării.
O astfel de interpretare nu ar fi în consens cu voința legiuitorului deoarece acesta nu face nicio derogare de la termenul stabilit prin art. 268 Codul Muncii iar “data luării la cunoștință” este cea menționată chiar de către recurentă în cuprinsul deciziei, respectiv data la care s-au înregistrat cele doua referate.
În raport de data înregistrării celui de al doilea referat, nr. 3084/04.02.2009, angajatorul avea la dispoziție 30 de zile în care sa efectueze cercetarea disciplinară și în funcție de propunerea comisiei de cercetare să și aplice sancțiunea.
Având în vedere probele din dosar, care atestă depășirea termenului pentru aplicarea sancțiunii disciplinare Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 alin. 1 pct. 8 cod procedură civilă, iar instanța de fond în mod corect a admis excepția tardivității invocată de reclamantă, urmând a menține aceasta sentință ca legală și temeinică.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecata în valoare de 2631 lei suportate de intimată cu ocazia soluționării recursului, conform chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DE, cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.905/03.06.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în, str. A-3-A, nr.101,.2,.10, județul T, ca nefondat.
Obligă recurentul la 2631 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.10.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/25.11.2009
Tehnored.gref.RD/2ex/02.12.2009
