DECIZIA CIVILĂ nr. 634/2008-
Ședința publică din 17 aprilie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimat SC B SA, cu sediul în O- județul B, prin lichidator Casa de Insolvență TRANSILVANIA C N, cu sediul în C N- etaj 1 județul C și punct de lucru în O-/C județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 659/LM/2007 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentei intimat SC B SA, prin lichidator Casa de Insolvență TRANSILVANIA C N – cons. jur. – în baza împuternicirii de la dosar, iar pentru intimatul contestator, lipsă, reprezentanta acestuia av. în baza împuternicirii avocațială nr. 8/2008 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru,după care:
Reprezentanta intimatului contestator depune la dosar dovada expedierii prin poștă a buletinului de verificare a concediilor medicale de care a beneficiat acesta, pe care o comunică și cu reprezentanta părții recurente.
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei intimat solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată,iar în subsidiar obligarea sa la plata drepturilor salariale până la 26.06.2007, când s-a deschis procedura de faliment, nu până la reintegrare, fără cheltuieli de judecată. Se arată că sentința este nelegală deoarece s-au depus la dosar acte doveditoare în sensul că AVAS B nu a aprobat cererea de concediu fără salariu a intimatului, iar instanța de fond în mod greșit a reținut că acesta a fost în concediu fără salariu pe perioadă nedeterminată.
Reprezentanta intimatului contestator solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Se susține că în mod corect a reținut instanța de fond că intimatul nu a săvârșit abateri grave care să determine desfacerea contractului de muncă al acestuia, cererea sa de concediu fără salar a fost aprobată de președintele Consiliului de Administrație al societății, funcție care la acea dată era deținută tot de el, ceilalți doi membri fiind destituiți, iar el era singurul reprezentant legal al societății în acel moment. Conform Codului muncii cerea nu trebuie motivată, a avut probleme personale, așadar din iunie până în noiembrie s-a aflat în concediu fără salariu nu pe perioadă nedeterminată ci până la rezolvarea problemelor personale.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 659/LM/2007 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata O și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 1/28.11.2006 emisă de intimată și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
A fost obligată intimata la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data de 28.11.2006 și până la reintegrare.
A fost obligată intimata la plata sumei de 800 RON, în favoarea contestatorului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut că reclamantul a prestat activitate în cadrul intimatei în calitate de director general și președinte al Consiliului de Administrație. La data de 15.12.2005 a solicitat conducerii unității aprobarea efectuării concediului legal de odihnă pentru anii 2005-2006 cât și a intrării în concediu fără salar pentru perioada imediat următoare expirării zilelor de concediu de odihnă, pentru a-și rezolva probleme personale. Cererea de acordare a concediului a fost aprobată de președintele Consiliului de Administrație, în cazul de față fiind coincidență faptul că funcția de președinte al Consiliului de Administrație este deținută de către contestator. Cu ocazia Adunării Generale a Acționarilor din data de 20.12.2005 contestatorul a fost revocat din funcția de director general și Președinte al Consiliului de Administrație. În urma analizării situației intimata a decis desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, începând cu datat de 28.11.2006, în baza 61, lit.a din Codul Muncii.
Instanța a constatat faptul că la data aprobării cererii de concediu a existat acordul părților pentru efectuarea de către contestator concediului legal de odihnă pentru anii 2005-2006 cât și a intrării în concediu fără salar pentru perioada imediat următoare expirării zilelor de concediu de odihnă până la rezolvarea problemelor personale. Contestatorul o fost revocat din funcția de director general și Președinte al Consiliului de Administrație ulterior la data de 20.12.2005 cu ocazia Adunării Generale a Acționarilor. Deci contestatorul nu a săvârșit abatere sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de aplicabil sau regulamentul intern, pentru a-i aplicabilă sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 61 lit.a din Codul Muncii – concedierea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimataSC B SA O,solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației, iar în subsidiar obligarea sa la plata drepturilor salariale până la 26.06.2007, când s-a deschis procedura de faliment, nu până la reintegrare, întrucât s-a dispus dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare.
Prin motivele de recurs s-a invocat că la data de 23.11.2006, cu ocazia cercetării disciplinare, s-a constat că intimatul a încălcat repetat obligațiile de muncă, lipsind frecvent, doar o perioadă fiind justificată cu acte medicale, 09.01.2006 – 31.05.2006. La data de 15.12.2005 a solicitat efectuarea concediilor de odihnă pentru anii 2005-2006, iar apoi continuarea cu concediu fără salariu. S-a constatat că cererea de acordare a concediului a fost legal aprobată de Consiliul de Administrație, fiind o coincidență că era deținută funcția de președinte tot de acesta.
Nu s-au luat în considerare dispozițiile articolului 144 aliniatul 1 din Legea nr. 31/1990, conform cărora intimatul era obligat a consulta pe ceilalți administratori și cenzori când există interese contrare societății, cu atât mai mult cu cât nu doar acesta se afla la conducere.
Avea societatea un consiliu de administrație compus din 3 membri și un administrator, special numiți de AVAS, oricare dintre aceștia fiind în drept să semneze cerea de concediu. Înțelege că intimatul nu cunoaște legislația muncii, dar nici completul de judecată nu a lecturat articolul 140 aliniatul 2 din Legea nr. 53/2003, conform căruia durata efectivă a concediului de odihnă anual se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Se întreabă recurenta dacă este posibil ca intimatul să beneficieze pentru anul 2006 de 27 zile de concediu, deși nu a lucrat în acel interval de timp, iar pentru 2005 nu poate beneficia decât de 13 zile de concediu întrucât a lucrat doar din 08.07.2005.
Din statele de plată reiese că intimatul și-a efectuat zilele de concediu pentru anul 2005 până la 09.01.2007, după care a intrat în concediu medical până la 31.05.2007. După această dată, s-a aflat în concediu fără salariu pe perioadă nedeterminată, fără a anunța conducerea de problemele ce le avea, aspect nemenționat nici în cererea de acordarea concediului pentru anii 2005-2006, iar din 15.12.2005 până la convocarea pentru desfacerea disciplinară a contractului de muncă în 23.11.2006, nu s-a prezentat și nici nu a înștiințat lipsa sau revenirea pentru clarificarea situației.
nemotivate pot determina desfacerea disciplinară a contractului de muncă, dacă salariatul lipsește nemotivat, iar concediul fără salariu nu poate fi acordat pe o perioadă nedeterminată, sentința încurajând munca la negru și le dă posibilitatea celor mai puțin dornici de muncă să se bucure de o funcție și un nume fără a presta activitate în cadrul unei societăți.
Din data de 26.06.2007, Tribunalul Bihora dispus declanșarea procedurii de faliment, iar reintegrarea în funcția deținută nu este posibilă, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare și dizolvare a societății.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă, înregistrat sub nr. 3/08.07.2005, intimatul reclamant a fost angajat în funcția de director general al societății recurente, cu începere din 08.07.2005, beneficiind anual de un concediu de odihnă de 27 de zile lucrătoare, în raport cu durata muncii.
Se mai reține din actele aflate la dosarul de fond faptul că societatea a avut în organigrama funcțiilor de conducere un administrator special și un consiliu de administrație format din 2 membri și unul în persoana directorului general, director ce a deținut și funcția de președinte al acestui consiliu de administrație – filele 41-42.
Prin decizia nr. 1/28.11.2006 emisă de recurentă, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, indicat mai sus, începând cu data de 28.11.2006, ca urmare a lipsei justificării absențelor de la locul de muncă în perioada 01.06.2006 – 21.11.2006. Se mai reține faptul că la data de 20.12.2005, prin hotărârea AGA, s-a dispus și revocarea intimatului din funcția de președinte al consiliului de administrație.
Din cererea înregistrată sub nr. 787/16.12.2005 – fila 9 dosar fond, se reține faptul că intimatul a solicitat societății a i se aproba efectuarea concediului de odihnă aferent anilor 2005 și 2006, începând cu data de 21.1.22005, iar în continuare, acordarea concediului fără salariu, conform legii, cerere aprobată chiar de solicitant.
Așadar, deși societatea avea un consiliu de administrație care se impunea a analiza cererea formulată de președintele acestuia, profitând de poziția sa, acesta, fără consultarea prealabilă, și-a aprobat propria solicitare. Sigur că a fost o coincidență faptul că intimatul deținea atât funcția de director cât și pe cea de președinte al consiliului de administrație, dar, acest aspect nu-i înlătura obligația de a prezenta cererea sa consiliului de administrație, care să o analizeze fără participarea sa la vot.
Se impunea acest demers cu atât mai mult cu cât, potrivit articolului 126 din Legea nr. 31/1990, nu avea dreptul ca în calitatea deținută să soluționeze o cerere ce îl privea personal, fiind incompatibilă calitatea de petent cu cea de decizie, greșit instanța de fond reținând contrarul.
În plus, se impune a se preciza faptul că, potrivit articolului 148 Codul muncii, pentru rezolvarea unor situații personale, solicitanții au dreptul la concediu fără plată, durata acestora stabilindu-se prin contract colectiv de muncă sau prin regulament intern, ori, intimatul nu a indicat în cerere care sunt situațiile personale ce implică o asemenea măsură și nici perioada concretă în care să i se aplice această dispoziție legală, aspecte ce de asemenea atrag nevalabilitatea aprobării propriei cereri.
Este cert faptul că, intimatul profitând de dubla sa calitate de director general și președinte al consiliului de administrație, fără nici un suport, fiind chiar incompatibil și-a aprobat o cerere de concediu de odihnă și fără salariu, fără a indica o perioadă, lăsând practic societatea în derivă pe o perioadă nedeterminată, ceea ce este inadmisibil.
Mai mult, în calitate de președinte al consiliului de administrație, intimatul conform articolului 1443aliniatul 1 din Legea nr. 31/1990 avea obligația legală de-a anunța consiliul de administrație de conținutul cererii sale, pe ceilalți administratori și să nu ia parte la deliberare când cererea urma a fi analizată, ori, a profitat de dubla poziție aprobându-și atât efectuarea concediului de odihnă cât și a unuia fără salariu, fără a indica o perioadă în acest sens, neputând fi vorba de un acord al părților (angajator – salariat) ci de “propriul acord la propria solicitare”.
Așadar, raportat la cele expuse, este cert faptul că lipsa de la locul de muncă a intimatului pe perioada iunie – noiembrie 2006 (dacă admitem că din 24.01.2006 până la 31.05.2006 s-a aflat în concediu medical, iar anterior în cel de odihnă), este total nejustificată, chiar de rea credință, ceea ce este inadmisibil pentru o persoană ce deținea funcțiile menționate într-o societate comercială, putând fi calificată ca o abatere gravă, repetată, de la regulile de disciplină a muncii, în sensul articolului 61 aliniatul 1 litera a din Codul muncii, cu aplicarea greșită a acestor dispoziții instanța de fond reținând contrariul.
Luând în considerare cele expuse, fiind incidente dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza prevederilor articolului 312 aliniatele 1, 3 Cod de procedură civilă, va admite ca fondat recursul, a modifica urmând în întregime sentința recurată în sensul că va respinge contestația ca neîntemeiată, urmând a menține decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 1/28.11.2006 emisă de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurenta intimat SC B SA, cu sediul în O- județul B, prin lichidator Casa de Insolvență TRANSILVANIA C N, cu sediul în C N- etaj 1 județul C și punct de lucru în O-/C județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 659/LM/2007 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Respinge contestațiaformulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC B SA O, prin lichidator Casa de Insolvență TRANSILVANIA C
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – —
decizie: /28.04.2008
Complet fond:,
în 2 ex.: /01.06.2008
