ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.6/
Ședința publică din 7 ianuarie 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Municipal “Dr. G “, cu sediul în Târnăveni,–4, județul M, împotriva sentinței civile nr.1473 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta intimată, asistată de av. Boilă, lipsă fiind pârâtul recurent Spitalul Municipal “Dr. G ” Târnăveni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Solicită, de asemenea, obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1473/8 noiembrie 2007, Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal “Dr. G ” Târnăveni și, drept consecință:
– a anulat decizia nr.123/28.05.2007, decizia nr. 126/31.05.2007 și decizia nr. 141/07.05.2007 emise de pârât, dispunând radierea mențiunilor efectuate în carnetul de muncă al reclamantei în baza acestor decizii;
– a dispus reintegrarea reclamantei în postul avut anterior, anume acela de funcționar economic în cadrul unității pârâte;
– a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri bănești egale cu toate drepturile salariale de care aceasta a fost lipsită ca urmare a deciziilor mai sus menționate;
– a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs de către pârâtul Spitalul Municipal “Dr. G ” Târnăveni, invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 2 și 9 Cod procedură civilă.
Cu referire la primul motiv, s-a susținut că sentința recurată este nelegală întrucât a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, respectiv pentru că s-a dispus înlocuirea unui membru al completului în data de 8 noiembrie 2007, care coincide cu data pronunțării hotărârii.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a susținut că prima instanță a considerat neîntemeiat că faptele reclamantei, pentru care au fost emise deciziile de sancționare, nu pot fi considerate abateri disciplinare, în contextul în care aceasta a părăsit fără aprobare locul de muncă, a plecat în concediu fără acordul conducătorului unității și nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 2 Cod procedură civilă vizează situația în care hotărârea a fost dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, or, în speță a avut loc o modificare a componenței completului de judecată pentru termenul din 8 noiembrie 2007, cu respectarea prevederilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, situație care nu se încadrează în prevederile legale invocate de către pârâtul-recurent. Pe de altă parte, cauza a fost dezbătută în fond la același termen, astfel că în mod greșit se susține că hotărârea a fost pronunțată de alți JUDECĂTORI: Nemenționat
În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că nici acesta nu se regăsește în speța dedusă judecății, prima instanță făcând o analiză detaliată și judicios argumentată a celor trei fapte imputate reclamantei.
Astfel, în mod corect s-a reținut nelegalitatea măsurii de sancționare a acesteia cu “avertisment scris” pentru lipsa nejustificată de la serviciu în data de 5 mai 2007 ( prin Decizia nr. 123/28 mai 2007 ), în contextul în care, cu o zi înainte, reclamanta formulase o cerere pentru acordarea unei zile din concediul de odihnă, pentru a participa la înmormântarea nașului său, iar această cerere a fost avizată favorabil de conducătorii ei direcți ( șefa de birou și directorul financiar ). În aceste împrejurări, absența reclamantei de la locul de muncă nu poate fi privită ca nejustificată, chiar dacă ulterior cererea de concediu a fost respinsă de către directorul spitalului.
Prin cea de-a doua decizie de sancționare (nr. 126/31 mai 2007), conducerea unității pârâte a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei pe o durată de 10 zile, pe considerentul că nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile cuprinse în fișa postului, astfel cum aceasta a fost modificată în data de 3 mai 2007, în concret pentru faptul că în perioada 3 – 10 mai 2007 nu a operat în calculator datele necesare conducerii programului
Cu referire la această abatere, Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de către prima instanță lipsa de vinovăție a reclamantei, în condițiile în care aceasta a avut la dispoziție doar 4 zile lucrătoare pentru a aduce la zi lucrări restante din perioada septembrie – decembrie 2006, iar anterior respectivele atribuții au revenit altei persoane, care, însă, nu le-a îndeplinit.
În fine, la fel de abuzivă se impune a fi apreciată și ultima sancțiune aplicată reclamantei – aceea de desfacere disciplinară a contractului de muncă ( prin Decizia nr. 141/7 iunie 2007 ), în contextul în care i s-a imputat părăsirea locului de muncă în data de 21 mai 2007, când, în realitate a lipsit doar câteva minute pentru a-și vizita tatăl internat la Secția Chirurgie, aflată în aceeași incintă cu clădirea administrativă în care este situat biroul reclamantei.
Pentru considerentele expuse, Curtea conchide că cele trei fapte imputate reclamantei au fost în mod corect apreciate ca neîntrunind elementele constitutive ale unor abateri disciplinare, date fiind împrejurările concrete în care s-au desfășurat evenimentele cauzei.
Prin urmare, nefiind identificate motivele de nelegalitate invocate de către pârât, și nici din oficiu, vreun motiv de ordine publică, recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, iar în aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-reclamante. ( onorariu avocațial ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Spitalul Municipal “Dr. G “, cu sediul în Târnăveni,- – 4, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1473 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1000 lei în favoarea reclamantei, cu domiciliul în Târnăveni,-, județul M, cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2009.
Red.
Tehnored.
2 exp./05.02.2009
Jud.fond.;
Asist.jud.;
